Iubirea

[Va_iubesc]

În prealabil postat de omulet

Se poate incerca cateodata ceea ce spunea un parinte: sa te comporti ca si cum ai iubi (ma refer aici la dragostea crestineasca, nu la afectivitate). Cu nadejde la Dumnezeu.

E interesant, dar mie mi-e greu sa inteleg cum sa te comporti ca si cum ai iubi. Ori iubesti, ori nu iubesti. Mi se pare chiar fals, atata timp cat nu simti dorinta de a face ceva pentru celalalt din adancul inimii.

Eu prefer o alta varianta: sa ma pun in locul celui in suferinta si sa vad de ce are el nevoie atunci si ce ar face Hristos pentru el, adica sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi arate ce pot sa fac si tot El sa-mi dea forta sa fac ceva. Asta neinsemnand ca am dragoste, ci ca Dumnezeu umple astfel neputinta mea. E drept ca de multe ori saracul Dumnezeu nu poate sa umple nimic, ca eu in mandria mea ma gandesc ca stiu ce-i de facut. Si atunci intervine esecul... ???

Ma mai gandesc la un aspect. Vad ca dragostea este privita numai in sensul de a da. Eu imi pun problema urmatoare: oare dragostea nu e si in sensul de a primi? Spre exemplu, cand cineva doreste sa faca ceva pentru tine, isi ia din timp, doreste sa fie langa tine sa iti dea o mana de ajutor, iar tu nu primesti si ii aduci durere celuilalt care s-ar fi bucurat sa faca un gest de iubire. Oare atunci mai ai dragoste? Eu cred ca faptul ca noi il refuzam pe cel de langa noi cand vrea sa ne ajute vine tot din egoismul nostru si lipsa noastra de iubire, fiindca astfel nu ii mai dam sansa nici celuilalt sa se bucure, nici sa aiba cununi, nici sa creasca in iubire. Voi ce ziceti?

Elena

[omulet]

În prealabil postat de Va_iubesc

E interesant, dar mie mi-e greu sa inteleg cum sa te comporti ca si cum ai iubi. Ori iubesti, ori nu iubesti. Mi se pare chiar fals, atata timp cat nu simti dorinta de a face ceva pentru celalalt din adancul inimii.

Si eu ma gandeam ca e fals. Dar poate ca se invata si practicand. Daca eu m-as ruga doar atunci cand simt ca vreau sa ma rog, cred ca ar trece zile intregi fara sa spun o rugaciune.

Ma gandesc ca dragostea nu e doar un imbold sau un sentiment. E si o decizie rationala. De multe ori, cabnd sunt obosit si imi cere cineva ajutorul, mai degraba i-as zice sa ma lase in pace si sa plece. Totusi, e o decizie sa-l ascult si sa vad ce pot face si poate in felul asta o sa simt si ceva.

E adevarat ca exista si riscul sa raman la o filantropie rece...

[omulet]

În prealabil postat de Va_iubesc

Ma mai gandesc la un aspect. Vad ca dragostea este privita numai in sensul de a da. Eu imi pun problema urmatoare: oare dragostea nu e si in sensul de a primi?

Ba da, ba da! cred ca e foarte important.

Ma uitam acum vreo cateva luni la un copil (de vreo doi ani) in biserica... urma sa urce o treapta... cineva i-a intins o mana, el nu s-a uitat sa vada a cui e, a luat-o, s-a sprijinit de ea, a urcat scara, a zambit si a trecut mai departe.

[Annamarria]

În prealabil postat de Va_iubesc

Ma mai gandesc la un aspect. Vad ca dragostea este privita numai in sensul de a da. Eu imi pun problema urmatoare: oare dragostea nu e si in sensul de a primi? Spre exemplu, cand cineva doreste sa faca ceva pentru tine, isi ia din timp, doreste sa fie langa tine sa iti dea o mana de ajutor, iar tu nu primesti si ii aduci durere celuilalt care s-ar fi bucurat sa faca un gest de iubire. Oare atunci mai ai dragoste? Eu cred ca faptul ca noi il refuzam pe cel de langa noi cand vrea sa ne ajute vine tot din egoismul nostru si lipsa noastra de iubire, fiindca astfel nu ii mai dam sansa nici celuilalt sa se bucure, nici sa aiba cununi, nici sa creasca in iubire. Voi ce ziceti?

Elena

Elena, cred ca ai dreptate. E important sa stii si sa primesti tot din dragoste.

[omulet]

În prealabil postat de iosif

E ciudat faptul ca multi dintre cei care nu isi mai simt sufletul propriu plin cu dragoste catre aproapele, nu mai cred in exista dragostei.

Ba eu cred ca toti credem in existenta dragostei. Dumnezeu e Iubire.

Cred ca noi nu intelegem inca ce e aceasta Iubire. Stim doar, dupa cuvintele Sf. Pavel, ca Iubirea lui Dumnezeu s-a revelat noua in Hristos.

Spunea cineva odata ca Iubirea aceasta s-a manifestat in faptul ca Dumnezeu ramane cu oamenii, se roaga pentru ei ("Iarta-i ca nu stiu ce fac") chiar si atunci cand oamenii ii spun "NU" lui Dumnezeu si il urca pe cruce.

...

[omulet]

Iar a intrat un emoticon in mesajul anterior fara sa vreau...

[Va_iubesc]

În prealabil postat de omulet

Ma gandesc ca dragostea nu e doar un imbold sau un sentiment. E si o decizie rationala.

Da, asa e, dar adevarata dragoste cred ca vine dintr-o ingemanare a ratiunii, a vointei libere si a sentimentului. Asta atunci cand noi reusim sa avem unitate intre inima, minte si trup. Altfel, asa cum ziceai si tu, e un act de caritate formal sau o filantropie rece. Deci nu putem sa ajungem la dragostea deplina decat mergand spre asemanarea cu Dumnezeu - Dragostea Intruchipata. Cel Care da dragoste sa reverse peste noi toti putin din iubirea Lui!

Elena

[omulet]

În prealabil postat de Va_iubesc

...adevarata dragoste cred ca vine dintr-o ingemanare a ratiunii, a vointei libere si a sentimentului. Asta atunci cand noi reusim sa avem unitate intre inima, minte si trup. Altfel, asa cum ziceai si tu, e un act de caritate formal sau o filantropie rece. Deci nu putem sa ajungem la dragostea deplina decat mergand spre asemanarea cu Dumnezeu - Dragostea Intruchipata. Cel Care da dragoste sa reverse peste noi toti putin din iubirea Lui!

Mai Elena, cred ca suntem de acord in ceea ce priveste subiectul asta.

Cuvintele sunt problema mea, caci nu prea ma pot exprima satisfacator despre asemenea taine...

[ory]

Stiti,in zilele noastre am auzit des expresia;"ce favoruri mi-ai facu ca sa te ajut???!!!",chiar si din partea familiei,din pacate ne confruntam cu vremuri tot mai sobre,si chiar si cei care-si usuca trupul de atata post si rugaciune spun cu nepasare;"ce favoruri mi-ai facut??!!".
Uite,intr-o zi ma simteam foarte rau si extrem de obosita,copii mei,de asemeni erau raciti amandoi si aveau temperatura,iar in ziua aceia era sarbatoare.Eu am rugat o femeie foarte apropiata mie si f.credincioasa sa vina la mine si sa ma ajute ca-mi era tare greu sa ma descurc in conditiile acelea,dar ea a refuzat categoric,spunand ca se duce la biserica.Am olans si m-am rugat sa fiu ajutata dar in zadar,faptul ca era sarbatoare era mult mai important sa se participe la slujba.
Ei bine,din punctul meu de vedere consider ca mai primit si mai placut ar fi fost inaintea lui Dumnezeu sa fiu ajutata fiind tare nevoiasa,decat sa se grabeasca repede la rugaciune.Consider ca dragostea fata de semenul tau si nevoia lui este mult mai mareata decat o mie de rugaciuni la un loc,Dumnezeu se afla mai cu precadere acolo unde se savarseste o fapta buna,decat intr-un moment de meditatie.
In cele din urma,cu mari rugaminti si-a luat sotul meu liber de la serviciu si a stat acasa ca sa ma ajute.Acum suntem o familie intreaga de raciti...la propriu(bolnavi)
Din pacate,crestinii au mai degraba principii egoiste de apropiere fata de Dumnezeu,vor sa-si mantuiasca sufletul in asa maniera incat uita aproape mereu de rolul lor fata de semeni,de principiile adevaratei credinte si apropierii fata de Dumnezeu prin faptul de a-ti pasa de aproapele si nevoia acestuia.Asata inseamna iubire,sa-ti pese cu adevarat in mod dezinteresat,in general se aduc tot felul de scuze,dar daca-ti pasa cu adevarat acesttea devin infime si solutiile salvatoare se gasesc in orice situatie.
Spunea un parinte;"daca aproapele tau insista si are placerea de-a sta la masa cu el,nu fi indaratnic,fa dragoste si lasa postul si alatura-te acestuia la masa!".Este mare lucru sa mai inteleaga crestinii aceste sensuri mult mai intelepte decat "habotnicismul".

[Juli]

În prealabil postat de omulet

Si eu ma gandeam ca e fals. Dar poate ca se invata si practicand. Daca eu m-as ruga doar atunci cand simt ca vreau sa ma rog, cred ca ar trece zile intregi fara sa spun o rugaciune.

Ma gandesc ca dragostea nu e doar un imbold sau un sentiment. E si o decizie rationala. De multe ori, cabnd sunt obosit si imi cere cineva ajutorul, mai degraba i-as zice sa ma lase in pace si sa plece. Totusi, e o decizie sa-l ascult si sa vad ce pot face si poate in felul asta o sa simt si ceva.

E adevarat ca exista si riscul sa raman la o filantropie rece...

Si eu simt cam la fel... E trist, dar poate e mai bine deact nimic. Cand fac un bine, ma gandesc ca e bine sa il fac, dar cred ca e mai bine sa gandesc si sa fac binele decat sa raman "rece". Poate daca pun cate o crenguta pe foc o sa imi placa si mie Caldura si o sa simt ca trebuie sa pun si cate un lemn sa arda. Poate ma voi incalzi...
Cred ca pentru cei care nu simt inca, e bine sa invete sa simta, chiar si rational.

Vreau sa invat sa iubesc...