Teologia eretica a lui N. Matsoukas si Teilhard de Chardin

[bogdan81]

N. Matsoukas este un teolog grec ale carui idei seamana izbitor cu cele ale lui Teilhard de Chardin, iezuitul condamnat de Vatican pentru ereziile sale.
N. Matsoukas spune in Dogmatica sa ca umanitatea a fost creata de Dumnezeu ca "depunere seminala" anterioara existentei omului istoric, incurajand astfel o viziune evolutionista conform careia omul nu este altceva decat un produs natural al lumii, independent de actiunea creatoare directa a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, in aceasta viziune, "a fi om" este ceva independent de harul lui Dumnezeu, este o samanta sadita in lumea animala care pana la urma duce la aparitia omului istoric. Lumea animala contine deci, virtual, prin aceasta depunere seminala, umanitatea. Omul nu mai este intemeiat ca om prin vointa si iubirea directa, expresa a lui Dumnezeu, ci prin cauze secunde lasate de Creator in maimutele antropoide, anterior aparitiei omului real.
Conceptia eretica a lui Matsoukas a fost combatuta si de biologii romani Oana si Alexandru Iftime:
"Umanitatea apare ca „depunere seminală” (termen nedefinit) „plantată” de divinitate în creaţie, anterior omului istoric. N. A. Matsoukas enunţă, totodată, „datoria” îmbinării elementelor revelate cu teoriile ştiinţifice: În ceea ce priveşte tema cum a avut loc actul creaţiei, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie al Nyssei prezintă opinii remarcabile, care după analogie prezintă asemănări cu poziţiile contemporane ale teoriei evolutioniste.
În cunoscutele faze ale creaţiei, diferitele specii nu au fost create de la început cu forma lor de astăzi, ci au provenit din depunerile seminale pe care lucrarea creatoare a lui Dumnezeu [nota de subsol 146] le-a depus în pământ.
Prin urmare, la acest punct Sfântul Vasile cel Mare introduce teoriile ştiinţifice ale epocii lui şi le altoieşte funcţional cu relatările Genezei.
Consecvent liniei sale că acel cum al creaţiei se lărgeşte prin cercetare şi nu aparţine cunoaşterii harismatice a inspiraţiei, completează într-un mod foarte interesant informaţiile pe care le ia din Sfânta Scriptură. Această îmbinare are datoria să fie făcută de către orice teologie contemporană şi să nu se grăbească să condamne teoriile oamenilor de ştiinţă. "(N. A. Matsoukas, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. II, Expunerea credinţei ortodoxe, trad. N. Deciu, Ed. Bizantină, 2006, p. 127-128).
Teologia dogmatica si simbolica. Volumul II - Expunerea credintei ortodoxe - Nikolaos Matsoukas

Teoria lui Matsoukas, seamana cu cea a lui Teilhard de Chardin, teologul, biologul si antropologul care a vazut in evolutie ratiunea creatoare a lui Dumnezeu. In aceasta conceptie omul este doar un produs al lumii naturale, prin ratiuni seminale secunde. Nu mai exista cadere in pacat, nu mai exista cadere, nu mai exista nici o drama a omului cazut care sa duca la Intruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii. Intruparea insasi isi pierde sensul. Hristos este vazut mai mult ca un hristos cosmic, Teilhard facand abstractie de actul istoric al Intruparii si de umanitatea Cuvantului. Istoria insasi duce, prin propriul ei motor interior, evolutia, la in-hristificarea si la in-dumnezeirea omului.
Mantuirea adusa de inomenirea Fiului. de jertfa si invierea Sa, devine astfel inutila.