Poezii preferate...

[mara2008]

Ieri ,mergand sa iau medicalu colegului meu Viorel ,bolnav de cancer cu metastaze am intalnit o doamna ce mi-a dat in dar aceasta poezie.Nu stiu daca a mai fost postata (daca a fost rog sa fie stearsa)dar mie mi-a mers la suflet.
O, omule, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, prin scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea mereu spre iad sau rai,
Pe mulţi o să îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
În a ta viaţă toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui,
S-a dus pe veci... nu-l mai aduni,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort... odată!

Ai spus o vorbă, vorba ta
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli, sau va-ntrista,
Va curăţi, sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt; cuvântul scris
Este un leac sau e otravă.
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă, drum deschis
Spre înălţare, sau abis,
Spre-ocară, sau spre slavă.

Ai scris un cântec, versul tău
Rămâne după tine:
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţire sau desfrâu
Lăsând în urmă rodul tău
De har, sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere.
E cale bună, sau e rea?
Va prăbuşi, sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre har, sau spre durere?!

Trăieşti o viaţă, viaţa ta
E una, numai una.
Oricum ţi-ar fi, tu nu uita,
Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
Ori bucurii pe veci prin ea,
Ori plâns pe totdeauna!

[Hartford]

În prealabil postat de mara2008

Ieri ,mergand sa iau medicalu colegului meu Viorel ,bolnav de cancer cu metastaze am intalnit o doamna ce mi-a dat in dar aceasta poezie.Nu stiu daca a mai fost postata (daca a fost rog sa fie stearsa)dar mie mi-a mers la suflet.
O, omule, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, prin scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea mereu spre iad sau rai,
Pe mulţi o să îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
În a ta viaţă toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui,
S-a dus pe veci... nu-l mai aduni,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort... odată!

Ai spus o vorbă, vorba ta
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli, sau va-ntrista,
Va curăţi, sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt; cuvântul scris
Este un leac sau e otravă.
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă, drum deschis
Spre înălţare, sau abis,
Spre-ocară, sau spre slavă.

Ai scris un cântec, versul tău
Rămâne după tine:
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţire sau desfrâu
Lăsând în urmă rodul tău
De har, sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere.
E cale bună, sau e rea?
Va prăbuşi, sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre har, sau spre durere?!

Trăieşti o viaţă, viaţa ta
E una, numai una.
Oricum ţi-ar fi, tu nu uita,
Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
Ori bucurii pe veci prin ea,
Ori plâns pe totdeauna!

Frumos zis in randurile astea, multumim Marutza

[mara2008]

Să ai curajul să spui da
Să ai curajul să spui nu
Şi-n fiecare clipă grea
Să fii mereu, acelaşi Tu !
Să ştii să crezi
Când unii te înşeală,
Să te ridici
Când alţii te doboară,
Să poţi păstra
Ce alţii vor s-alunge,
Să ştii să râzi
Când sufletul îţi plânge
Şi cald tu să rămâi,
Chiar dacă afară ninge.
Aceasta-i arta
De-a învinge.

[Hartford]

În prealabil postat de mara2008

Să ai curajul să spui da
Să ai curajul să spui nu
Şi-n fiecare clipă grea
Să fii mereu, acelaşi Tu !
Să ştii să crezi
Când unii te înşeală,
Să te ridici
Când alţii te doboară,
Să poţi păstra
Ce alţii vor s-alunge,
Să ştii să râzi
Când sufletul îţi plânge
Şi cald tu să rămâi,
Chiar dacă afară ninge.
Aceasta-i arta
De-a învinge.

Asta ai compus-o tu ? ca tare mi se potriveste mie... mai ales ultimile patru versuri. mersi..

[mara2008]

Nu am compus-o eu draga Vassy ,am primit-o in dar ca si pe prima .Pe viitor cand voi avea starea necesara voi pune si compuse de mine.
Multumesc

[Hartford]

În prealabil postat de mara2008

Nu am compus-o eu draga Vassy ,am primit-o in dar ca si pe prima .Pe viitor cand voi avea starea necesara voi pune si compuse de mine.
Multumesc

Astept sa citesc cu nerabdare.

[cristiboss56]

Pune-ti inima acolo
Unde furii nu’ndraznesc,
Unde nu este rugina
Si nici aur pamantesc.
Pune-ti inima la cer,
Catre Tatal si in ruga,
Cere pace si iubire
Si un inger pazitor.
Pune-ti fruntea obosita
La icoana lui Iisus
Spune-i Lui ce te apasa,
Spune-i Lui, ce ai de spus !
Pune-ti azi nadejdea toata
Catre Tatal cel ceresc
Si-ai sa capeti indrumare
In tumultul pamantesc !


Camelia Cristea

Fii multumit, nu te mai plange atat !




Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.


Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.


După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.


Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.


Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.


Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…


Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.


Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.


Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.


Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.


Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.


Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.


Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.

R. Iftinoiu

Sursa:
http://luminapentrucandeladinsuflet....i-plange-atat/

[antiecumenism]

[lavinia40]

Versuri:Adrian Paunescu-Noapte de unul singur
Muzica :Emeric Imre

http://www.youtube.com/watch?v=18s2XAUPUgY