cea mai frumoasa ascultare

Cu adevarat este odihnitor acest topic...

Eu am sa va povestesc o intamplare din decembrie 2008, cand faceam un pelerinaj cu sotia mea gravida in luna a treia.

Ajunsi la Manastirea Agapia, ne-am hotarat sa mergem si la Agapia Veche, adica sa urcam pe jos pana acolo pentru ca era zapada. Am luat intr-o plasa cate ceva si am pornit catre acea manastire.

Nu sunt prea iscusit sa descriu peisajul, dar era ceva de vis. Drumul era printr-o padure de brazi, inlati de abia reuseai sa le vezi varful si totul era acoperit de o zapada stralucitoare.
Am ajuns la manastire si ne-am indreptat catre bisericuta manastirii. Acolo, la intrare, am intalnit o maicuta, foarte batrana dupa chipul cel afisa, i-am dat plasa ce o carasem de jos si un acatist, dupa care am intrat sa ne inchinam.

Cand am ispravit rugaciunea si admirarea picturii, am iesit in pridvor si ma uitam la o pictura a Sfantului Arhanghel Mihail, iar sotia mea a cumparat cate ceva. Maicuta a venit la mine si mi-a dat o cruciulita si o iconita pentru masina, ca sa ne protejeze. Am ramas mut, tocmai ce ma gandeam sa-mi iau ceva pentru masina, ca nu aveam nici una nici alta. I-am multumit si ne pregateam sa plecam. Nici nu am facut vreo 5 metri si ne vorbeam , ca abia asteptam sa ajungem jos si sa mancam, ca ne razbise foamea. Atunci maicuta striga dupa noi si ne cheama la masa. Ne-am uitat unul la altul si am zis sa mergem , pentru mine a fost prima oara cand am mancat intr-o manastire.

Am ajuns la trapeza si am observat ca maicutele au pus masa doar pentru noi, ele trebaluind prin bucatarie. In timp ce mancam , sotia mi-a povestit de legenda manastirii (cum a fost surpata vechea biserica) si am zis sa mergem sa vedem locul respectiv, ce era mai la deal si avea o cruce imprejmuita de un gard.

Si o luam noi asa, usurel, la deal si observam un caine alb destul de voinic ca vine dupa noi. Tacut, a facut cativa pasi cu noi dupa care vad ca o ia in directia din care veneau niste caini latrand. Noi nu le-am dat importanta, cu toate ca erau slobozi si intre noi si ei era distanta de vreo 200 de metri (ne despartea o vale). Ma gandeam eu asa in mintea mea cum sa ne aparam daca vin spre noi si ma mai tot uitam la ei. Sotia mea era senina si increzatoare, incat nu ma puteam trezi eu cu motive de panica. Am ajuns la locul cu pricina, am stat un pic si ne pornim inapoi catre manastire. Acum imi era clar , cainele care plecase cu noi s-a dus la ceilalti si i-a linistit si acum se intorcea impreuna cu noi la manastire. A ajuns langa noi chiar cand am intrat prin poarta din spate a manstirii si ne-a condus dupa aceia prin manastire pana la iesire. Nu l-am auzit latrand, nici nu se gudura pe langa noi, ci parca isi ducea o misiune. La plecare l-am mangaiat cu oarecare frica pe cap si s-a intors in treaba lui.

Sincer va spun ca in toate pelerinajele noastre, am vazut minuni.

In ultima, cand ne-am intors de la Petru Voda, am gasit dimineata masina pe pana. Era un cauciuc ce avea probleme dar nu-i dadusem atentie. La inceput am crezut ca e lucrearea vreunui vecin, dar la vulcanizare am vazut ce putea sa se intample pe drum.

Ascultarea e in felul urmator: Calatoreste cu gandul la Dumnezeu si Dumnezeu va avea grija de tine!

Doamne ajuta!