Madalina Manole

[sophia]

În prealabil postat de micataina

sunt de acord ca traim intr-o lume nebuna. o simtim cu totii in fiecare clipa. si ne adunam cu totii puterile sa trecem mai departe. eu ma gandesc la cei ramasi in urma, care n-au mai avut suflare sa planga de atata durere. oare sa fi fost supararea madalinei mai mare decat ce simt ei acum? oare durerea copilului care o sa intrebe cu ce a gresit de mama lui nu a vrut sa traiasca pentru el e mai mica decat zbuciumul ei interior?
sunt de acord ca societatea are extrem de multe vicii si ca este extrem de nedrepta si rea, asa este, dar pentru asta trebuie sa ne luam viata? cu totii trecem prin momente grele, si fiind ale noastre, credem ca nu exista o suferinta mai mare decat a noastra, pentru ca noi o suportam zi de zi. dar sinuciderea nu este o solutie. asta condamn. alegerea sa ii lasi pe toti in urma ta. sunt oameni bolnavi de cancer, care se agata de ultima pastila si isi doresc sa mai traiasca macar o zi, sa mai stea macar o zi cu ai lor. si altii se sinucid pentru ca i-a parasit frumusetea, cel putin asa a scris in mesaj. asta nu inteleg...
si tocmai ca vorbesc din cunostinta de cauza, pentru ca am trait sa vad cum oamenii dragi mie mor, de tineri!!!, si iti doresti sa mai fi avut macar o zi sa le infrumusetezi viata, sa le spui o vorba buna, sa le mai indulcesti boala, oricat de greu pare, iar altii aleg sa moara. nu vreau sa judec, dar nu sunt de acord sa pui suferinta ta pe primul plan, chiar daca a ta pare mai crunta decat toate celelalte, ca doar e a ta.
sunt de acord, avem multe lacune in societate si in sistemul medical si poate ca ne vom trezi candva. asta e un semnal de alarma pentru fiecare dintre noi, sa deschidem bine ochii spre cel de langa noi, sa incercam sa ii oferim alinare si sa cautam la randul nostru sprijin cand simtim ca nu mai putem. sa nu ne inchidem in noi, sa lasam loc si pentru celalalt. dar sinuciderea nu este o solutie. nu stii ce are pregatit Dumnezeu pentru tine dincolo de aceste perioade cand simti ca nu mai suporti sa traiesti.

N-ai inteles totusi. Daca lumea, sotul, familia, prietenii ei erau langa ea cu adevarat, observau ca ii merge rau si luau masuri, n-o lasau. Degeaba sufera acum, trebuiau s-o faca mai devreme,cand erau sanse sa se evite drama.
Trebuie sa invatam sa ne uitam la cei de langa noi, sa vedem cand sufera si sa-i ajutam. Egoismul asta..

[heaven]

În prealabil postat de gabriela8

Eu cred ca iubirea de sine, o iubire exagerata a impins-o la acest gest despre care nu cred ca avea habar ce inseamna iar acum ca stie nu are cum sa mai indrepte lucrurile...

Spui asta pentru ca tu confunzi iubirea de sine cu egoismul.Sinucigasii nu au iubire de sine,tocmai de asta ajung in acest punct mort pentru ca nu mai pot face pace cu ei insisi si nu se pot iubi si accepta asa cum sunt.

[CalmDown]

În prealabil postat de heaven

Spui asta pentru ca tu confunzi iubirea de sine cu egoismul.Sinucigasii nu au iubire de sine,tocmai de asta ajung in acest punct mort pentru ca nu mai pot face pace cu ei insisi si nu se pot iubi si accepta asa cum sunt.

EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

Doamne ajută!

[gabriel 30]

În prealabil postat de Carmen FUNIERU

Care credeţi că au fot motivele sinuciderii îndrăgitei cântăreţe Mădălina (Magdalena- Anca) Manole?

In primul rand narcisismul,care este iubirea de propria imagine.cand ea a crezut ca nu mai arata suficient de bine pentru a fi adorata de cei din jur pentru felul cum arata si k nu mai poate beneficia de lucrul asta,s-a omorat.

Este plin de astfel de oameni care,punandu-si baza vietii pe aspectul fizic,faima,pozitie sociala,uita ca de fapt totzi suntem doar niste cadavre umblatoare si ca totzi vom ajunge in acelasi loc mai devreme sau mai tarziu......

[fluffy]

Sincer, nu va saturati sa scormoniti ...pamantul? A murit, gata. Sunt niste chestii din biblie pe care le apreciez si eu si tocmai pe alea nu le respectati (faceam referire la chestia cu judecatul aproapelui, bla bla).

[glykys]

E suficient tambalau la OTV, ca sa mai incepem si noi altul, pe forum. Dumnezeu s-o ierte!

[radianca]

Cu respectul cuvenit, vreau sa va scriu, ca am avut in familie un asemenea trist episod in urma cu 15 ani, timp in care a trebuit sa-mi explic ceea ce am trait, pentru a putea accepta viatza care s-a scurs de atunci, pentru cei ramasi aici.
Nu-si au rostul judecatzi aspre, nu trebuie cautatzi vinovatzi, nu trebuie nimeni facut raspunzator de o asmenea alegere, a celui care a comis suicid. Nimic din toate acestea nu ajuta la sustzinerea vietzii, care-si continua cursul pentru cei ramasi in urma. Acestia sunt cei mai greu incercatzi, iar punerea lor la bara acuzarii, transferarea vinei asupra lor nu le ajuta cu nimic, ci dimpotriva.
Depresia este o boala cumplita, inseamna pierderea legaturii cu Divinitatea, asta in cazul in care aceasta legatura a existat, sadita cu grija si responsabilitate de cei ce au format educatzia sinucigasului(ei), in anii mici ai copilariei.Acolo trebuie cautata samantza de rau, cand nu s-a lucrat in sensul Credintzei adevarate, cand copilului nu i s-au dat armele de care are nevoie mai tarziu, pentru a lupta cu el insusi. Aceasta este singura, unica explicatzie pe care o dau psihologii cand sondeaza subconstientul unui pacient. Cand se ajunge insa la boala, deci psihiatrie, medicul de specialitate are cea mai grea sarcina, pt a descoperi granitza constient-subconstient, cand vointza este anihilata, daca credintza nu exista, subconstientul nu te mai ajuta, si de aici gandul obsesiv care pune stapanire pe constient, distruge. Astfel se ajunge la finalizarea , la punerea in practica a gandului suicidar!
A comenta pe baza unui asemenea subiect, cu vehementza, este o mare eroare, deoarece o minte sintetica, sanatoasa nu poate judeca, nici nu are caderea(decat in cazul unei pregatiri de specialitate) de a intzelege o minte bolnava.
Pentru acesti nefericitzi ai sortzii, suflete pierdute de Dumnezeu vor trebui rugaciuni facute cu lacrimi de pocaintza de catre cei ramasi, iertatzi de familie si de Biserica in primul rand, nicidecum marginalizatzi, infieratzi de judecata aspra. Nimeni nu are caderea sa judece pe nimeni, numai Dumnezeu are acest drept. Ajunge raul zilei ce-a tecut!
Daca nu ne vom ierta si ajuta unii pe altzii in acst sens, lumea este pierduta. Iata ca deja acest lucru se intampla!
Dumnezeu s-o ierte, s-o odihneasca in pacea Lui divina, iar noua sa ne dea gandul cel bun! AMIN!!!

[heaven]

În prealabil postat de CalmDown

EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

Doamne ajută!

Draga prietene,daca tu iti imaginezi ca vei intelege sufletele oamenilor din niste definitii seci ale DEX-ului,te inseli.
In realitate,nici nu cred ca ti-ai dori sa intelegi sufletele oamenilor cu adevarat pentru ca acest lucru cere o deschidere spirituala pe care,probabil,in prezent nu o ai sau nu doresti sa o ai si poate,de ce nu,ceva cunostinte de psihologie,pentru ca am vazut ca oricum obisnuiesti sa atingi aceasta sfera in postarile tale.
Cam asta inseamna,foarte foarte pe scurt STIMA DE SINE cu cele trei componente ale sale,iubirea de sine (cea mai importanta),conceptia despre sine si increderea in sine:

"STIMA DE SINE

Stima de sine se bazeaza pe trei componente: Increderea in sine, conceptia de spre sine, iubirea de sine. O buna dozare a fiecareia dintre aceste trei componente este indispensabila pentru a obtine o stima de sine armonioasa. Intre cele trei componente ale stimei de sine exista legaturi de interdependenta: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ti s-a intamplat) faciliteaza o conceptie despre sine pozitiva (a crede in capacitatile tale, a te proiecta in viitor) care la randul sau, influenteaza favorabil increderea de sine ( a actiona fara teama excesiva de esec si de judecata altuia).

IUBIREA DE SINE Este elementul cel mai important. A ne stima inseamna a ne evalua. Dar a ne iubi nu suporta nici o conditie: ne iubim in ciuda defectelor si limitelor, in ciuda esecurilor si infrangerilor, pur si simplu pentru ca o voce interioara, timida, ne spune ca suntem demni de iubire si respect. Aceasta iubire neconditionata nu depinde de performantele noastre, ea aratand ca ne putem regrupa dupa esecuri. Ea nu ne fereste de suferinta sau de indoiala in cazul unor dificultati, dar ne apara de disperare. Iubirea de sine depinde in mare parte de dragostea pe care ne-au impartasit-o familia noastre atunci cand eram copii, si de "hrana afectiva", care ne-a fost daruita.

CONCEPTIA DESPRE SINE Parerea pe care o avem despre noi, aceasta evaluare fondata sau mai putin fondata, a calitatilor si defectelor noastre, este al doilea stalp al stimei de sine. Nu este vorba doar de cunoasterea de sine; importanta nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea de a fi detinatori ai calitatilor sau defectelor, ai potentialitatilor si limitelor. Este un fenomen in care subiectivitatea joaca un rol esential. Aceasta conceptie pe care o avem despre noi insine o datoram mediului nostru familial si in special proiectelor pe care parintii nostri le fac pentru noi. In unele cazuri copii sunt impovarati in mod inconstient de catre parinti si indeplineasc ceea ce ei insisi nu au putut sau nu au stiut sa realizeze in viata lor. Este ceea ce se numeste "copilul insarcinat cu o misiune".

INCREDEREA IN SINE A treia componenta a stimei de sine, increderea in sine se aplica in special la actele noastre. A fi increzator, inseamna, a considera ca esti capabil sa actionezi intr-o maniera adecvata in situatiile importante (Lelord, C.Andre, 1999). Contrar iubirii de sine, si mai ales, conceptiei de sine, increderea in sine nu este prea dificil de identificat; pentru aceasta este suficient doar sa te intalnesti frecvent cu persoana, sa observi cum se comporta in situatii noi sau neprevazute, in care exista o miza, sau daca este coplesita de dificultati in realizarea a ceea ce are de indeplinit. Increderea in sine provine in principal din modul de educatie transmisa de familie sau de scoala. "

Tu te iubesti pe tine Calm Down?

[heaven]

În prealabil postat de radianca

Cu respectul cuvenit, vreau sa va scriu, ca am avut in familie un asemenea trist episod in urma cu 15 ani, timp in care a trebuit sa-mi explic ceea ce am trait, pentru a putea accepta viatza care s-a scurs de atunci, pentru cei ramasi aici.
Nu-si au rostul judecatzi aspre, nu trebuie cautatzi vinovatzi, nu trebuie nimeni facut raspunzator de o asmenea alegere, a celui care a comis suicid. Nimic din toate acestea nu ajuta la sustzinerea vietzii, care-si continua cursul pentru cei ramasi in urma. Acestia sunt cei mai greu incercatzi, iar punerea lor la bara acuzarii, transferarea vinei asupra lor nu le ajuta cu nimic, ci dimpotriva.
Depresia este o boala cumplita, inseamna pierderea legaturii cu Divinitatea, asta in cazul in care aceasta legatura a existat, sadita cu grija si responsabilitate de cei ce au format educatzia sinucigasului(ei), in anii mici ai copilariei.Acolo trebuie cautata samantza de rau, cand nu s-a lucrat in sensul Credintzei adevarate, cand copilului nu i s-au dat armele de care are nevoie mai tarziu, pentru a lupta cu el insusi. Aceasta este singura, unica explicatzie pe care o dau psihologii cand sondeaza subconstientul unui pacient. Cand se ajunge insa la boala, deci psihiatrie, medicul de specialitate are cea mai grea sarcina, pt a descoperi granitza constient-subconstient, cand vointza este anihilata, daca credintza nu exista, subconstientul nu te mai ajuta, si de aici gandul obsesiv care pune stapanire pe constient, distruge. Astfel se ajunge la finalizarea , la punerea in practica a gandului suicidar!
A comenta pe baza unui asemenea subiect, cu vehementza, este o mare eroare, deoarece o minte sintetica, sanatoasa nu poate judeca, nici nu are caderea(decat in cazul unei pregatiri de specialitate) de a intzelege o minte bolnava.
Pentru acesti nefericitzi ai sortzii, suflete pierdute de Dumnezeu vor trebui rugaciuni facute cu lacrimi de pocaintza de catre cei ramasi, iertatzi de familie si de Biserica in primul rand, nicidecum marginalizatzi, infieratzi de judecata aspra. Nimeni nu are caderea sa judece pe nimeni, numai Dumnezeu are acest drept. Ajunge raul zilei ce-a tecut!
Daca nu ne vom ierta si ajuta unii pe altzii in acst sens, lumea este pierduta. Iata ca deja acest lucru se intampla!
Dumnezeu s-o ierte, s-o odihneasca in pacea Lui divina, iar noua sa ne dea gandul cel bun! AMIN!!!

Imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asa ceva....cu siguranta este o mare incercare pentru cei ramasi in viata.
Din pacate aceste suflete chinuite sunt intelese doar de cei care ai trecut prin asa ceva ei insisi,cei care au trait alaturi de un astfel de om si suferinta lui sau de catre oamenii care au o mare disponibilitate sufleteasca.
Mi-as dori ca tot mai multi sa isi deschida ochii mintii si ai sufletului cu iubire si compasiune,pentru ca doar asa poate fi vindecata aceasta omenire bolnava...

[CalmDown]

În prealabil postat de heaven

Tu te iubesti pe tine Calm Down?

Nu prea am timp să mă gândesc la asta. Am un serviciu, trebuie să-mi câștig existența, fiindcă nu mi-e prea ușor (alții îmi spun că n-ar putea trăi cu veniturile mele, mă rog e vorba de percepție și de ceea ce-ți dorești de la viață), trebuie să răspund solicitărilor lu' fi' mea, lu' fi' miu (care au nevoie de ajutor la școală), soției, părinților și socrilor care sunt extrem de bolnavi, trebuie să dau iubire, fiindcă am primit destulă până acum.
Dar, dacă tot ați pus întrebarea aceasta și dacă mă gândesc bine, cred că nu mă iubesc: nu am poftă să mă sinucid fiindcă ceilalți nu pot să înțeleagă cât sunt eu de deștept, arătos, bun, capabil, chipeș, competent, destoinic, dotat, experimentat, falnic, frumos, grandios, impozant, impresionant, impunător, încercat, înțelept, înzestrat, maiestuos, măreț, minunat, pregătit, priceput, semeț, splendid, strălucitor, valoros, versat, vrednic, în definitiv, Doamne iartă-mă, sunt prea mândru ca să mă sinucid. (totuși, dezbaterea de aici este despre Mădălina Manole).
În cazul Mădălinei Manole, doriți să vorbesc de schizofrenie sau sindrom discordant? Oricum, discuția despre sinucigașa asta mă plictisește deja.
Am cunoscut în urmă un băiat de 16 ani care s-a sinucis (tatăl murise cu puțin în urmă, maică-sa alcoolică) și nimeni nu a pomenit nimic nici în ziarele locale.


Doamne ajută!

P.S. 1. Nu vreau să pară o jignire (așa cum încercați dvs. ceva mai sus: "acest lucru cere o deschidere spirituala pe care,probabil,in prezent nu o ai sau nu doresti sa o ai si poate,de ce nu,ceva cunostinte de psihologie,"), dar, dacă tot ați adus vorba, printre altele pot să vă informez că am ceva studii de psihologie și în acest moment, trebuie să termin (predau) o lucrare chiar în acest domeniu (mă presează timpul), poate aș fi fost mai atent la explicațiile psihologice de care aveți atâta nevoie. A propos, de aceea sunt pe calculator toată ziua și am intrat, făcându-mi chiar un cont pe acest forum (site), de care nu știam că există până acum o săptămână.
2. Spre cultura dvs. generală: singurul domeniu în care am îndrăznit să mă amestec pe acest forum fără să cunosc prea multe lucruri este dreptul (dar se poate învăța).