Liturghia Darurilor +

[cristiboss56]

Liturghia Darurilor mai inainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie Dialogul, se săvârşeşte in Posul Mare in afara zilelor aliturgice. Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite a apărut ca o necesitate ca să spun aşa, datorită faptului că foarte mulţi credincioşi işi manifestau dorinţa de a se impărtăşi şi in restul zilelor săptămânii şi astfel in biserică se păstrau cu mare grijă , o parte din Darurile sfinţite la Liturghia din duminica precedentă. Pentru cei ce doreau să se impărtăşească, aceasta se putea oficia după Vecernie, seara pentru a se păstra regula primelor veacuri de a nu se intrerupe postul decât la apusul soarelui. Istoria consemnează ca drept primă mărturie când s-a săvârşit Liurghia Darurilor impreună cu Vecernia , este in veacul al VI-lea la Constantinopol şi in anul 692 la Sinodul Trullan această practică a fost consacrată şi limitată doar in Sfântul si Marele Post. Sfântul Grigorie Dialogul a avut o contribuţie importantă la imbogăţirea şi sistematizarea acestei Sfinte Liturghii. Liturghia Darurilor se poate săvârşi de luni până vineri in Postul Mare, cu excepţia zilelor aliturgice şi in Săptâmâna Patimilor când aşa cum bine se ştie nu se săvârşeşte nici una din cele trei Liturghii. Astăzi in mare parte Liturghia Darurilor se oficiază , din motive practice, in multe biserici dimineaţa . Ca o particularitate a Liturghiei Darurilor este Rugăciunea amvonului care este diferită de rugăciunea de mulţumire cea obişnuită. In cadrul Liturghiei Darurilor sunt folosite Daruri Sfinţite la Liturghia Sf.Ioan Gură de Aur sau a Sf.Vasile cel Mare. Liturghia Darurilor este considerată Liturghie pentru că in cadrul ei are loc Sfânta Impărtăşanie atât a preoţilor cât şi a mirenilor , dar repet , este o Liturghie specifică perioadei in care ne aflăm, a Sf. Mare Post.

[cristiboss56]

La Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din marţea Săptămânii Patimilor, săvârşită însă luni seara, una dintre pericopele evanghelice relatează pilda celor zece fecioare ( Matei 25, 1-13 ) .
Perioada face parte din specificul Evangheliei după Matei , neregăsindu-se la ceilalţi evanghelişti. Legătura ei însă cu contextul capitelor 24-25 este clară, fiind discutată şi de Sfinţii Părinţi. Sfântul Ioan Gură de Aur observă legătura cu pildele precedente despre sluga credincioasă şi cea necredincioasă ( 24, 45-51 ) , dar şi cu cea care urmează : pilda talanţilor încredinţaţi slugilor ( 25, 14 - 30 ) . Toate cele patru, spune Sfântul Ioan, au ca temă milostenia.