Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Istoria bisericii
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 02.05.2013, 23:39:22
Barsaumas
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Edictul din Tesalonic: efecte pe termen scurt si lung.

O seara binecuvintata tuturor; ma framinta de multa vreme acest gen de subiecte; as dori o insirare de opinii, cit mai neutru/obiectiv/nepatimas (slaba speranta, pe un forum romanesc :) ) exprimate.
Opinia mea umila asupra acestui subiect poate fi citita in semnatura. :) Cred ca am fost foarte clar.
Insa ma intereseaza mai mult opiniile mult mai avizatilor colegi de forum, indiferent de confesiune.
Apostolii s-au jertfit, in toate privintele, propovaduirii. Fara exceptie, au plecat din aceasta lume intr-un mod martiric. Nu au fortat/obligat pe nimeni sa creada ca ei. Insa au trait prin si pentru ce propovaduiau. Viziunea instaurarii prin metode terestre a ceea ce, in ultima instanta, e scopul Eshatonului (care Eshaton este intoarcerea in glorie a Cuiva Care nu e din lumea aceasta) este ilogica si pacatos de paminteasca si politica: edicte, arderi de manuscrise, mai tirziu arderi de oameni pe rug, cruciade, razboaiele religioase, etc., totul potrivit banal de omenescului (sau mai degraba maleficului?) principiu "invingatorii are (sic!) dreptate intotdeauna", si infectei reguli "cuius regio, ejus religio".
Cu respect, astept parerile voastre.
Multumesc.

Last edited by Barsaumas; 03.05.2013 at 02:45:40.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 03.05.2013, 12:03:05
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ritschl definea crestinismul ca fiind o religie ,,monoteista,cu desavarsire spirituala care,bazata pe viata creatorului ei ca Mantuitor si fondator al Imparatiei lui Dumnezeu,consta in libertatea copiilor lui Dumnezeu,implica impulsul de a te lasa calauzit de iubire, vizeaza organizarea omenirii pe temeiul moralitatii si pune la baza fericirii relatia fiilor lui Dumnezeu cu Tatal,precum si Imparatia lui Dumnezeu".Plecand de la aceasta idee,dupa cum observa si Rudolf Sohm, Biserica este ,,o entitate pur spirituala si religioasa;ea este poporul lui Dumnezeu,corpul lui Hristos.In acest sens ea formeaza,ce-i drept,un corp si nu o corporatie,cu atat mai putin o corporatie crestina,caci numai ceva spiritual(Duhul lui Dumnezeu,credinta)face din ea un corp.De asemenea ea nu poate fi in acelasi timp o unitate spirituala si una legala(corporatista)caci aceasta ar fi o contradictie".Din aceasta perspectiva si privind la dura lectie data de istorie constat ca amestecul teologiei cu politica si a Bisericii cu puterea seculara se poate termina,regretabil dar ca o lectie nu mereu inteleasa in timpurile ce au urmat, cu citate din Coran in Hagia Sofia.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 03.05.2013, 13:09:52
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Preocupat în mod evident de redarea coeziunii religioase a Imperiului, Teodosie alege să elimine definitiv celelalte facțiuni creștine,

însă eșecul autorităților ecleziale de a ajunge la un consens dogmatic și chiar administrativ îl forțează pe Teodosie să definească el însuși în linii mari o formulă de credință, în baza căreia să poată susține ortodoxia și catholicitatea Bisericii și, implicit, a Imperiului.

Edictul apare ca un act întemeiat strict pe exprimarea voinței imperiale,
voință înzestrată cu caracter și putere de lege,
fără să fie confirmarea solemnă a deciziei dogmatice a vreunui sinod convocat în prealabil sau să fie rezultatul unei colaborări directe cu reprezentanți ai Bisericii, deși ține seamă de decizia unui sinod local (Antiohia 379).

Ca și predecesorii săi, Teodosie favorizează în mod vizibil o anumită facțiune, dar, spre deosebire de ei, suspendă orice formă de toleranță, chiar și pe cea aparentă, pe care o afișau Constanțiu și Valens. Prin emiterea acestui edict, el părea să unească în persoana sa puterea civilă și bisericească, realizând o strânsă legătură între stat și Biserică, opera sa religioasă fiind crearea statului ortodox, exercitând pe mai departe, în mod tacit, statutul de pontifex maximus la care tocmai renunțase.
Practic, Teodosie proclama că nu există toleranță în ceea ce privește credința:
este o singură religie de stat obligatorie, a cărei dogmă este fixată de împărat, care o impune supușilor săi, el devenind în această situație „proestosul” sau patronul ecumenicității creștine, pe când ierarhii și sinoadele aveau în grijă Ortodoxia și unitatea Bisericii...

Edictul de la Tesalonic marchează de departe augmentarea autorității imperiale, dar și escaladarea despotismului imperial. Teodosie depășește formalitatea unei simbioze căzute în derizoriu și emite în propriul său nume, din rațiuni de stat firește, o mărturisire de credință care se bucură de valabilitatea unei legi imperiale, iar pe baza acesteia
se căuta restabilirea unității religioase și a coeziunii administrative în partea răsăriteană a Imperiului.

Mai multe precizări în acest articol:
http://www.revistateologica.ro/pdf/Boicu%20ro.pdf

Last edited by cezar_ioan; 03.05.2013 at 13:19:00.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 03.05.2013, 17:56:45
Barsaumas
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Preocupat în mod evident de redarea coeziunii religioase a Imperiului, Teodosie alege să elimine definitiv celelalte facțiuni creștine,

însă eșecul autorităților ecleziale de a ajunge la un consens dogmatic și chiar administrativ îl forțează pe Teodosie să definească el însuși în linii mari o formulă de credință, în baza căreia să poată susține ortodoxia și catholicitatea Bisericii și, implicit, a Imperiului.

Edictul apare ca un act întemeiat strict pe exprimarea voinței imperiale,
voință înzestrată cu caracter și putere de lege,
fără să fie confirmarea solemnă a deciziei dogmatice a vreunui sinod convocat în prealabil sau să fie rezultatul unei colaborări directe cu reprezentanți ai Bisericii, deși ține seamă de decizia unui sinod local (Antiohia 379).

Ca și predecesorii săi, Teodosie favorizează în mod vizibil o anumită facțiune, dar, spre deosebire de ei, suspendă orice formă de toleranță, chiar și pe cea aparentă, pe care o afișau Constanțiu și Valens. Prin emiterea acestui edict, el părea să unească în persoana sa puterea civilă și bisericească, realizând o strânsă legătură între stat și Biserică, opera sa religioasă fiind crearea statului ortodox, exercitând pe mai departe, în mod tacit, statutul de pontifex maximus la care tocmai renunțase.
Practic, Teodosie proclama că nu există toleranță în ceea ce privește credința:
este o singură religie de stat obligatorie, a cărei dogmă este fixată de împărat, care o impune supușilor săi, el devenind în această situație „proestosul” sau patronul ecumenicității creștine, pe când ierarhii și sinoadele aveau în grijă Ortodoxia și unitatea Bisericii...

Edictul de la Tesalonic marchează de departe augmentarea autorității imperiale, dar și escaladarea despotismului imperial. Teodosie depășește formalitatea unei simbioze căzute în derizoriu și emite în propriul său nume, din rațiuni de stat firește, o mărturisire de credință care se bucură de valabilitatea unei legi imperiale, iar pe baza acesteia
se căuta restabilirea unității religioase și a coeziunii administrative în partea răsăriteană a Imperiului.

Mai multe precizări în acest articol:
http://www.revistateologica.ro/pdf/Boicu%20ro.pdf
Multumesc pentru postare. Da, excelent articolul. Rezulta cu claritate ca acel gest imperial nu avea nimic de-a face cu credinta, decit cel mult ca pretext, fiind un totalitarism religios de cea mai proasta factura. Parintii Bisericii ar fi trebuit sa protesteze. Dar de, aveau si ei limitele lor...
Ma pot pune in locul unui "pagin", dintr-o familie "convertita" cu forta/de nevoie/de frica, dupa acest edict, care, mai mult ca sigur, si-a jurat sa ajute orice miscare subterana anticrestina si antiimperiala. Normal. Si se mira unii de existenta si cerbicia indreptatite a conspiratiilor anticrestine de-a lungul istoriei...Pai uite de ce sunt, si indirjite pe deasupra: fiindca nu are ursul coada. Poate stramosi ai membrilor lor, la propriu, pagini si evrei, au fost tratati inuman pe vremea unor asa edicte criminale. Normal ca oamenii in cauza sapa cu entuziasm, generatii dupa generatii, principalul beneficiar pe termen scurt al acelor edicte, anume partea lumeasca/organizata/vazuta a Bisericii. Le poate gasi cineva o vina?
Dar, sa revin la o privire rece si cerebrala asupra edictului in sine. Multumesc pentru postarile de pina acum, fratilor!

Last edited by Barsaumas; 06.05.2013 at 00:40:49.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 16.05.2013, 23:20:49
Theodore_of_Mopsuestia
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Nuantare

S-a gindit careva ca se apropie vremurile unui "edict tesalonician inversat"? "cu ce masura masori, cu aceea ti se va masura"- citat aproximativ dupa ce zice Cristos. Imparatii, cu o perpceptie tipic occidentala asupra oricarei credinte, dar mai ales a crestinismului (in ccazul imparatilor "crestini"), au hotarit, din ratiuni pur politice, crestinarea fortata a unui intreg Imperiu. Ei bine, acum, urmasii, ideologici si chiar genetici aiu celor atunci persecutati, au reusit sa ingenuncheze Biserica, actionind cu multa truda, timp de secole, avind esecuri, dart si succese, si profitind la maxim de ele, fiind ei organizati in loji si alte forme de societati secrete/discrete. Putem condamna, desigur, metodele lor, dar, cind atingi indepdendenta interioara fata de orice parti-pris ideologic/religios, si privesti astfel istoria, intelegi perfect justetetea si injustetea, asezate ca avers si revers pe moneda autentica, sau calpa, in functie de cine o studiaza, a oricarei credinte, ideologii, religii.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare