Care e treaba cu crestinismul?

[Tangun]

În prealabil postat de Kronos

Oamenii cred într-un Dumnezeu pentru că le dă speranţă. Iisus e cel care le dă speranţă creştinilor. Buddha, budiştilor. Mahomed era prea dezaxat ca să pot spune acelaşi lucru şi despre el. Ideea e că, în faţa neputinţei, omul se refugiază în preceptele religioase. Acum, ghinionul/norocul face ca, în funcţie de locul în care te naşti, să aderi şi la un anumit sistem reprezentativ pentru acele meleaguri.

Iar toate astea il fac pe om dependent de noroc/ghinion. Iar norocul/ghinionul sunt ceva foarte instabil in univers. Daca existenta depinde de noroc/ghinion, atunci se poate spune cat de dezaxat e omul identificat cu niste precepte religioase. Pentru ca a fi religios nu trebuie sa fie o credinta anume, ci o savoare a intregii tale fiinte. Pentru aceasta trebuie sa depasesti conceptele mentale limitate unde intotdeauna va exista dualitate.

[Danuta]

În prealabil postat de ICSVortex

Salut la toata lumea. Probabil ca s-au mai deschis topicuri pe aceasta tema, nu stiu, nu urmaresc de mult timp forumul (o luna- doua), de abia acum mi-am facut cont. As vrea sa primesc raspunsuri cat mai sincere (poate "sincere" nu e cuvantul potrivit, mai degraba logice).
Simplu: de ce credeti in Dumnezeu? De ce credeti in ceva in care. .. nu stiu, in ceva ilogic? Cruce, matanii, sfinte taine, icoane, post, traditii, sarbatori, tamaie, plecaciuni, pacate, viata de apoi, iad, rai, descantece... atatea lucruri ilogice. Ce va face sa credeti in toate astea?
De ce credeti ca zeitatea pe care o venerati voi este cea mai buna/ cea adevarata? Este doar o intamplare ca credeti in Dumnezeu. Daca va nasteati in Africa/ China/ Arabia Saudita fiti siguri ca nu mai credeati in "El". De ce sunteti asa de siguri?
De ce atatea lucruri complicate?
Eu sunt deist. Cred intr-o energie mai mare decat mine, cred ca exista, dar n-o venerez, ea exista, doar atat.
Care e treaba cu crestinismul si cu toate astea? Va complicati viata degeaba.

Buna, foarte interesant topicul deschis de catre tine si sincer un pic deranjant in acelasi timp. (prin expresii gen ''Va complicati viata degeaba'',''De ce credeti in ceva in care. .. nu stiu, in ceva ilogic?'' asta cred ca decide fiecare in parte, cum si in ce fel ''isi complica viata'' si daca si-o complica. Nu cred ca esti in masura sa judeci actiunile nimanui, iar ceea ce pentru tine este ilogic pt mine este perfect logic si invers)
Revenind la nelamuririle tale, eu cred ca daca intradevar vrei sa aflii, cel mai bine este sa mergi sa vorbesti cu un preot ( sunt biserici unde se tin diverse seminarii, pe diverse teme, sau pur si simplu discutii libere, la biserica Sf. Fanurie din Bucuresti se numesc ''De vorba cu tinerii'' si acolo preotii raspund deschis si pertinent la orice intrebare). Mult succes si te rog nu mai intra in polemica cu membrii care incearca sa-ti raspunda asa cum cred ei de cuviinta, tinand cont de faptul ca tu i-ai intrebat, nu ii mai lua peste picior.

[Raziel]

Treaba cu crestinismul este ca:
Se manifesta personal/subiectiv(la fel ca toate celelalte) in urma unor trairi religioase puternice sau nu, bazate pe sentiment si mai putin pe ratiune.
Se crede si din frica de necunoscut/moarte(la fel si aici, ca toate celelalte religii)
Trebuie sa respectam credinta fiecaruia atata timp cat nu face rau celor din jur, problemele apar atunci cand credinta este prost inteleasa(adica nu se aliniaza ideilor general/oficial acceptate) si contravine legiilor aflate in vigoare.
Sigur ca nuante exista la fiecare in parte(d'aia este personala) dar trebuie intr-o oarecare masura sa urmeze si turma.

[HoratiuM]

În prealabil postat de ICSVortex

Verbele la conjunctiv care se termina in "i" cer dublarea lui.
Ai zis "sa afli". Tre' "sa aflii". Asta am vrut sa zic.

:))))))))))))))))))))))))

Vai ș-amar de el ateism agramat, revendicativ și pretențios...

[xanixade]

În prealabil postat de HoratiuM

:))))))))))))))))))))))))

Vai ș-amar de el ateism agramat, revendicativ și pretențios...

:))))))))))))))))))))))))))))))))))

[joshoo]

În prealabil postat de Kronos

Oamenii cred într-un Dumnezeu pentru că le dă speranţă. Iisus e cel care le dă speranţă creştinilor. Buddha, budiştilor. Mahomed era prea dezaxat ca să pot spune acelaşi lucru şi despre el. Ideea e că, în faţa neputinţei, omul se refugiază în preceptele religioase. Acum, ghinionul/norocul face ca, în funcţie de locul în care te naşti, să aderi şi la un anumit sistem reprezentativ pentru acele meleaguri.

Adevarat!Dar tin sa mentionez ca credinta in adevarata divinitate se bazeaza pe demonstrati stincifice nu pe speranta.

[ICSVortex]

Deci, sa vad daca am inteles.
Crestinii cred in Dumnezeu pentru ca le da speranta. Oare speranta nu ti-o poti face si singur? Adica, ce vreau sa spun... crezand atat ca cineva, divinitatea, te va ajuta, nu-ti maresti increderea in tine si in consecinta, ai speranta si reusesti in ce ti-ai propus? Repetandu-ti in cap "Doamne, ajuta-ma" sau ceva de genul asta, nu cumva iti fixezi ideea asta de a reusi si in final iesi invingator?
Parerea mea (in continuare) e ca oamenii l-au creat pe Dumnezeu, nu Dumnezeu pe oameni, referindu-ma strict la ce venerati/ idolatrizati voi (Dumnezeul din biblie). Teama, frica de a ramane singur, fara nicio mana intinsa sa te ajute, asta l-a creat. De-a lungul timpului totul a evoluat iar aceasta frica de a ramane neajutorat s-a marit iar oamenii au cautat iar raspunsuri, cele mai multe din ele fiind ilogice, imaginare.

[joshoo]

În prealabil postat de ICSVortex

Deci, sa vad daca am inteles.
Crestinii cred in Dumnezeu pentru ca le da speranta. Oare speranta nu ti-o poti face si singur? Adica, ce vreau sa spun... crezand atat ca cineva, divinitatea, te va ajuta, nu-ti maresti increderea in tine si in consecinta, ai speranta si reusesti in ce ti-ai propus? Repetandu-ti in cap "Doamne, ajuta-ma" sau ceva de genul asta, nu cumva iti fixezi ideea asta de a reusi si in final iesi invingator?
Parerea mea (in continuare) e ca oamenii l-au creat pe Dumnezeu, nu Dumnezeu pe oameni, referindu-ma strict la ce venerati/ idolatrizati voi (Dumnezeul din biblie). Teama, frica de a ramane singur, fara nicio mana intinsa sa te ajute, asta l-a creat. De-a lungul timpului totul a evoluat iar aceasta frica de a ramane neajutorat s-a marit iar oamenii au cautat iar raspunsuri, cele mai multe din ele fiind ilogice, imaginare.

Nu omule!!!Crestini nu cred in Dumnezeu!Crestini cred intr-un zeu salbatic,cum il poti numi Dumnezeu?
Nu e adevarat!!El ne-a creat pe noi si avem nevoie de el!!

[Tangun]

În prealabil postat de ICSVortex

Deci, sa vad daca am inteles.
Crestinii cred in Dumnezeu pentru ca le da speranta. Oare speranta nu ti-o poti face si singur? Adica, ce vreau sa spun... crezand atat ca cineva, divinitatea, te va ajuta, nu-ti maresti increderea in tine si in consecinta, ai speranta si reusesti in ce ti-ai propus? Repetandu-ti in cap "Doamne, ajuta-ma" sau ceva de genul asta, nu cumva iti fixezi ideea asta de a reusi si in final iesi invingator?
Parerea mea (in continuare) e ca oamenii l-au creat pe Dumnezeu, nu Dumnezeu pe oameni, referindu-ma strict la ce venerati/ idolatrizati voi (Dumnezeul din biblie). Teama, frica de a ramane singur, fara nicio mana intinsa sa te ajute, asta l-a creat. De-a lungul timpului totul a evoluat iar aceasta frica de a ramane neajutorat s-a marit iar oamenii au cautat iar raspunsuri, cele mai multe din ele fiind ilogice, imaginare.

Intr-un fel asa e. Dar mai trebuie tinut cont de suferinta celor inconstienti, suferinta care se mai amelioreaza daca exista o speranta, o credinta. Totusi, paradoxul este, ca (in ziua de azi)tocmai inchipuirea asta ii tine adormiti, incapabili sa se trezeasca din somn. E cel mai usor sa dormi iar inchipuirea asta vine si leagana pe deasupra, in timp ce dormi si vrei sa visezi frumos. Asta nu inseamna ca e realitatea. A fost necesara inchipuirea asta, pentru ca, constiinta sa iasa din stadiul de animalitate in care erau oamenii inainte, dar acum, daca acest nivel nu este depasit, criza mondiala cu care se confrunta omenirea o sa ii forteze pe multi sa depaseasca barierele mentale si conceptele rigide. Astfel se vor tria cei mai constienti si cu ajutorul lor se va crea noul pamant. Iisus a promis asta in ziua invierii, dar acea inviere inseamna trezirea constiintei, constiinta care era prea putin dezvoltata la vremea aceea, cand nu putea sa le vorbeasca decat prin simboluri. Daca citesti biblia, trebuie sa recunosti ca simbolurile existente sunt valabile oricand si pe masura ce constiinta creste, le poti interpreta mai aproape de adevar. Totusi, cand citesti biblia iti dai seama si cat de mult erau oamenii atunci in stadiul de animalitate adica aveau constiinta mica, prin urmare ei trebuiau indrumati usurel, pas cu pas ca sa nu se autodistruga.
Astfel a fost implantat germenele constiintei in om, iar cu cat constiinta s-a inaltat, suferinta va fi foarte mare pentru ca mai sunt oameni prinsi si blocati in constiinta aceea veche (adica continua sa doarma), si aceasta rigiditate nu le permite sa infloreasca mai departe. Au ramas ceva static, fix, ca o piatra. La vremea aceea, oamenilor trebuia sa le fie dezvoltata mintea ca omenirea sa isi poata continua drumul mai departe, dar acum cand mugurele constiintei a crescut, mintea trebuie depasita pentru ca devine un obstacol rigid, greu de trecut, pentru mai departe. In vremea aceea, lumea a fost transformata din stadiul de animalitate, la stadiul de om mai fin, mai iubitor, mai constient si mai intelegator. Dar acum lumea este din nou intr-o criza a evolutiei constiintei, spre urmatoarul pas care este depasirea mintii si dezvoltarea capacitatilor supranaturale adica comunicarea prin alte cai mai aproape de fiinta, mai aproape de Viata. Pentru ca omul trebuie sa ajunga sa fie transparent ca o piatra de diamant prin care poate trece cu usurinta lumina. De la inceputul lumii pana la Iisus Hristos, oamenii au construit un mare zid ce separa trupul de fiinta. Acel zid se putea darama numai printr-un sacrificiu imens al omului care a fost Iisus Hristos, intru inaltarea constiintei. Dupa Hristos, omenirea a ridicat un alt zid ce separa mintea de fiinta umana. Acest zid este diferit de primul find pe o treapta mai inalta, nu mai este nevoie de acel dramatic sacrificiu a primului, dar mentalul va cadea si opunerea de rezistenta va fi la fel de dureroasa pentru fiecare. De aceea, lumea si deschiderea vor merge mai departe, iar cei inchisi si blocati pe vechea constiinta trebuiesc cumva ajutati.
Diferenta dintre cei ce au ramas blocati si cei care s-au deschis prin inaltarea constiintei este ca cei blocati continua sa creada in Hristos iar pentru asta se sacrifica conform cu vechea constiinta, iar cei care si-au ridicat constiinta il traiesc pe Hristos in ei insisi, ca fiinte fara sa fie nevoie neaparat sa se sacrifice.
Totusi Iisus a facut promisiunea ca toti se vor mantui pana la urma doar ca diferenta va consta in modul in care vor ajunge la acest deziderat.
Cei care doar cred in El vor muri totusi si vor astepta adormiti pana in Ziua Judecatii. Sufletul lui Iisus este contopit cu sufletul lor (prin credinta lor) si deci, in acest somn inconstient ei vor visa Raiul, deci nu vor avea cosmarul iadului.
Cei care iL traiesc pe El nu vor muri pentru ca au intrat in constiinta Fiintei, barierele mentale au cazut, zidul a fost daramat si nu s-au mai scindat post-mortem.
Ideea de a crede in Iisus nu e identica cu a trai Fiinta Lui, e o diferenta de constiinta.
Daca constiinta nu urca, e necesar sacrificiul dureros a unui individ, pentru a o trezi si pe cea a unei mase de oameni. Daca constiinta urca la nivel individual, nu mai este nevoie de sacrificiul unuia pentru ceilalti. Pentru ca multi prefera sa doarma si sa viseze, e foarte dificil sa se trezeasca constiinta la nivel de masa. Reusesc foarte putini oameni, sa darame zidul interior, la nivel individual. Oricum in ziua de azi nu mai e nevoie de un sacrificiu unui individ pentru trezirea turmei. E de ajuns sa sclipeasca un punct mic de constiinta pe intreg pamantul si viata continua mai departe, iar cei ce nu se armonizeaza se triaza si cad singuri.

[joshoo]

În prealabil postat de Tangun

Intr-un fel asa e. Dar mai trebuie tinut cont de suferinta celor inconstienti, suferinta care se mai amelioreaza daca exista o speranta, o credinta. Totusi, paradoxul este, ca (in ziua de azi)tocmai inchipuirea asta ii tine adormiti, incapabili sa se trezeasca din somn. E cel mai usor sa dormi iar inchipuirea asta vine si leagana pe deasupra, in timp ce dormi si vrei sa visezi frumos. Asta nu inseamna ca e realitatea. A fost necesara inchipuirea asta, pentru ca, constiinta sa iasa din stadiul de animalitate in care erau oamenii inainte, dar acum, daca acest nivel nu este depasit, criza mondiala cu care se confrunta omenirea o sa ii forteze pe multi sa depaseasca barierele mentale si conceptele rigide. Astfel se vor tria cei mai constienti si cu ajutorul lor se va crea noul pamant. Iisus a promis asta in ziua invierii, dar acea inviere inseamna trezirea constiintei, constiinta care era prea putin dezvoltata la vremea aceea, cand nu putea sa le vorbeasca decat prin simboluri. Daca citesti biblia, trebuie sa recunosti ca simbolurile existente sunt valabile oricand si pe masura ce constiinta creste, le poti interpreta mai aproape de adevar. Totusi, cand citesti biblia iti dai seama si cat de mult erau oamenii atunci in stadiul de animalitate adica aveau constiinta mica, prin urmare ei trebuiau indrumati usurel, pas cu pas ca sa nu se autodistruga.
Astfel a fost implantat germenele constiintei in om, iar cu cat constiinta s-a inaltat, suferinta va fi foarte mare pentru ca mai sunt oameni prinsi si blocati in constiinta aceea veche (adica continua sa doarma), si aceasta rigiditate nu le permite sa infloreasca mai departe. Au ramas ceva static, fix, ca o piatra. La vremea aceea, oamenilor trebuia sa le fie dezvoltata mintea ca omenirea sa isi poata continua drumul mai departe, dar acum cand mugurele constiintei a crescut, mintea trebuie depasita pentru ca devine un obstacol rigid, greu de trecut, pentru mai departe. In vremea aceea, lumea a fost transformata din stadiul de animalitate, la stadiul de om mai fin, mai iubitor, mai constient si mai intelegator. Dar acum lumea este din nou intr-o criza a evolutiei constiintei, spre urmatoarul pas care este depasirea mintii si dezvoltarea capacitatilor supranaturale adica comunicarea prin alte cai mai aproape de fiinta, mai aproape de Viata. Pentru ca omul trebuie sa ajunga sa fie transparent ca o piatra de diamant prin care poate trece cu usurinta lumina. De la inceputul lumii pana la Iisus Hristos, oamenii au construit un mare zid ce separa trupul de fiinta. Acel zid se putea darama numai printr-un sacrificiu imens al omului care a fost Iisus Hristos, intru inaltarea constiintei. Dupa Hristos, omenirea a ridicat un alt zid ce separa mintea de fiinta umana. Acest zid este diferit de primul find pe o treapta mai inalta, nu mai este nevoie de acel dramatic sacrificiu a primului, dar mentalul va cadea si opunerea de rezistenta va fi la fel de dureroasa pentru fiecare. De aceea, lumea si deschiderea vor merge mai departe, iar cei inchisi si blocati pe vechea constiinta trebuiesc cumva ajutati.
Diferenta dintre cei ce au ramas blocati si cei care s-au deschis prin inaltarea constiintei este ca cei blocati continua sa creada in Hristos iar pentru asta se sacrifica conform cu vechea constiinta, iar cei care si-au ridicat constiinta il traiesc pe Hristos in ei insisi, ca fiinte fara sa fie nevoie neaparat sa se sacrifice.
Totusi Iisus a facut promisiunea ca toti se vor mantui pana la urma doar ca diferenta va consta in modul in care vor ajunge la acest deziderat.
Cei care doar cred in El vor muri totusi si vor astepta adormiti pana in Ziua Judecatii. Sufletul lui Iisus este contopit cu sufletul lor (prin credinta lor) si deci, in acest somn inconstient ei vor visa Raiul, deci nu vor avea cosmarul iadului.
Cei care iL traiesc pe El nu vor muri pentru ca au intrat in constiinta Fiintei, barierele mentale au cazut, zidul a fost daramat si nu s-au mai scindat post-mortem.
Ideea de a crede in Iisus nu e identica cu a trai Fiinta Lui, e o diferenta de constiinta.
Daca constiinta nu urca, e necesar sacrificiul dureros a unui individ, pentru a o trezi si pe cea a unei mase de oameni. Daca constiinta urca la nivel individual, nu mai este nevoie de sacrificiul unuia pentru ceilalti. Pentru ca multi prefera sa doarma si sa viseze, e foarte dificil sa se trezeasca constiinta la nivel de masa. Reusesc foarte putini oameni, sa darame zidul interior, la nivel individual. Oricum in ziua de azi nu mai e nevoie de un sacrificiu unui individ pentru trezirea turmei. E de ajuns sa sclipeasca un punct mic de constiinta pe intreg pamantul si viata continua mai departe, iar cei ce nu se armonizeaza se triaza si cad singuri.

Interesant punct de vedere!Peste veo 20 de ani sunt sigur ca o mare parte din oamenii se vor lumina.Va propun sa mai vorbim si atunci.Timpul va revele un adevar ascuns!!