Dependenta si lipsa de concentrare

[dorina_ro]

Cred in Dumnezeu, ma rog, am primit ajutorul Lui in nenumarate randuri.

Pe masura ce trece timpul, invat cate ceva si despre mine, si despre lume si despre Dumnezeu.

Cand zic, gata stiu ce am de facut, ceva se schimba in jurul meu si cad in depresie.
Nu ma mai pot concentra, uit ce tocmai am invatat si m-a linistit.
Devin un timp dependenta de jocuri,televizor si internet -site-uri de stiri care ma necajesc si mai tare.
Pierd ore intregi nefacand nimic, doar griji despre lucruri pe care nu le pot schimba oricum.

Imi revin din depresie, intru in normal, dar nu pentru mult timp si iar o iau de la inceput.

De ce nu ma pot concentra pe munca mea si sa merg inainte?
De ce sunt asa slaba si ma las influentata de lumea exterioara?
Ce solutie exista? Ce rugaciune? Ce pacat este acesta?

[irina77]

Toti suntem slabi si influentabili. Nici un om nu e puternic fara ajutorul lui Dumnezeu. Orice rugaciune pe care ti-o recomanda duhovnicul e foarte buna.

[Iorga_Alexandru_1982]

Cred ca o astfel de stare("Devin un timp dependenta de jocuri,televizor si internet..." ) este intalnita la toate persoanele in anumite perioade ale vietii... atunci cand trebuie sa ia anumite decizii( si asta se intampla zilnic)si isi pierd increderea in sine si in Dumnezeu.Si eu am avut ( poate nu la intensitatea de care vorbesti si nu le-am numit depresii) astfel de perioade in care incercam sa ma desprind de realitate ,chiar prin mijloacele de care amintesti,aceasta parandu-mi-se ca ma depaseste... adevarat ca nu este o stare placuta..."Ce solutie exista? Ce rugaciune? Ce pacat este acesta?" Poate ca solutia consta intr-o mai mare incredere in sine (a nu se confunda cu egoismul)si intr-o legatura nu constanta ci neintrerupta cu Biserica, ea este corabie a mantuirii, ea ne apara de necazuri...totusi sa nu asteptam ca vom fi izbaviti de acestea ca prin magie...Dumnezeu nu este putere impersonala pe care o putem manipula ci persoana cu care intram in comuniune,; nu este nici Gigi Becali care sa ne dea pe degeaba, este aici vorba de un proces de impreuna-lucrare noi ne angajam in ceva si Dumnezeu ne ajuta...cateodata pare greu dar trebuie sa urmam sfatul acesta -am uitat cine a zis- "pe calea cea grea pacaleste-ti vointa spunandu-i ca are sa fie usor"...noi facem ca toate lucrurile sa fie grele, poate din lene si din indiferenta iar acestea " sunt mai vatamatoare decat toata lucrarea diavoleasca" (Sf Ioan Damaschin); ne par grele pt ca vrem sa le facem singuri, si asta pt ca nu-i vedem pe cei din jurul nostru...ei ne pot ajuta...nu am timp sa scriu mai mult...nici nu stiu daca iti e de folos ce am sa spun..poate am sa revin...aici sunt multi care pot da sfaturi mai la subiect

[analugojana]

Depresia este cauzata de o lipsa interioara a ceva ce ai dori sa ai, in conditiile in care stii ca acel ceva ar pute fi? Intreaba-te pe tine ce iti doresti si cauta. Cred ca Dumnezeu are grija de fiecare din noi. Poate te putem ajuta pe forum.

[dorinel78]

ai uitat sa precizezi ce varsta ai

Draga Dorina,
cred ca raspunsul il gasesti "www.sfaturiotodoxe.ro" duhovnici - Cleopa, ( cu scuzele de rigoare fata de cei, carora nu le plac citatele, dar povestea aceasta mi se pare elocventa):

SFATUL DRACILOR:
(...)
Sarsaila:
"Eu atat ii spun omului: "Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este inger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi incepi fapta buna?"

Daca-i copil îi spun: "Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci în lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!"

Iar daca-i tanar îi spun: "Dupa ce te vei casatori si iti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa incepi fapta buna. Acum mananca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tanar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe maine, lasa pe poimaine, lasa pe la anul, mai incolo!"

Il învat pe om sa amane pocainta de azi pe maine, de maine pe poimaine! "Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batranete, ca postul este pentru cei batrani! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu atatea ceasuri rugandu-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de insurat si maritat. Ai atatea!"
(...)
Ingerul vine si-i spune: "Mai, omule, ia începe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!" Eu îi spun: "Nu posti ca iti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!"

Sau vine ingerul si-i spune: "Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfraul, lasa betia, lasa tutunul, lasa injuraturile!" "Ei, dar de pe acum? Mai incolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfarsitul cel bun, dar pana atunci poti petrece asa!"

Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amana de azi pe maine.

Sfanta Scriptura spune altfel. Duhul Sfant ii trezeste pe oameni, zicand: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va invartosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu in om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: "Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de injurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta". Dumnezeu ii porunceste azi, iar noi ii spunem lui: "Nu astazi, ci maine, poimaine, la batranete!"

Si-i zicem asa: "Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de maine!" Si asa, zice, este pacatul la om cum ai lua un cui mare si cu o barda incepi a-l bate într-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, doua, trei, cuiul îl poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca il bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!

Asa-i si pacatul! Se bate in fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, cand este proaspat, cu cat se invecheste, cu atat mai greu se poate dezobisnui de dansul.

Vazut-ai in arama rugina verde? Arama daca o curatai in fiecare zi, stralucea ca aurul! Insa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic în lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul cand imbatraneste in pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca maine sau poimaine il lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se învecheste, se bate in fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrand-nevrand, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a învechit în el!

Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si cand l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cati, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i însel, ca mii si milioane de oameni amana pocainta de azi pe maine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, maine-poimaine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar cad vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: "Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te învat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!"

Asa, cum ti-am spus mai inainte, am invatat si inselat atatea suflete, incat acestea cad in iad cum cad fulgii cand ninge, cu un singur sfat: "Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa incepeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!"

Deci, va spun intunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata in iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am învasat asa, si-i trimit în tot pamantul sa sopteasca omului la ureche: "Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Maine, poimaine, peste un an, peste doi, la batranete". Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi in iad cati am pogorat si pogor cu acest sfat!

Atunci satana a zis:
- Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l înveti pe om sa amane pocainta de azi pe maine: "Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te impartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe maine!"

Acum, pentru ca m-ai lovit in gandire, iti voi da coroana si toiagul meu, sa stapanesti trei minute iadul, si toti sa invatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti mai multe suflete în imparatia mea, ca sa se chinuiasca cu noi în vecii vecilor.¤

Oare cati nu ne recunoastem in cei care au urmat aceste sfaturi dracesti, fara sa fi constientizat acest lucru.
Zici ca Dumnezeu a raspuns rugaciunilor tale? Aminteste-ti de acest lucru cand ai depresiune. Cred ca depresiunea e cauzata si de inactivitate. Sportul, aerul curat ajuta.
Parintele Nicolae Steinhardt ne spune ca Dumnezeu ne cere ce nu avem: daca nu avem rabdare, ne cere rabdare; daca nu avem iubire, ne cere iubire; de suntem lenesi, ne cere sa fim harnici, etc
Atunci cand incepem sa luptam cu lipsa acestor calitati, adica cu pacatele, satana se impacienteaza, caci este pe pragul de a ne pierde, si atunci il trimite pe Sarsaila, diavolul lui preferat, care are metode binecunoscute de noi, pentru a ne intoarce din drum. Sa nu-i facem pe plac!

[dorina_ro]

Multumesc mult pentru mesaje.
Da, duhovnicului meu trebuie sa ii cer o rugaciune.
Am un duhovnic, dar merg la el foarte rar.
Cred in ajutorul lui.
Imi este un pic rusine fata de el sa ii spun tot ce simt si gandesc.
Si asa cum Anca a sugerat prin povestea descrisa, aman mereu mersul la spovedanie.
Citind mesajele voastre, am descoperit si pacatul de care ma fac vinovata: LENEA.
Pe langa altele (MANDRIA, MANIA, ...)
Prefer sa fac orice altceva dacat sa lucrez constiincios. Mi se pare prea greu sau prea usor si spun ca mai am timp pentru asta.
Ma simt vinovata. Ma gandesc apoi la toate pacatele pe care le-am facut in trecut.
Si asa intru in depresie.
Intr-adevar biserica m-a ajutat de multe ori sa imi recapat increderea in mine si sa inteleg pildele lui Iisus.
O sa pastrez mesajele voastre si cred ca ma vor ajuta in momentele de impas.


Cred ca sfaturile si gandurile voastre sunt suficiente.
Multumesc mult si poate o sa mai vin pe forum sa va povestesc si din reusitele mele.
Doamne ajuta!
Va doresc si voua numai bine si Dumnezeu sa fie cu voi!

Draga Dorina, daca te crezi cumva unicat in privinta pacatelor, pot sa-ti spun ca nu esti. Iar in ceea ce priveste rusinea de a ne spovedi, am ascultat predica despre Sf. Maria Egipteanca. Ea cand s-a dus la Zosima sa se spovedeasca a zis: imi este rusine si greata sa spun cate am facut". Cand ne spovedim de cate un pacat, scapam de cate un drac, dar ne si obligam sa nu repetam greseala.
Dupa spovedanie a vazut-o cineva pe Sf. Maria Egipteanca in rugaciune: plutea la un metru de pamant.
La spovedanie trebuie sa dai glas regretului ca ai facut sau gandit ceva. Cu rusinea ramaipe loc, invreme ce cu sinceritatea te cureti de pacate si poti fi asa cum esti de fapt, un om de valoare.

[cozia]

"Tamaduirea fricii. Frica de Dumnezeu



Frica si starile legate de ea, ca teama, nelinistea, spaima, anxietatea, angoasa, sunt fundamental legate de alipirea de bunurile materiale. Omul nu se poate deci tamadui de ele decat desprinzandu-se de lumea aceasta si aruncand toata grija la Dumnezeu, cu nadejdea tare ca prin pronia Sa va primi toate cele ce-i sunt de trebuinta. Iisus insusi ne invata: "Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca ? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine" (Mt. 6, 31-34). In lumina acestei invataturi, Sfantul Isaac Sirul spune: "De crezi ca Dumnezeu poarta grija de tine, pentru ce te ingrijesti de cele vremelnice si de trebuintele trupului tau ? (...) Arunca grija ta asupra Domnului, si El te va hrani (Pilde 3, 25). Si nu te vei infricosa de spaima ce vine asupra ta"; "apropie-te, zice, ca sa nadajduiesti intru Mine, si te vei odihni de orice lucru si de orice teama".



Cea dintai pricina a fricii este, asa cum am vazut, lipsa de credinta. De aici urmeaza ca in sufletul celui cu credinta puternica in Dumnezeu frica nu-si mai are locul. "Credinta neclintita - spune Evagrie - nu primeste bantuielile fricii". "


Extras din articolul de azi
Acum inteleg si eu mai bine de ce oamenii care sunt credinciosi, se roaga si postesc nu stiu se-i aia DEPRESIE, FRICI, ANXIETATI, FOBII DE TOT FELUL. Chiar si cei care au intocmit o statistica a bolilor mentale si sufletesti se minunau cum se face ca biserica ortodoxa te vindeca, si te face plin de viata, in timp ce oamenii opinionati care le stiu pe toate, sufera?