|
#401
|
|||
|
|||
Da-da, mai taie din ele...
Postul negru este foarte bun, dar postul trebuie ținut mai întîi la păcate și împreună cu postul la păcate trebuie ținut postul la bucate și nu invers. Dar e importantă rugăciunea deci rugați-vă, rugați-vă să putem posti.
Și ce înseamnă postul la bucate? Păi e lipsa oricărei griji păgîne: adică iubind sărăcia și lepădînd duhul lumii trebuie să ai încredere în Dumnezeu încercînd să uiți de grijile pentru ce vei mînca, îmbrăca, încălța, vei spune și cum vei vorbi maimarilor sau adunărilor, unde vei dormi sau unde te vei așeza și la ce loc de onoare vei sta la masă... Practic prin post trebuie să rupem lanțurile fărădelegii și ale răutății și să ne sfărîmăm inima împietrită de necredință... ca s-o putem frînge ca pe o păine muiată în vin. Deci postul are o rînduială sfîntă, se postește pentru dragostea lui Dumnezeu și de dragul Lui la păcate mai întîi și apoi la păcate și la bucate în sensul că pe cele mai rele să nu le faceți că dacă strecurați țînțarii și înghițiți camila, neghina, spurcăciunile lumii și dăruiți prin guriță toate blestemele și hulele și batjocurile atunci ce am făcut? Dacă sarea pămîntului își pierde gustul și nu mai sărează Cuvîntul vieții atunci la ce mai este ea bună? Pe alea mari să le faceți mai întîi și pe alea mici să nu le lăsați, căci oricine va lepăda una dintre cele mai micuțe porunci și astfel va învăța pe oameni mic se va chema, dar cel ce le va face din dragoste și astfel va învăța pe oameni mare se va chema în Împărăția Cerurilor. Darmite atunci cum se va chema unul care pe alea mici le face înaintea oamenilor și pe alea mari le leapădă și astfel învață pe oameni? Cum? Deci postiți la păcate mai întîi dar și la bucate. Last edited by Trimisul; 25.04.2016 at 17:17:39. |
#402
|
|||
|
|||
Citat:
Trecand peste obsesia indoctrinatoare cu "Big Pharma" si alte cateva aspecte si daca era pe alt site...poate poate. Dar cand ai alaturi articole ca "Mars Is Moving Retrograde In Sagittarius & Scorpio: Hereâs How It Could Affect Your Life" si articole despre extraterestri...
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 25.04.2016 at 23:15:40. |
#403
|
||||
|
||||
Milivoie Ivanovici - Kalist monahul
„Vrei să fii monah, Dobrivoie? Dacă ești bărbat, pregătește-te de un
act de vitejie!” „Sânt pregătit, vlădică. Am trecut prin război, am îndurat foame, am îngrijit nebuni, l-am suportat pe Dracu’ Împielițat, așa că nădăjduiesc s-o scot la capăt și cu încercarea asta de care vorbești.” „E ușor, Dobrivoie, să te lupți cu oamenii și să-i rabzi când n’ai încotro. Dar acum te vei pune pe tine însuți la încercare. Îți vei căli voința. Ține minte asta: milioane de oameni tremură în fața propriului trup, îl îngrijesc, i se supun. Fii pregătit!” „Sânt, preasfințite, poruncește!” În momentul acela, credeam că nu există efort la care să nu rezist. Eram tânăr, puternic, oțelit și încrezător, chiar puțin mândru că o să am parte de o încercare importantă și că o să-i arăt vlădicăi de ce sânt în stare. Încă de dimineață, vlădica mi-a oprit să beau apă și să mănânc. Toată ziua aceea am împachetat cărți, am scris adresele pe colete și le-am trimis la poștă, iar seara ne-am rugat la Dumnezeu. Mai întâi am făcut câte trei sute de închinăciuni în fața icoanelor, după care am cântat cântări de slavă către Maica Domnului, apoi am îngenuncheat și ne-am rugat. În cameră aveam un orologiu care bătea la fiecare sfert de oră. Două ceasuri ne-am rugat în genunchi în fața icoanelor, pe covorașul de Pirot.27 El avea piciorul drept puțin îndoit, ca să nu-l deranjeze statul în genunchi. Pe mine mă dureau genunchii, de aceea trebuia să Milivoie IOVANOVICI mă sprijin în mâini, să stau pe vine, să mă mișc de pe o parte pe alta. Deoarece mă aflam în spatele lui, nu vedea ce fac. Apoi ne-am ridicat și două ore ne-am rugat stând în picioare, fără cuvinte. „Roagă-te cu mintea, fără să miști limba, fiule. Dumnezeu știe gândurile noastre. Postul nu are nici un rost fără rugăciune, ba chiar poate să strice,” mi-a spus. Apă și pâine n’am gustat toată ziua și toată noaptea. Am continuat și a doua zi. Am răbdat foamea și setea; am lucrat, m’am rugat și am tăcut. A treia zi mi-a fost tare rău. Am răbdat mai ușor foamea, căci eram obișnuit cu ea, dar setea mă chinuia rău. Am avut stări de leșin și de greață. Seara nu am mai putut rezista la rugăciune, m’am culcat devreme. Nicolae a rămas singur să se roage. Dimineața, când m’am trezit, am văzut că se ruga mai departe. Dumnezeu știe când și cât dormea omul acela. A patra zi, trupul îmi ardea de parcă îmi luase foc. Mă dureau în special rănile din război. În jurul lor au apărut vânătăi mari, care nu erau prea plăcute la vedere. Mă dureau spatele și capul, stomacul mă chinuia necontenit, iar bătăile inimii mi se întețiseră. Mergeam des la fereastră și trăgeam în piept aer curat. Îl sorbeam cum sorbi apa rece de izvor. În a cincea zi, am început să răspândesc duhoare. Buzele mi se lipeau una de alta, erau sărate, pe limbă îmi apăruse o flegmă asemănătoare puroiului, pe care tot încercam să o scuip. În a șaptea zi s’a petrecut o schimbare la față: mi s’a întors culoarea în obraji, durerile au încetat. Dar eram nervos și nu puteam dormi, tremuram, îmi era îngrozitor de sete. Atunci am simțit pentru prima dată că nu mai sânt în stare să lupt. Mă încurajam cu tot felul de gânduri, mă dădeam mare, mă încăpățânam, dar nimic nu mă putea ajuta. Până la urmă am hotărât să-mi împachetez lucrurile și să fug de la Nicolae. Kalist MONAHUL L-am mințit că ies afară să-mi fac nevoile, dar am dat buzna în camera mea și mi-am strâns lucrurile la repezeală. Când să scap, numai ce-l văd stând în prag. M’a luat de umeri, m’a întors din drum și mi-a poruncit să despachetez. Eram emoționat, nu știam ce să fac și cum să mă salvez. L-am rugat umil să mă lase să plec sau să îmi dea dezlegare să mănânc și să beau, dar era limpede că nici nu mă ia în seamă. Când am văzut că nu am încotro, mi-au dat lacrimile de ciudă, mai că nu am izbucnit în hohote. Nici că i-a păsat, m’a luat de urechi, ca pe un școlar, și m’a dus în camera lui. „Parcă ai fi o babă! Și mai spui că vrei să fii călugăr? Ești plin de murdărie în trup și în suflet, și cu toate acestea ai pretenția să devii măreț și strălucitor! Oare nu simți că în tine arde mizeria și că împrăștii duhoare? Dacă îți dorești binele, și dacă vrei ca încă din viața asta pământească să vezi împărăția lui Dumnezeu, stai, fă-ți treaba ta și roagă-te cum îți spun eu!” Până în cea de-a unsprezecea zi nu mi-a mai dat voie să ies nici măcar o dată din cameră. Iar am vrut să dau bir cu fugiții. Mă gândeam cum să fac să mă strecor din cameră și să fug încotro oi vedea cu ochii. Dar când să pornesc, iarăși m’a oprit episcopul la ușă. Am urlat din toți rărunchii; mă zguduiam de chin. Îl rugam ca pe tatăl meu să mă lase să plec. I-am spus că o să mi se lipească mațele de foame și de sete și că voi muri curând. Nici rugăciunile, nici amenințările nu l-au înduplecat. La scurt timp după aceea, mi-a dat o sticlă, poruncindu-mi să o spăl bine și să aduc apă cu ea. Am înșfăcat sticla și am luat-o la goană, cât mă țineau picioarele, către cișmea, dând drumul la apă și bând pe săturate. După care am spălat-o bine, am umplut-o cu apă și am dus-o în cameră. Vlădica m’a întrebat: „Ai băut destulă apă?” „Da, preasfințite.” 79 Milivoie IOVANOVICI „Foarte bine. Acum, fiule, o să te întreb ceva. Gândește-te bine, nu trebuie să-mi răspunzi îndată, poți să-mi spui și peste un ceas. Deci: de ce ai vrut să mă spionezi? Dacă îmi spui adevărul, vei fi ucenicul meu. Dacă mă minți, te gonesc!” „Nu e nevoie să mă gândesc prea mult, vlădică. Ceea ce ți-aș spune mai târziu pot să spun și acuma. Am vrut să văd ce face episcopul când e singur în cameră!” „Fiule, ai fost zilele acestea cu mine în cameră și ai văzut ce fac. Nu mai ai motive să tragi cu ochiul.” Iar l-am rugat să mă lase să trăiesc ca și ceilalți monahi; simțeam că n’aș mai putea rezista fără apă și fără mâncare. Am fost în război, am făcut foamea, am trecut prin multe țări și am văzut multe, dar mi se părea că această încercare este peste puterile mele. Însă el nu m’a lăsat să plec, spunându-mi: „Când o să îți vină cu leșin, o să îți dau puțină apă. Dacă la fiecare ceas sau două vei lua câte o înghițitură, îți va trece amețeala.” Iar el nici nu s’a uitat la sticlă. Nici o picătură nu a gustat! Nu se putea vedea dacă suferă: se ruga zilnic, în continuare, la fel ca în prima zi. Mă străduiam și eu pe cât puteam, dar rugăciunea mea era slabă, deoarece mă gândeam tot timpul că nu mai apuc ziua de mâine și născoceam tot felul de motive pentru a scăpa de acolo. El știa ce voiam și mereu mă împiedica. Ziua stătea lângă ușă, iar noaptea îmi așeza patul de-a curmezișul ușii, ca să nu fug în timp ce el doarme. Primeam și transmiteam corespondența printr-o ferestruică. Am mai rezistat încă cinci zile fără mâncare și cu foarte puțină apă. În total am stat fără mâncare șaisprezece zile. În cea de-a șaptesprezecea zi, am auzit zgomote în curte, iar pe fereastră am văzut intrând niște automobile. Episcopul mi-a spus: „Ne vin oaspeți, Dobrivoie. Bucură-te. Dacă nu ar fi fost ei, continuam postul până se împlineau treizeci de zile.” 80 Kalist MONAHUL A ieșit din cameră, s’a spălat, s’a îmbrăcat cu hainele de sărbătoare și i-a întâmpinat pe oaspeți. L-a chemat pe Filip bucătarul și l-a trimis îndată să aducă păstrăvi, vin și tot ceea ce era de trebuință pentru prânz. De asemenea, a poruncit ca pentru noi doi să pregătească „hrană de-a noastră.” Când ne-am așezat la masă și am început să mâncăm, oaspeții au mâncat păstrăvi, iar noi doi mămăligă. Bucătarul știa ce înseamnă „hrană de-a noastră,” negreșit mai avusese experiențe asemănătoare. Trebuia să mâncăm mămăligă, altfel, după atâta înfometare, ni s’ar fi făcut rău de la o mâncare mai consistentă. În ziua aceea am mâncat puțin, a doua zi ceva mai mult, iar în a treia zi mă simțeam deja sătul. După ce mi-am mai venit în fire, ciugulind câte ceva, mă simțeam ușor și gata pentru orice îndatorire, având o voință mult mai puternică. Îmi dispăruseră vânătăile de pe corp, rănile nu mi le mai simțeam, ca și cum nici nu ar fi fost. Prin înfometare mi-am curățat sângele, iar sângele refăcut a curățat trupul de boli și de răni. Atunci am înțeles ce înseamnă foamea. M’am bucurat că, până la urmă, am rezistat toate acele zile și am hotărât ca pe viitor să devin ascet și să postesc mai des.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#404
|
||||
|
||||
Despre întîmplarea de mai sus am auzit din fișierul ”Parintele Marcel - Fiziologia Postului - Partea a II-a.mp3” pe care vi-l pot da, dacă vreți. Este vorba de preotul de mir Marcel de la Oașa.
Observăm mai sus un caz neobișnuit de post negru pe care l-a ținut un om obișnuit, supravegheat de Sfîntul Nicolae Vemilirovici. Spun neobișnuit fiindcă omul nu a știut decît că este supus la o încercare. Habar nu a avut la început care este scopul adevărat al ”înfometării” sale. Una e cînd te documentezi și ai nenumerate mărturii de la alți oameni care practică sportul ăsta, alta e cînd ai impresia că mai ai puțin și mori de sete sau de foame. Sfîntul a știut foarte bine ce face cu omul. Nu scrie cum l-a introdus în post, dar se pare că nu a făcut o tranziție de la mîncarea obișnuită, ci a început forțat o sesiune lungă de post total. Din puținele locuri unde am citit despre postul total am învățat că omul modern poate rezista maxim 12 zile fără apă și fără mîncare. De remarcat că lui Dovrivioe i s-a dat voie să bea apă dup 11 zile. După care a urmat os sesiune doar cu apă de încă 5 zile, tranziția făcîndu-se cu mămăligă integrală, în miros de păstrăvi... Dar intenția lui a fost ca sesiunea să dureze 30 de zile! (total continuat la un moment dat doar cu apă) Din experiența proprie pot confirma că după ziua a treia de post total începe războiul. Nu am depășit niciodată 5 zile, nefiind supravegheat. În cazul meu deși am făcut efort fizic nu mi s-a făcut nici foame, nici sete, pentru că am pornit hidratat după mese de natură vegetală. Totdeauna postul uscat se strică doar cu apă, așa cum a procedat și Sfîntul cu ucenicul lui. Oricum, singurul fel în care-ți dai seama de momentul cînd trebuie să bei apă este dacă frecvența și cantitatea de urină se reduce dramatic, spre foarte puțin. Pentru cine are îndoieli în privința roadelor postului, textul vă poate confirma cum un om intoxicat, cu răni și boli ieste curățit și vindecat dintr-o experiență pe care n-o va uita niciodată.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#405
|
||||
|
||||
Am citit cu interes topicul dvs Dl.Florin...postul negru pe o perioada cat mai indelungata se pare ca nu aduce decat beneficii..Si eu sunt tentata sa-l incerc....
Ce parere aveti despre persoanele care fac sport si care ar vrea sa tina?Eu sunt un pic mai tematoare in aceasta privinta pentru ca ultima oara mi-a fost rau la sala..E vb de prima saptamana a Postului Mare, cand am incercat sa tin postul ca la carte...Recunosc ca si programul meu de exercitii este destul de complex si solicitant,dar lipsa alimentatiei si mai ales a hidratarii si-a spus clar cuvantul...Mai precis, dupa ce facusem 45 min de alergat banda si vreo 50 flotari inainte, am lesinat efectiv.Bineinteles ca au intrat toti in panica pe la sala si erau sa cheme ambulanta...:) De cati ani merg la sala, aia a fost prima si sa speram ultima oara..De prisos sa va mai spun ca de cand am avut episodul acela, instructorul la sala m-a pus sa semnez o declaratie pe proprie raspundere ca daca mi se intampla ceva la sala , ei sunt exonerati de orice si ca eu ma declar clinic sanatoasa si apta pt efort fizic...bla bla bla..:) Aaa si da..ori sa mananc cum trebuie(adica proteine, carne, lapte, etc) ori sa-mi cumpar suplimente proteice pt sportivi.. Nu sunt o persoana nici supraponderala, nici subponderala..la 1m 73 cantaresc 50 si ceva de kg si niciodata n-am avut probleme la sala cu alimentatia mea lacto-ovo-vegetariana.. Dar intr-adevar postul negru e cu totul alta mancare de peste...:)
__________________
Pentru un om cu picioarele goale, fericirea e o pereche de pantofi.Pentru un om care poarta pantofi vechi,fericirea este o pereche de pantofi noi,iar pentru omul care nu are picioare,fericirea este sa mearga descult. Masoara fericirea cu ceea ce ai,nu cu ceea ce-ti lipseste! |
#406
|
|||
|
|||
Citat:
Tineai post negru sau doar post cand s-a intamplat asta? Ionut e mare fan al postului negru fara apa, dar eu consider ca nu reprezinta cine stie ce utilitate, in plus, in cazul efortului (care presupune transpiratie, deshidratare) sau a temperaturilor mari (cand transpiri si fara sa-ti dai seama) e total exclus. Si el a vazut ca dupa 5 zile deshidratarea are efecte severe asupra creierului, confuzie, dezorientare, pierderi de memorie. Eu am patit asta si mai devreme, pentru ca in primele zile am facut efort fizic, desi nu foarte intens dar suficient pentru a pierde mai rapid apa. Nu te astepta sa tii chiar de la prima incercare post negru, fluierand. Pot sa-ti zic din experienta ca la inceput ti se va parea si o singura zi o experienta extrema. La primele incercari, in a 3a zi, ai sa-ti tarai picioarele, nici vorba de alergat, daca tu alergai, stateai f. bine :) Plus tensiunea psihica, nu e usor la inceput sa-l duci nici macar 3 zile, s-ar putea sa te trezesti ca esti mai certareata decat de obicei. Dar s-ar putea ca dupa 70-80 zile de post negru (cumulate de-a lungul timpului) organismul sa se descurce mult mai bine, dupa 24h de post negru n-ai sa observi cine stie ce diferenta in nivelul de energie iar a 3a zi ti se va parea oarecum diferita, dar nu foarte mult de prima ca nivel de energie pentru activitati zilnice. La un moment dat, s-ar putea sa constanti ca problema cea mai mare e sa te obisnuiesti cu ideea ca in ciuda consensului general, poti sa nu maninci 5 zile si ca activitate zilnica, sa nu te simti foarte diferit de prima zi. Ba dimpotriva, capacitatea de efort muscular sa creasca, mintea sa fie mai limpede iar starea generala mai buna decat atunci cand aveai 3 mese consistente pe zi. Nu pot vorbi insa despre efortul fizic intens de durata, gen o alergare insa teoretic, organismul poate functiona la fel de bine atat pe metabolismul cu carbohidrati (alimentatia zilnica) cat si cel cu lipide/proteine (dieta ketogenica, post negru) - este doar o chestiune de obisnuinta, al doilea mecanism fiind foaaarte rar folosit, e normal sa fie mai dificil de pus in practica la inceput.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 27.04.2016 at 10:51:58. |
#407
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#408
|
||||
|
||||
Citat:
Deci la mine zilele se deruleaza astfel:ma trezesc dimineata, beau o cafea tare acasa(o cana plina de 250-300 ml), ma duc la sala, acolo imi fac exercitille si beau multa apa pe parcurs..cam 1,5l-2l...Bineinteles, nu in fiecare zi ma duc la sala... La birou mai beau o cafea strong, tot cam o cana plina..si mai servesc covrigi cu mac, de aia proaspeti sau imi cumpar covrigi de Buzau, de aia uscati...Covrigii cu multicereale sunt preferatii mei... Seara cand ajung acasa imi fac o salata sau mananc fructe...Cam atat..:) Bineinteles, cand nu e post,mai mananc peste..asta cand am timp...In rest fructe, legume, salate cat cuprinde...si nelipsita cafea..:) Cred ca in postul negru cel mai mult mi-ar lipsi cafeaua..cel putin cea de dimineata...si da..apa...In rest la mancare ce sa zic....:)
__________________
Pentru un om cu picioarele goale, fericirea e o pereche de pantofi.Pentru un om care poarta pantofi vechi,fericirea este o pereche de pantofi noi,iar pentru omul care nu are picioare,fericirea este sa mearga descult. Masoara fericirea cu ceea ce ai,nu cu ceea ce-ti lipseste! |
#409
|
||||
|
||||
Aa si da,in perioada aia nu mancasem....am baut numai cafea dimineata...zicea "seara paine si apa"...Eu am zis ca rezist fara..se pare ca m-am supraestimat....:)
__________________
Pentru un om cu picioarele goale, fericirea e o pereche de pantofi.Pentru un om care poarta pantofi vechi,fericirea este o pereche de pantofi noi,iar pentru omul care nu are picioare,fericirea este sa mearga descult. Masoara fericirea cu ceea ce ai,nu cu ceea ce-ti lipseste! |
#410
|
||||
|
||||
Citat:
Pentru perioadele scurte de genul 5 zile fără apă sau 10 zile cu apă nu este periculos să ai o viață activă în paralel. Sînt două școli și aici, cei care recomandă postul cu retragere sau cu odihnă, de tip biblic, și cei care mai mult de nevoie duc o viață obișnuită avînd familie și serviciu sau monahi fiind fac în continuare ascultările obișnuite. Prima oară cînd am încercat postul total de 5 zile a fost după ce am practicat de multe ori postul doar cu apă și după ce am fost timp de vreo 2 ani doar vegetale alese cu grijă. A fost caniculă și am spart o stivă destul de înaltă de lemne la țară în bătaia soarelui. Nu m-am așteptat să rezist atît de bine timp de 5 zile, avînd diureza mai bună ca de obicei (cantitate și frecvență). Nu mi s-a făcut sete, nici foame. În ultima zi am devenit letargic și am avut nevoie de odihnă. Alte efecte nu au fost. Am întrerupt cu apă. La începutul acestui post am încercat un 5 zile, dar nu am reușit. Asta pentru că am schimbat între timp alimentația devenind omnivor, deși carne mănînc foarte rar și doar de la țară. Acum vreo 2 ani am ținut și un post de lungă durată doar cu apă, adică 26 de zile. Cu viață activă, cu muncă fizică grea pe alocuri, cu mers serviciu, cu lucru noaptea. Pe la sfîrșitul perioadei am simțit cum mi se rup mușchii fesieri cînd urcam scările avînd sarcini grele an ambele mîini. Am citit apoi că potasiul e cel responsabil de prinderea mușchilor de oase, ori mineralele se pierd în cantități mari prin urină, dacă bei apă multă pe toată perioada. Cineva pe net a și pățit-o, adică a avut ruptură de mușchi după o sesiune lungă de post cu apă. Așa învață omul. Deci activitate fizică se poate doar cu moderație, dar funcție de tipul de post, de durata lui, de cît de puternic e organismul fiecăruia. Dar cred că mai înțelept ar fi să nu mergi la sală în timp ce nu mănînci și nu bei apă, ar fi mai aproape de recomandarea biblică. Vezi și singură cum după intrarea în ketoză totul se face cu încetinitorul, adică mișcările, bătăile inimii... Or activitățile cer mai mult oxigen, suprasolicită inima și plămînii, deci sistemul e suprasolicitat în starea în care e. În loc să-și dozeze energia pentru vindecarea zonelor avariate și pentru eliminarea toxinelor, el o cheltuie pentru mușchi, pentru a crește viteza sîngelui, pentru a primi cît mai mult oxigen. De aia trebuie să te documentezi mai întîi, nu te arunca direct în treaba asta fără să știi cum să procedezi. Iar aici cel mai periculoasă este ieșirea din post cînd trebuie să știi cum să faci tranziția a alimentația obișnuită. Din păcate prea mulți oameni au murit la faza asta sau au ajuns în stare gravă la urgențe.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Cine mai tine post negru?! | Daniel_7 | Generalitati | 55 | 09.02.2018 17:29:45 |
post negru | tigruta25 | Generalitati | 20 | 14.09.2014 01:38:17 |
Postul negru | bogdanc | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 20 | 04.05.2013 15:39:27 |
post negru | cristina mioara | Generalitati | 28 | 29.07.2011 13:40:19 |
Postul la crestini si postul la maestri yoghini - oare sunt acelasi lucru? | mihailt | Generalitati | 21 | 10.09.2010 10:24:12 |
|