Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 25.04.2012, 00:37:08
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.720
Implicit Despre trupurile inviate in patristica

În recente postări, s-a ridicat problema dacă, după învierea trupurilor, vom mai mânca așa cum a mâncat Isus înviat sau dacă nu vom mai mânca, Domnul înviat mâncând doar spre a convinge oamenii asupra realității învierii Sale.

Întrebare: ați întâlnit vreun text la sfinții noștri Părinți referitor la acest aspect ?
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #2  
Vechi 25.04.2012, 02:09:32
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.762
Implicit

Jean Claude Larchet in lucrarea „Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte” trateaza si aspectul acesta dand referinte din sfintii parinti care au au scris despre asa ceva.

Am gasit un articol chiar pe site, preluat din lucrarea acestui psihoterapeut francez contemporan, din care spicuiesc cate ceva:

„Trupul inviat va avea aceeasi natura ori esenta - va fi, adica, trup omenesc; pe langa aceasta, isi va pastra identitatea personala, va fi cu adevarat trupul unei anumite persoane, care poate fi astfel recunoscuta, iar nu al alteia.

Trupul inviat va fi cel care a fost si totusi altul. Sau, altfel spus, isi va pastra esenta, substanta, natura, dar fiintarea lui va fi cu totul alta. Folosind vocabularul Sfantului Maxim Marturisitorul, vom spune ca-si va pastra logosul naturii sale, dar un alt mod de a fi.

Felul in care va fiinta trupul inviat ramane o taina, abia luminata de cuvantul Scripturii atunci cand ni-l infatiseaza pe Hristos dupa invierea Sa, caci El inviind cu trupul nostru omenesc, inseamna ca trupul nostru inviat va fi asemenea cu trupul Lui. Vedem astfel ca trupul lui Hristos dupa inviere transcende legile materiei.

Trupul inviat este trup duhovnicesc, nesupus legilor care guverneaza acum materia, spatiul si timpul, plin de putere, nestricacios, nemuritor.

Sfintii Parinti, intemeindu-se pe aceste cuvinte ale Scripturii, infatiseaza invierea drept "restaurare a omului intreg" , cand sufletul se va insoti din nou cu trupul, de asta data trup innoit.

Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca restaurarea aceasta inseamna reasezarea omului in starea lui din vremea cand petrecea in Rai. "invierea nu este nimic altceva decat restaurarea firii noastre in starea ei de la inceput"; "Dumnezeu, prin inviere, va readuce firea omeneasca la starea ei dintai". Nu va duce lipsa de hrana ori de somn, nu va sti de boala, de durere ori de neputinta. I

Invierea nu inseamna doar innoirea si preschimbarea trupului; ea il muta pe om in viata cea noua si neasemanata, in care, eliberat din stransoarea materiei, nu mai are nevoie de aer, de hrana, sau de impreunare trupeasca.

De aceea, pe drept cuvant Sfintii Parinti s-au intrebat daca trupul va invia cu toate ale sale - din care multe nu-i vor mai fi de nici un folos -, daca asadar va fi cu adevarat restaurat in intregimea sa, in deplinatatea firii sale.

Parintii spun ca trupul isi va pastra toate organele sale. Insa, adauga Tertulian, lucrarea lor va inceta; de altfel, arata el, si in viata aceasta "e cu putinta sa nu te folosesti de stomac sau de partile trupului ce slujesc impreunarii dintre barbat si femeie" in vreme de post si infranare, fara ca deplinatatea omului sa fie in vreun fel vatamata.

Folosindu-se de un vocabular mai precis, Parintii capadocieni, Sfintii Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin si cei care le-au urmat afirma ca trupul isi va pastra puterile (sau facultatile), dar ca ele nu vor fi active.

Cu judecata ar fi sa spunem ca organele trupului devenit duhovnicesc si ceresc sunt si ele transfigurate, si tot asa vor fi si lucrarile lor (cf. Filip. 3, 21), dupa cum ne lasa sa intrezarim Sfanta Scriptura si experienta mistica atunci cand vorbesc de simtiri duhovnicesti sau de folosirea in chip duhovnicesc a madularelor trupului.”

Jean Claude Larchet - http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ere-69176.html
Reply With Quote
  #3  
Vechi 25.04.2012, 15:02:03
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.346
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
În recente postări, s-a ridicat problema dacă, după învierea trupurilor, vom mai mânca așa cum a mâncat Isus înviat sau dacă nu vom mai mânca, Domnul înviat mâncând doar spre a convinge oamenii asupra realității învierii Sale.
Mantuitorul ne spune ca, inca din viata de aici, "nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu". Cred ca prin acesta ne arata totodata si hrana veacului viitor, harul Sau.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 25.04.2012, 15:39:52
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.09.2006
Mesaje: 4.836
Implicit

Domnule Mihnea, Mantuitorul a mancat dupa Inviere pentru a inlatura necredinta. E un pogoramant al Domnului si nu ceva ce cere natura inviata.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 25.04.2012, 19:38:35
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.720
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
Domnule Mihnea, Mantuitorul a mancat dupa Inviere pentru a inlatura necredinta. E un pogoramant al Domnului si nu ceva ce cere natura inviata.
Bănuiesc că așa este, dar această presupunere aș fi vrut să o fundamentez pe un comentariu patristic.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #6  
Vechi 27.04.2012, 11:53:24
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.762
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Bănuiesc că așa este, dar această presupunere aș fi vrut să o fundamentez pe un comentariu patristic.



In capitolul despre „Natura trupurilor inviate” din lucrarea lui Jean Claude Larchet, pe care am amintit-o mai sus, autorul da urmatoarele referinte bibliografice pe care si-a fundamentat studiul. Le redau in ordinea in care au fost mentionate:

1. Sf. Irineu de Lugdunum, Contra ereziilor, V, 31, 2.
2. Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la sfintele Paști, I, 8;
3. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni, XLI.
4. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, XLI, l.
5. Omilie la fericitul Iov, PG 64, 620D.
6. Tertulian, Despre înviere, LII;
7. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești (col. II), XV, 10;
8. Metodiu de Olimp, Despre înviere;
9. Atenagora Atenianul, Despre învierea morților, XV, 3.
10. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, XXVII, XXVIII;
11. Cuvinte despre sfintele nevointe, LXXXV.
12. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Filipeni, XIII. 2.
13. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești (col.II), XI, 1;
14. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, 85;
15. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4.
16. Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere; cf. Omilie la Sfânta Pulcheria, PG 46, 877A.
17. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre morți, PG 46, 532, 536;
18. Sf. Grigore de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere in PG 46, 532, 536
19. Sf. Grigorie Palama, Triade, I. 3, 36.
20. Sf. Grigorie Palama, Cele dintâi trei tratate în apărarea celor ce viețuiesc cu sfințenie în isihie, I, 3, 36; Sf.
21. Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, VII.
22. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4-5.
23. Sf. Iustin Martirul și Filosoful. Apologia întâi, 19;
24. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre învierea morților, 8;
25. Sf. Ioan Gura de Aur , Despre mângâierea în fața morții, I, 6;
26. Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, 1. 11;
27. Sf. Varsanufie și Ioan, Epistole, 607;
28. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, 85;
29. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 27;
30. Avva Ammonas, Epistole, I, 2.
31. Sf. Antonie, Epistole, IV, l;
32. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze către cei ce au să se lumineze, IV. 31;
33. Sf. Grigorie de Nyssa, La cuvântul: „Atunci si Fiul Insuși Se va supune Celui Care I-a supus Lui toate", 3;
34. Pseudo-Maxim Mărturisitorul, Scolii la Numele dumnezeiești, I, 4, PG 4, 197
Reply With Quote
  #7  
Vechi 27.04.2012, 11:56:27
JoyDivision JoyDivision is offline
Banned
 
Data înregistrării: 10.04.2012
Locație: Chicago, IL
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 434
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
Domnule Mihnea, Mantuitorul a mancat dupa Inviere pentru a inlatura necredinta. E un pogoramant al Domnului si nu ceva ce cere natura inviata.
exact, cand credinciosii crestini vor ajunge in Cer, vor primi trupuri ceresti, cum au ingerii si acolo (in Cer) nu exista hrana care este acum pe pamant pentru trupurile acestea fizice.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 27.04.2012, 12:10:02
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.720
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
In capitolul despre „Natura trupurilor inviate” din lucrarea lui Jean Claude Larchet, pe care am amintit-o mai sus, autorul da urmatoarele referinte bibliografice pe care si-a fundamentat studiul. Le redau in ordinea in care au fost mentionate:

1. Sf. Irineu de Lugdunum, Contra ereziilor, V, 31, 2.
2. Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la sfintele Paști, I, 8;
3. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni, XLI.
4. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, XLI, l.
5. Omilie la fericitul Iov, PG 64, 620D.
6. Tertulian, Despre înviere, LII;
7. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești (col. II), XV, 10;
8. Metodiu de Olimp, Despre înviere;
9. Atenagora Atenianul, Despre învierea morților, XV, 3.
10. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, XXVII, XXVIII;
11. Cuvinte despre sfintele nevointe, LXXXV.
12. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Filipeni, XIII. 2.
13. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești (col.II), XI, 1;
14. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, 85;
15. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4.
16. Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere; cf. Omilie la Sfânta Pulcheria, PG 46, 877A.
17. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre morți, PG 46, 532, 536;
18. Sf. Grigore de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere in PG 46, 532, 536
19. Sf. Grigorie Palama, Triade, I. 3, 36.
20. Sf. Grigorie Palama, Cele dintâi trei tratate în apărarea celor ce viețuiesc cu sfințenie în isihie, I, 3, 36; Sf.
21. Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, VII.
22. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4-5.
23. Sf. Iustin Martirul și Filosoful. Apologia întâi, 19;
24. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre învierea morților, 8;
25. Sf. Ioan Gura de Aur , Despre mângâierea în fața morții, I, 6;
26. Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, 1. 11;
27. Sf. Varsanufie și Ioan, Epistole, 607;
28. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, 85;
29. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 27;
30. Avva Ammonas, Epistole, I, 2.
31. Sf. Antonie, Epistole, IV, l;
32. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze către cei ce au să se lumineze, IV. 31;
33. Sf. Grigorie de Nyssa, La cuvântul: „Atunci si Fiul Insuși Se va supune Celui Care I-a supus Lui toate", 3;
34. Pseudo-Maxim Mărturisitorul, Scolii la Numele dumnezeiești, I, 4, PG 4, 197
Aha ! Exact asta căutam, mulțumesc ! Știu un loc în București unde există PG și mai multe dintre acestea. Am să le cer, fraților bibliotecari, volumele "la fix".
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #9  
Vechi 27.04.2012, 17:44:52
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.762
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Aha ! Exact asta căutam, mulțumesc ! Știu un loc în București unde există PG și mai multe dintre acestea. Am să le cer, fraților bibliotecari, volumele "la fix".




Cu placere. Succes va doresc!

In acest gen de cercetare, personal, as porni de la ideea ca invierea trupului la parusie si unirea lui cu sufletul nu e altceva decat revenirea fiintei umane in starea de dinainte de pacat, de fapt starea si constitutia mult imbunatatite ale lui Adam in Rai, stare pe care ar fi dobandit-o si el si urmasii lui, treptat, daca n-ar fi incalcat regula initiala.

Adam, oricum fusese creat dupa chipul lui Dumnezeu, in scopul ajungerii treptate la asemanarea cu El, insa ascultand de diavol, a crezut ca se poate si pe scurtatura, fara ascultare.

De aici incolo, as merge pe un paralelism intre viata harica edenica si viata in afara harului, post-edenica. Cu nuantele si distinctiile de rigoare. Cele doua tipuri de vieti (zoe si bios) sunt total distincte.

Intre distinctii, neaparat trebuie subliniat ce inseamna ansamblul psiho-somatic al omului inainte de cadere si ce constitutie a capatat omul dupa cadere, mai exact distinctia dintre trupul omului edenic si trupul omului post-edenic.

Inainte de cadere, trupul omului, fiind creat dintr-o materie impregnata si ea de har, avea o transparenta si imponderabilitate asemanatoare trupului lui Hristos dupa Inviere.

Odata pierduta acea transparenta, partea materiala a omului a devenit opaca, si-a schimbat delicatetea, transparenta si s-a invartosat.

Pentru a putea supravietui in aceasta noua stare nefireasca de a fi
in afara harului, (practic, Adam murise spiritual, pt.ca asta inseamna despartirea de Cel ce este Viata), si pentru a nu se invesnici in rau pana la demonizare, asa cum facusera ingerii rai, Dumnezeu a adaugat omului ceva ce nu era initial in alcatuirea lui: ”vesmintele de piele” (sub nici o forma nu trebuie interpretate literal), adica o a doua cvasi-natura.

Primirea „vesmintelor de piele” a venit in urma dezbracarii lui de vesmantul deiform tesut din har si inseamna imbracarea cu animalitatea instinctuala.

Adaugarea vesmintelor de piele inseamna o mutatie, o schimbare ontologica, un transfer intr-o lume net inferioara starii edenice, o lume a degradarii si a materialismului, o lume a stricaciunii si a pieririi.

E vorba de o transmutare post-edenica a omului intr-o realitate exteriora harului, har care initial, ii fusese menit omului pt. a-l avea dinlautrul fiintei lui.

Odata cu vesmintele de piele, omul a primit si moartea trupului (nekrotes), diferita de moartea sufletului (thanatos), care nu e altceva decat un fel de termen de expirare a trupului material opacizat.

O alta trasatura pe care a dobandit-o omul, odata cu „vesmintele de piele” e si irationalitatea instinctuala, adica tot ce tine de latura animalica: impreunarea sexuala, conceptia [zamislirea], nasterea, intinaciunea, alaptarea la san, hrana, curgerea semintei, creșterea de la mic la desavarsit [matur, implinit], batranetea, boala si evident degradare si atomizarea in elementele initiale.

Daca n-ar fi existat sincopa creata de pacat, duhul omului ar fi urmat sa fie tot mai strans unit cu Duhul lui Dumnezeu, prin har, asa incat si trupul lui creat din acea materie initiala, neopacizata, s-ar fi impregnat de transparenta si imponderabilitatea harului.

Omul, desi alcatuit din materie si nematerie, fusese initial menit sa fie o fiinta pnevmatofora, adica purtatoare de Duh Sfant prin har si astfel si partea lui materiala sa se spiritualizeze.

Insa cum Adam a ratat proiectul initial, acest lucru l-a realizat Hristos, cand, dupa Inviere, trupul Lui s-a pnevmatizat, adica si materia a dobandit trasaturi specifice doar naturii transcendente, metafizice, fiind capabil sa treaca prin materie, sa transceanda atat timpul, cat si spatiul, sa nu fie supusa durerii, degradarii si nici unei legi a materiei.

Din unirea deplina a celor pamantesti cu cele ceresti, ceea ce era pamantesc, material, supus stricaciunii, degradarii si atomizarii finale, s-a convertit definitiv in ceea ce fusese proiectul initial al lui Dumnezeu, pe care l-a ratat Adam.


Odata ajunsa in acest punct al cercetarii, as trece la un nou capitol despre modul in care se hranea Adam inainte de cadere si cum functiona metabolismul lui.

In functie de raspunsul la aceasta chestiune, se poate intui despre ce fel de hrana va fi vorba dupa Inviere.

Prea multe despre metabolismul lui Adam, nu putem afla, decat intrand in zona speculatiilor. Chiar si asa, prin contrast cu metabolismul post-edenic, putem macar intui cum nu era.

Despre hranire, in schimb, avem ceva indicii, atat in Scriptura: „nu numai cu paine materiala va trai omul, ci si cu Cuvantul lui Dumnezeu” ( adica cu Hristos, cel prezent in Painea Sf. Liturghii) si mai avem indicii la traitorii de prin manastiri, care realmente nu se hranesc decat cu Trupul lui Hristos din Euharistie, rodul Pomului de pe Golgota.

E limpede ca inainte de pacat, neexsistand nici stricaciune si nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”.

Am amintit deja despre asta in topicul in care ziceati despre roadele pomului din rai ca ar fi putut foarte bine sa fie prune sau mere.

Nu zic ca n-ar fi putut fi orice fel de fructe, insa nici intr-un caz materia din care erau alcatuite nu e identica cu materia post-edenica.

Daca n-am vedea nici o diferenta intre un „mar edenic” si un ”mar post-edenic”, ar trebui sa raspundem la o intrebare de ordin practic: in ce fel digerau Adam si Eva acele fructe?
(Imi cer iertare pentru impietate dar nu-mi imaginez sa fi existat toalete in rai si nici nu vor exista, nici dupa Inviere. Doamne miluieste! )


Cu siguranta, metabolismul omului inainte de cadere era altfel decat metabolismul dupa cadere. Scriptura nu ne dezvaluie genul acesta de detalii, pt. ca n-au prea multe reverberatii pentru mantuire, insa raspunsul e legat de cum a fost metabolismul lui Hristos – noul Adam in starea restaurata – in intervalul de 40 de zile dintre Inviere si Inaltare, cand trupul Lui era pnevmatizat, transcendent, nesupus limitarilor spatio-temporare, sau necesitatilor materiale, fiziologice sau de alta natura.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 28.04.2012, 12:17:54
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.720
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul

Odata pierduta acea transparenta, partea materiala a omului a devenit opaca, si-a schimbat delicatetea, transparenta si s-a invartosat.
Părerea mea personală este că ceea ce numim "Căderea", cu alte cuvinte alungarea din paradisul terestru și, în fond, începutul istoriei, a marcat doar un primum movens al unei Căderi continue. Împreună cu cei din școala Tradiției (sau a Philosophiei Perene), un Guenon, un Evola, un Schuon, un Mihai Vâlsan, eu cred că în toată istoria Cădearea continuă. Atunci, la alungarea din Eden, moartea a intrat în lume, numai că atrocitatea ei nu atinsese nivelul de azi. Oamenii dinainte de Potop trăiau sute de ani și aveau capabilitate să procreeze la vârste care ni se par, la scara vieții de acum, uluitor de înaintate. Ei aveau, chiar și după intrarea pe toboganul Căderii, acces la Dumnezeu într-o formă pe care noi nu o mai avem acum. Dumnezeu le vorbea și ei îi vorbeau așa cum vorbim unii cu alții. Fața Lui nu îi ardea încă, și vocea Lui nu le părea tunet. Dar chiar și după Diluviu, oamenii încă trăiau frecvent peste 100 de ani. Dumnezeu încă le vorbește, deja nu "față către față", dar într-o formă mai directă decât azi. Preoții, patriarhii și Regii îi vorbesc Lui și Îl aud pe El altfel decât putem noi acum. Ceva s-a pierdut ireversibil. Noi nici nu mai știm exact ce era acel curios obiect (probabil vestimentar) pe care îl purta David ca să vorbească cu Dumnezeu. Opcifierea începuse deja, paradigma se schimbase odată cu Căderea, dar nu avea gradul de acum. Nu avea gradul de acum nici în perioada apostolică: oamenii, oameni obișnuiți, agricultori, croitori și alți meseriași, aveau ceea ce azi numim "deschidere metafizică". Discursul Sf Paul în Aeropagul Atenei este incredibil: oamenii vorbeau despre ceea ce transcende lumea vizibilelor. Problema este nu numai că noi nu mai avem un Sf Paul, problema este că nu mai avem un parlament ca atunci. Opacifierea nu avea gradul de acum nici chiar în epoca patristică. Teologi excepționali, precum un Ioan Chrysostom, un Ioan Damaschin, un Grigore de Nazianz, un Maxim Confesorul (ca să nu-i amintesc decât pe cei din "plămânul răsăritean al Bisericii" nu erau "existențe în gol", ci răsăriseră din și hrăneau un sol fertil în care oamenii, îmbrăcați deja de mult în "haine de piele", încă mai aveau "organ metafizic". Partidele politice de atunci erau altfel decât azi: polarizarea lor era în jurul întrebării "este sau nu este legitim cultul icoanelor?" Noi, cu orice efort al imaginației, nici nu ne-am putea închipui o lume în care USL-ul să susțină cu argumente opțiunea iconoclastă (să zicem), în timp ce PDL-ul să susțină opțiunea iconodulă. Sau în care Parlamentul României să dezbată asupra numărului de îngeri care ar încăpea pe un vârf de ac. Căderea nu atinsese gradul de acum nici chiar în perioada scolastică. Pe atunci, "știința sacră", teologia, încă se mai bucura de un loc eminent. Oare astăzi, după doar câteva secole de atunci, ar mai fi posibil ca Universitatea din Sorbona să susțină realismul în timp ce Universitatea din Oxford să susțină nominalismul? Dar chiar și în zorii epocii moderne opacitatea nu atinsese cota de acum. Cine a studiat mai cu atenție Revoluția din Anglia din vremea lui Cromwell s-a putut convinge că partidele se polarizau, încă, pe tematică religioasă. Noi, care optăm în funcție de burtă, adică de pâinea cu care ne hrănim, am ajuns să proiectăm politicianismul de azi asupra politicienilor din trecut și credem că mereu a fost așa. Am ajuns la o vreme în care matematicieni de talia lui Pascal încă se ocupau cu pasiune de teologie, opera teologică a lui Pascal fiind cel puțin egală ca valoare cu cea științifică (antinomie, de altfel, curând apărută). Același lucru se poate spune (dar pe coordonate protestante) despre Newton, un teolog protestant de uriașă statură.
Și când se va termina Căderea începută de Adam? Părerea mea este că se va termina odată cu sfârșitul istoriei, la Seceriș. Va continua, și anume va continua într-un ritm tot mai rapid. Coborâșul istoriei va ajunge la cote pe care nici nu le imaginăm astăzi. Din fericire, atunci când totul va părea pierdut, totul va fi câștigat prin Advențiu. De aceea, să nu ne temem, nici să privim cu groază apropierea intrării triumfale a lui Cristos în lume, fiindcă sfârșitul chipului actual al lumii va fi, de fapt, sfârșitul unei iluzii. Lumea va fi câștigată: vor coexista un Cer nou și un Pământ nou.

Doamne, vino Doamne !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 28.04.2012 at 12:20:26.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS Pelerin spre Rasarit Sfinti Parinti (Patrologie) 453 04.10.2017 17:19:50
Dogmatica Patristica Ortodoxa myself00 Generalitati 7 10.09.2012 19:23:37
Proprietățile trupurilor înviate Mihnea Dragomir Din Noul Testament 2 22.04.2012 23:19:56
Cum au fost descoperite trupurile Brancovenilor viorela Intrebari utilizatori 3 23.08.2011 03:11:28
Erau Adam si Eva cu trupurile goale in Rai inainte de cadere? mihailt Generalitati 15 13.02.2010 00:07:10