Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

Societate creata din fii ai inteligentei : aviditate, competitivitate, dorinta si nevoia de putere. Cel puternic castiga si calca peste cel slab care piere; legea junglei;
Cum te poti numi sanatos atat timp cat te acomodezi bine intr-o societate bolnava?


Multi oameni se dau a fi drept credinciosi si isi doresc mantuirea ca pe ceva venind din exteriorul lor, de la sine, pierduti intr-o inconstienta profunda, si o indiferenta - care ia nastere tot din cauza inconstientei - asupra falsitatii lor interioare. Ei discuta si vorbesc despre Dumnezeu, judeca si condamna pe ceilalti care se opun conceptiei lor mentale.

Ce este egoul? E adevarat ca multi dintre noi s-au mai schimbat si au devenit mai deschisi, pierzandu-si putin cate putin din rigiditatea lor, si ne putem intreba acum daca este pregatita umanitatea pentru o transformare a constiintei, o inflorire interioara radicala si profunda. Pot fiintele umane sa-si piarda densitatea structurii mintilor lor conditionate, pentru a deveni asemenea cristalelor si pietrelor pretioase, ca sa spunem asa, transparente fata de lumina constiintei? Pot ele sfida atractia gravitationala a materialismului si materialitatii, ridicandu-se deasupra identificarii cu forma care mentine egoul in viata si care le condamna sa fie prizonierele propriei lor personalitati? Posibilitatea unei astfel de transformari a constituit mesajul central al marilor invataturi spirituale ale omenirii. Mesagerii - Iisus, Buddha si altii, nu toti cunoscuti - au reprezentat florile timpurii ale umanitatii. Acestia au fost precursorii, acele fiinte rare si valoroase.

Nu oricine e pregatit, dar multi sunt, si cu fiecare persoana care se trezeste, avantul in constiinta colectiva creste, inlesnind drumul altora. Este suficienta o strafulgerare pentru a initia procesul de trezire, iar acesta este ireversibil. Pentru multi procesul a inceput deja, chiar daca ei n-au realizat poate.

Un aspect esential al trezirii il reprezinta constientizarea faptului ca esti adormit, constientizarea egoului care gandeste, vorbeste si actioneaza si, de asemenea, constientizarea procesului mental conditionat in mod colectiv, care perpetueaza starea de toropeala a spiritului. Atunci cand observi inconstienta care te caracterizeaza, ceea ce face posibila observarea este chiar constiinta ce rasare in tine, este chiar trezirea. Lupta cu egoul nu poate avea sorti de izbanda, asa cum lupta cu intunericul nu are sorti de izbanda. Lumina constiintei este tot ceea ce iti trebuie.Tu esti acea lumina.

Primul aspect il reprezinta intelegerea faptului ca starea "normala" de spirit a majoritatii fiintelor umane implica intr-o mare masura ceea ce am putea denumi o disfunctie sau chiar nebunie. Anumite invataturi ce stau la baza hinduismului se apropie poate cel mai mult de perceperea acestei disfunctii ca forma de boala mentala colectiva. Conform invataturilor crestinismului timpuriu, starea colectiva normala a umanitatii este cea de "pacat originar". Cuvantul pacat a fost foarte gresit inteles si interpretat. In traducere literala din greaca veche in care a fost scris noul Testament, a pacatui inseamna a rata esentialul existentei umane. Inseamna a trai fara pricepere, orbeste si, din aceasta cauza, a suferi si a provoca suferinta. Si de data aceasta termenul, eliberat de bagajul cultural si de interpretari gresite, trimite inspre disfunctia inerenta conditiei umane.

Manifestarile colective ale nebuniei existente in miezul conditiei umane alcatuiesc cea mai mare parte a istoriei umanitatii. Aceasta este, intr-o masura extinsa, o istorie a nebuniei. Daca istoria umanitatii ar fi evaluata ca un caz clinic al unei singure persoane, diagnosticul ar trebui sa fie: paranoia cronica, o inclinatie patologica pentru comiterea de crime si acte de violenta extrema si de cruzime impotriva celor perceputi ca "dusmani" - propria inconstienta proiectata in exterior. Nebunie criminala, cu scurte si rare intervale de luciditate.

Teama, lacomia si dorinta de putere sunt fortele motivationale in plan psihologic ce dau nastere nu doar razboaielor si violentei intre natiuni, religii si ideologii, ci si unui conflict nesfarsit la nivelul relatiilor interpersonale. Ele provoaca o deformare a modului de a-i percepe pe ceilalti si a perceptiei de sine. Din cauza lor se interpreteaza gresit fiecare situatie si se ajunge la actiuni nechibzuitede la care se asteapta o eliberare de frica si o satisfacere a nevoii de mai mul, o gaura fara fund ce nu va putea fi umpluta vreodata.

Incercarea de a deveni un om mai bun pare laudabila si nobila, insa stradania in aceasta directie nu poate fi o reusita daca nu provoci o modificare in constiinta. Aceasta din urma este necesara deoarece stradania respectiva este parte a aceleiasi disfunctii, fiind o forma mai fina si rafinata a potentarii sinelui, a dorintei de mai mult si o consolidare a identitatii conceptuale a individului, a imaginii de sine. Nu deveniti mai buni incercand sa fiti mai buni, ci gasind bunatatea care deja se afla in voi si permitandu-i sa iasa la iveala. Dar acest lucru este posibil doar daca se schimba ceva fundamental in starea voastra de constiinta.
Istoria comunismului, a religiilor, inspirata initial de idealuri nobile, dovedeste limpede ce se intampla atunci cand oamenii incearca sa schimbe realitatea exterioara fara ca in prealabil sa fi efectuat vreo schimbare in realitatea lor interioara, in starea constiintei lor. Ei abordeaza planuri fara sa tina cont de prototipul disfunctional pe care il poarta in ei: egoul.