Ascetism modern

[Seraphim7]

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

Da,ca sa fiu sincer asta voiam.Da ce apostolii nu au fost laudati de Iisus când si-au lăsat femeile?
Nu,e de pe vremea lui Hi5.

Cei care au primit o chemare expresa in acest sens de la insusi Dumnezeu, da.

Si au primit chemarea cand erau deja casatoriti si probabil situatia familiala destul de stabila, nu stim prea multe detalii dar nu cred ca Dumnezeu le-a cerut sa-si paraseasca femeia credincioasa si cu copii mici, sa - o lase fara intretinere si sa urmeze Lui.

Si categoric Dumnezeu nu le-a spus "casatoreste-te mai intai si pe urma lasa-ti nevasta si urmeaza-mi mie".

Tu nu simti asta ca o chemare profunda nici macar de la tine, ci doar asa ca un fel de chestie bucolica :)

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

Cine stă să traseze fel și fel de versiuni și scenarii până să se hotărască spre monahism nu prea e de mănăstire, eventual va sfârși prin a fi convins de alții că monahismul e depășit, sau că el personal are vreo problemă internalizată fără să se mai apropie măcar de ucenicie, dracul e mare filosof și așa pe calea argumentelor poate justifica orice la nivelul minții.

Dacă primii călugări stăteau să tot facă filosofia monahismului și să găsească opreliști, azi nu am mai fi vorbit despre acest mod autentic de trăire, dar din fericire monahismul e ținut de Hristos nu de raționalismul apuseano-protestant de care s-au copleșit și ortodocșii de când au încercat să preia raționamentul apusean în teologie.

Dacă regula era că monahismul se face în lume, nu s-ar mai fi retras atâția în chinovii până și episcopii mare parte dintre ei se sfătuiau tot cu monahii din mănăstire, nu cu duhovnicii de mir.

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,

Foarte bine, exact despre asta e vorba :)

doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

Bine constientizat :)

Adevarul e ca nu ti-ai gasit inca locul.
Ai crescut din pacate sub doua culturi diferite, opuse chiar si fiecare din ele isi cere partea.

Categoric n-ai sa te calugaresti prea curand si probabil foarte satisfacut de casatorie nici nu ai sa fii pana nu ti se linistesc apele.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Drumurile sunt de doua feluri: exterioare si interioare.

Drumul exterior te duce dintr-o locatie in alta locatie.

Drumul interior te duce dintr-o instanta existentiala in alta instanta existentiala.

Transformarea/transfigurarea inimii, adica a mintii celei mai subtiri este drumul interior spiritual care ne duce din lume in Imparatie.

In esenta, aplicatia este un efort mental.

Asa cum este explicat in tratatul de psihologie budist, aplicatia este de doua feluri: analitica si contemplativa.

Aplicatia analitica sesizeaza particularitati, discrimineaza, in timp ce aplicatia contemplativa experiaza adevarul revelat prin analiza.

Orice miscare a mintii, indiferent de metoda aleasa, se incadreaza in cele doua categorii de aplicatii.

Aplicaţia contemplativă este şi ea un efort?
Asceţii răsăriteni învaţă că nu mai este efort, conducătorul fiind Duhul Sfânt. Aplicaţia e a Lui. Mişcările minţii rugătorului încetează în acea contopire.
În această situaţie, persoana experiază Adevărul, nu adevărurile desprinse prin aplicaţia analitică. Mintea nu se contemplă pe sine, ci pe El.

[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

În astfel de situaţii, cred că puţină practică nu strică, Seraphim. Aceasta te poate feri de conflictul dintre sufletul tău şi diverse ideologii care îţi par supărătoare. Şi mai are şi rolul de lămurire.
Care să fie practica?
Mai întâi practica rugăciunii. Fie că este cea de obşte, prin participarea la slujbe, fie că este o pravilă personală, fie şi minimală.
Lucrarea rugăciunii este un bun învăţător. Aduce şi oleacă de linişte, cel puţin... Bănuiesc că ştii asta atât din lecturi cât şi din experienţă.
Îţi este imposibil să pui un pic de rânduială în care să intre rugăciunea? Ai o rezistenţă aşa mare faţă de rugăciune?
Întreb, spre clarificare.

[Bucuriepedrum]

Seraphim7, eu ori tu ne-am înţeles bine (lucru foarte posibil), ori există ceva rupturi logice în planul tău. Adică îţi doreşti să devii ucenic al unui trăitor şi să formezi (tu însuţi) o comunitate ascetică autentică? Toate astea fără să te călugăreşti?

Altfel, dacă eşti sincer în căutarea ta, îţi recomand mănăstirea Putna. E plin de călugări buni acolo, inclusiv sihaştri care coboară la câteva zile, pentru liturghie. Doamne, ajută!

[catehumen]

În prealabil postat de Seraphim7

Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sau ritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

...si uite'asa se naste o secta ...

[Seraphim7]

În prealabil postat de catehumen

...si uite'asa se naste o secta ...

De atunci si pana acum am invatat ,asa cu voie si fara de voie,putin din umilinta....a asculta,Nu ascultare...Si iarasi ceva important,ca odata ce il pierzi pe Dumnezeu...e greu ,trist,dureros,si totul are drumuri infundate.

[Demetrius]

În prealabil postat de Seraphim7

De atunci si pana acum am invatat ,asa cu voie si fara de voie,putin din umilinta....a asculta,Nu ascultare...Si iarasi ceva important, ca odata ce il pierzi pe Dumnezeu...e greu ,trist,dureros,si totul are drumuri infundate.

Prin urmare nu ramane decat o singura optiune: intoarcerea la Dumnezeu.
Rezulta ca aceste greutati, tristeti si dureri, sunt vertabile binecuvantari fiindca ne reintorc la Dumnezeu, ca pe fiul ratacitor. Daca drumurile n-ar fi infundate, n-am avea cum sa stim ca L-am pierdut pe Dumnezeu.