O întâmplare povestita de parintele Dimitrie Bejan

[Eugen]

"Eram în sat la Ghindaoani, prin 1971. Fiind seceta mare, au venit oamenii si m-au rugat sa ies la rugaciune pentru ploaie pe ogor.
Am mai luat cu mine pe parintele Gheorghe si pe parintele Constantin. Dupa ce ne-au dat aprobare de la primarie, am plecat la capatul unui ogor unde era o fântâna. Acolo se adunase toata lumea din sat, poate si altii de prin alte sate. Ne-am rugat acolo si am sfintit apa, am stropit ogorul. Cerul era senin si stralucitor si o zapuseala de abia stateai afara. Intreb pe dascal:
-Ilie, se vede ceva pe cer?
-Nu se vede, parinte!
-Nici un punct, Ilie?
-Nici unul, parinte.
Ne mai rugam un timp si iar întreb:
-Se vede ceva pe cer, Ilie?
-Nu se vede, parinte!
Si iar ne rugam la bunul Dumnezeu pentru ploaie. Si iar îl întreb:
Se vede ceva, Ilie?
-Se vede, parinte, un punct negru!
Si iar am cazut la rugaciune, ca Dumnezeu stie ce ne trebuie. Noi ne rugam si El ne da ce ne trebuie. Ca atunci când ma rog, eu îi spun lui Dumnezeu: "Doamne, avem nevoie de asta si asta, ca si cum ar fi prezent, si El ne aude si ne da ce ne trebuie. Si punctul negru tot crestea pe cer, pâna s-a facut un nor mare. Atunci le-am spus credinciosilor:
-Mergeti acasa, ca dupa-amiaza la ora cinci va ploua!
Ei s-au uitat uimiti la mine si au zis:
-De unde stii, parinte?
-Dupa amiaza la ora cinci va ploua! Imi spune mie inima. Simt eu ca asa va fi!
Au plecat toti pe la casele lor. Iar eu, obosit cum eram, m-am spalat si m-am culcat. A trecut ora cinci, a trecut ora sase si nimic. A venit ora sapte si parca era cam înnourat. Pe la sapte si zece a tunat odata puternic. Si iata, numai ce îl vad pe dascal venind speriat:
-Parinte, parinte, ce ne facem? Vine furtuna mare, se rupe cerul, ne distruge recolta!
-Nu distruge nimic, îi spun eu.
-Parinte, sa tragem clopotele sa se împrastie norii!
-Du-te linistit acasa, ca nu se va întampla nimic. Va ploua si atat. Doar noi ploaie am cerut!
Si a plouat des si maruntel toata noaptea si s-a umplut pamântul de apa. Dimineata era soare si senin. Mi-am luat haina în spate si am plecat prin sat si pe ogor. Pamântul era satul de apa, dar plouase numai pe ogoarele satului. Cel mult 100 de metri daca stropise pamântul în afara ogoarelor satului. În rest totul era uscat de seceta ca si înainte.
În sat erau trei familii de adventisti. La ei în gradina nu plouase deloc; nici în curte. Abia daca era un strop ici si colo.
Duminica au venit la mine la biserica spunând ca vor sa se faca crestini ortodocsi.
-Dar ce, voi va jucati cu credinta? Când adventisti, când ortodocsi?
-Parinte, vrem sa ne facem ortodocsi, ca numai pe pamânturile voastre a plouat!
-Pai pentru asta trebuie rugaciune multa, dezlegari, pocainta...
Si au venit la rugaciune si au facut pocainta si i-am dezlegat si au trecut la Ortodoxie cu toti ai lor."

[vsm]

Dumnezeu sa ii aduca pe toti fii risipitori la Sine !
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

[vsm]

'pe toti fiii...' scuze, greseala mea.

[BotosRemusEmilian]

Mult poate rugaciunea dreptului. Toate cate veti cere, cu credinta veti primi. Iar inselatii... nu oricine imi va zice Doamne Doamne... si nu mai departe Iezechiel 44, 2. Hristos a inviat !