Credeti in reincarnare?

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Dacă nu, pe scurt, era vorba despre Dumnezeul Cel viu în antiteză cu instituţionalizarea şi pervertirea credinţei.

Deci dupa tine, Biserica ca institutie nu-si justifica existenta, este o aberatie istorica, chiar si dupa ce a supravietuit ca atare timp de secole, aproape doua milenii?

Excomunicarea disidenţilor nu are legătură cu creştinismul, cu libertatea credinţei!
Este, pur şi simplu, ori o manifestare de fanatism religios, ori o strategie manipulativă.

Serios?
Adica un curvar oarecare putea fi excomunicat, conform Noului Testament, desi chipurile era credincios, dar un alt "credincios" dar care face o afirmatie aberanta despre Hristos sau Biserica, nu ca ar fi "o manifestare de fanatism religios ori o strategie manipulativa".

Inclusiv Sfintii Parinti ai celor 7 Sinoade Ecumenice au fost "fanatici religiosi" si "manipulatori" pentru anatemele pronuntate?

Mai sa fie, dar tare ai ajuns departe in ortodoxia ta, se cunoaste ca faci o facultate de teologie ortodoxa.
Acolo va invata lucrurile astea minunate?

Sunt in programa scolara sau e mesajul personal al unor profesori?

Sau e de vina alta literatura paralela?
Daca da, poate ne luminezi si pe noi unde ar trebui sa citim astfel de perle de profunda intelepciune.

Şi dvs, ca psiholog, ştiţi mai bine decât mine cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât şi cu manipulatorii.

Stii tu, cel mai mare talent al fanaticului manipulator este sa convinga o persoana tanara, naiva, ambitionata prin complexe, ca perspectiva care i-o propune spre insusire de fapt nu reprezinta fanatismul unei grupari anume, ci o "viziune larga", toleranta, sub umbrela careia toate contradictiile pot fi reconciliate si toti oamenii se pot intalni in armonie, buna intelegere, etc.

Cand de fapt nu reprezinta decat o alta ingusta viziune, menita sub masca bunelor intentii, a generozitatii, intelegerii, "dragostei", etc. sa conduca oamenii intr-o directie anume, care sa serveasca niste interese anume.

Exemplu clasic Yoga lui Bivolaru, care sub pretentiile reconcilierii tuturor religiilor, de fapt le deformeaza pe toate pentru a corespunde nevoilor sexuale si de dominare a unui guru nimfomaniac care a batut deja probabil toate recordurile pornografice.
Iar asta, este un ingeras inocent pe langa scopurile servite de cei care iti vand povestile de mai sus.

De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.

Corect, dar nu se leaga cu restul povestii.

Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.

Adica, nu-i asa, e de ajuns sa imbratisam aceasta viziune si deja suntem cu un cap mai isteti decat Sfintii Parinti ai celor 7 Sfinte Sinoade de care vorbeam mai sus.

Pai cum sa nu sarim cu drag daca printr-o miscare atat de simpla deja putem fi mai isteti decat teologii care reprezinta mai bine de 3/4 din trecutul nostru ortodox?


Inclusiv decat acel ignorant Sfant Maxim Marturisitorul de care mentionai pe alt topic, care n-ar fi trebuit, nu-i asa, sa mearga pana in panzele albe ci sa accepte faptul ca cei care nu sunt de acord cu el, nu sunt neaparat impotriva lui.

Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.

Deci in ultima instanta nici satanismul n-ar trebui antatemizat, ci privit cu un "respect profund" ca o expresie a "libertatii de constiinta a semenenilor nostri".

Noi nu suntem fanii obedienţi ai unei ideologii, ci credincioşii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziţii, ci la o credinţă care este relaţie vie şi personală cu Dumnezeu Cel viu şi Dătătorul vieţii.

Pe care dogmatica ta tinde sa-l impinga sa ia strict forma unui limbaj de lemn, fara substanta si implicatii teologice altele decat ale unei tolerante oarbe fata de orice, definita ca fiind "dragoste".

Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinţei, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!

Pentru ca noi sa-l rastignim in sfera vorbariei si sa ne facem de cap in sfera realului cu ceea ce gestul Sau a insemna efectiv in sfera concretului: "Un Domn, o Credinta, un Botez" si "Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului."

Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituţie, ci comuniunea, întru iubire şi libertate, a tuturor celor credincioşi.

Libertate ca fiecare sa creada ce are chef.
Si adevarul impins afara din sfera relevantului.
Cunoastem.

Cred că e esenţial să discernem între: credinţă vs. ideologie, creştinism vs. "creştinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creştină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelaţie dumnezeiască vs. practici omeneşti.

Da, stim genul asta de "neocrestinism" "neoliberal".

Foarte trendy, ar fi pacat sa ramai in scoala cea veche unde nimeni n-ar remarca ce persoana deosebita esti si ai primi doar indemnuri la smerenie decat sanse de afirmare ca femeie mare teolog si de ce nu, pastorita chiar, intr-o buna zi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Insotit de discursul de mai sus suna mai degraba ca un auto-blestem in dreptul tau.