Impotriva razboaielor si uciderilor

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Deci dragilor, eu degeaba vă explic, că voi nu vă daţi nici un interes să acceptaţi, să aflaţi şi să cunoaşteţi, eu degeaba vă vorbesc, o să călcaţi în picioare cuvintele ce vă spun, cum a-ţi călcat în picioare şi versetele, Cuvântul lui Dumnezeu ce vi-am dat adineaori.

Orice vi-aş explica, oricât de frumos, oricât de duhovniceşte, oricât de Adevărat, voi tot pe a voastră o ţineţi. Nu am decât să las Sfinţii lui Dumnezeu să vă vorbească. Dacă pe Dumnezeu nu îl ascultaţi, oare pe ei îi veţi asculta?

Aşadar citiţi VĂ ROG, înainte de orice, în acest subiect ACTELE MARTIRICE, sau PSB vol. 11:



O găsiţi aici, în format pdf : http://www.misiune-ortodoxa.ro/downl...martirice.html

Vă dau doar un pasaj de acolo:

Sfântul Irineu de Sirmium, Actele Martirice, pagina 219 :

"Cel ce jertfeşte zeilor şi nu lui Dumnezeu, va fi şters din numărul celor aleşi. (Ieş.22,20) Mi s-a poruncit să primesc mai degrabă chinurile, decât să sacrific demonilor, negînd pe Dumnezeu. (adaog eu: oare ucigînd alt om, nu jertfim demonilor?) (...) Mă bucur de-aş fi chinuit, de vei face-o, ca să fiu părtaş la suferinţele Domnului meu. Jertfesc prin bună mărturisire Dumnezeului meu, căruia i-am jertfit întotdeauna".

Atenţie! "Venind, însă, părinţii lui şi văzând că este chinuit, îl rugau să jertfească zeilor. Iar copiii lui, îmbrăţişîndu-i picioarele, îi ziceau: ai milă de tine şi de noi tată. Erau de faţă şi femeile, soţia şi rudeniile, care plîngînd pentru tinereţea şi frumuseţea lui, îl rugau să jertfească." (...) "Fie-ţi milă de floarea tinereţii tale, strigau toţi." (...) "Dar el vedea porunca lui Dumnezeu: dacă cineva Mă va tăgădui în faţa oamenilor, şi Eu îl voi tăgădui în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri (...) n-a răspuns nimănui" (...) Guvernatorul Probus i-a spus: caută să scapi de moarte. Irineu a răspuns: SUNT FERIT ÎNCONTINUU DE MOARTE, cînd, prin chinurile pe care crezi că mi le-ai făcut, dar pe care nu le simt, primesc pentru Domnul viaţa cea veşnică."

"Guv. Probus întreabă: soţia ai? Irineu: nu am. Copii ai? Nu am. Părinţi ai? Nu am. Dar aceia care au fost în şedinţa trecută şi plîngeau cine erau? Irineu: "Cel ce iubeşte pe tată, ori pe mamă, ori pe soţie, ori pe fii, sau pe fraţi, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10,37; Luca 14,36)" (...) "Jertfeşte măcar pentru copii. Irineu: copiii mei au acelaşi Dumnezeu pe care-L am şi eu, care poate să-i mîntuie. Tu însă, fă ceea ce ţi s-a poruncit. Probus: Te sfătuiesc, tinere, jertfeşte. Irineu: Fă ceea ce vrei. Vei vedea chiar acum cîtă putere de răbdare, îmi va da Domnul Hristos faţă de cursele tale."

Şi Sfântul Policarp al Smirnei şi Sfântul Emilian din Durostorum, şi Sfintele Agapi, Irina şi Hiona şi Sfintele Perpetua şi Felicitas, CITIŢI; iubiţii mei, fraţi, citiţi-le mucenicia, în Actele Martirice. Vă ROG. Îmi amintesc că am citit, în actele martirice, dar nu mai stau să caut acum, spunea:

"Daţi-mă să mă clănţănească dinţii leilor, ca pe nişte grâu ales, ca să fac roadă înmiită, să fiu bineplăcut Domnului, căci şi eu vreau să mă jertfesc, precum Domnul." Oare ce înţelegeţi de aici? A ridicat arma să-şi apere familia? Au fost familii întregi băgate în Coloseum, plecau cu bucurie, nici gând de răzvrătire, de "apărare", de aceea izvorau mir.

NU VĂ FIE FRICĂ DE MOARTE. Nu vă fie frică că mor soţiile, copiii, că nu trebuie să-i iubiţi pe ei mai mult decât pe Dumnezeu, altfel nu vedeţi Cerurile. De ce vă e atît de tare frică de moarte? NU VĂ FIE FRICĂ DE MOARTE şi NU UCIDEŢI PE NIMENI.

Iar pentru a înţelege mai bine de ce se roagă Biserica lui Hristos să fie pomeniţi întru Împărăţia Cerurilor, oastea, poftim, cea mai bună carte pentru asta:



Explicare Dumnezeieştii Liturghii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2005, 528 pagini. Dar am îndoieli că veţi citi vreo-una din aceste două cărţi. De aceea vorbesc în zadar şi voi tot în nebunie şi întuneric vă învîrtoşaţi inimile. Să nu fie.

Închei cu cuvântul lui Dumnezeu:

"Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit." (Romani 12, 1-2)

Bucurii.

[cezar_ioan]

Cărţile merită citite, mulţumim de îndrumare, cu siguranţă e o carte de folos duhovnicesc.
Cât despre concluziile pe care le tragem după citirea unei cărţi, aici avem mai mult de discutat.
Interpretarea unui text se face în funcţie de multe, precum bine ştii, iar în Teologie problema e cu totul specială. Pentru mine, argumentul tău nu e convingător.
Problema războiului de apărare a ţării, a naţiei, a familiei se rezolvă luînd în calcul datoria creştinului, slujirea lui de cetăţean şi cap al familiei.
Cred că procedezi prea radical, pătimaş, fără nuanţe. Şi, în orice caz, împotriva discernământului sobornicesc al Bisericii care nu a fost niciodată ruptă de patrie.
Biserica luptătoare este intim sudată cu patria, iar a-ţi face datoria faţă de strămoşii neamului tău şi faţă de viitorul celor care le vei fi tu însuţi strămoş: este lucrare creştinească.
În concluzie, modul cum interpretezi pasajele Sfintei Scripturi eu îl găsesc aflîndu-se în duh străin de Tradiţia Ortodoxă.
Eu mă opresc aici. Dumnezeu să ne miluiască pe toţi cu harul Său!

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cărţile merită citite, mulţumim de îndrumare, cu siguranţă e o carte de folos duhovnicesc.
Cât despre concluziile pe care le tragem după citirea unei cărţi, aici avem mai mult de discutat.
Interpretarea unui text se face în funcţie de multe, precum bine ştii, iar în Teologie problema e cu totul specială. Pentru mine, argumentul tău nu e convingător.
Problema războiului de apărare a ţării, a naţiei, a familiei se rezolvă luînd în calcul datoria creştinului, slujirea lui de cetăţean şi cap al familiei.
Cred că procedezi prea radical, pătimaş, fără nuanţe. Şi, în orice caz, împotriva discernământului sobornicesc al Bisericii care nu a fost niciodată ruptă de patrie.
Biserica luptătoare este intim sudată cu patria, iar a-ţi face datoria faţă de strămoşii neamului tău şi faţă de viitorul celor care le vei fi tu însuţi strămoş: este lucrare creştinească.
În concluzie, modul cum interpretezi pasajele Sfintei Scripturi eu îl găsesc aflîndu-se în duh străin de Tradiţia Ortodoxă.
Eu mă opresc aici. Dumnezeu să ne miluiască pe toţi cu harul Său!

Doamne ajută.

Argumentul meu nu este decât biblic. Şi va fi mereu, împreună cu tot ce spun, cu mila lui Dumnezeu. Şi al Sfinţilor Părinţi. Nu e deajuns? Dar ce îţi mai trebuie? Un par în cap, consecinţa îndepărtării tale de Dumnezeu, ca apoi să-L poţi acuza pe EL?
Niciunde, repet, niciunde, niciunde în întreaga Biblie, nu cheamă Dumnezeu să ucidem alt om, ca să ne apărăm familia şi ţara. Înţelegi? Tu respingi mîntuirea întrun mod barbar. Şi toţi care cred acelaşi lucru.

Interpretarea unui text, nu o facem tu şi eu, în primul rînd, ci Duhul Sfînt, prin Sfinţii Părinţi, în Duhul Sfînt din mădularele lor, că uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." (2 Petru 3, 16)

Vorbeşti de datoria creştinului, dar eşti în întuneric şi nu o aplici.

Uite datoria creştinului:

"El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Matei 22,37)

Nu zice pe cei care vin şi te atacă să nu-i mai iubeşti, înţelegi? Vrei să înţelegi? Vrei? Spune, vrei?

Iar dacă nu asculţi aceste cuvinte, nu iubeşti pe Dumnezeu şi nu vei moşteni Cerurile. Teme-te de cuvintele astea.

"Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele." (Ioan 14,23)

Păzeşte cuvintele Domnului şi NU UCIDE pe nimeni, ci iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Cine e aproapele tău ? Orice om, uite: "Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?" (Matei 5, 46) Cel ce nu te iubeşte, pe acela să-l iubeşti cel mai mult. E poruncă, copile. Doamne fereşte, de nebunie.

Ce nu e aici în Sfînta Tradiţie, cezare? CE ? Nebunia minţii tale şi a tuturor celor ca tine. Aia nu e în Sfînta Tradiţie.

Vorbeşti nebunii, cezare, din mintea care îţi este înnebunită.
Biserica Luptătoare este intim sudată cu Biserica Biruitoare, nu cu nicio patrie, cu absolut nici un neam. Biserica vrea toate patriile pământului, toate neamurile să se mîntuiască, de acea nu ţine cont de nici o patrie, niciodată. Hristos a venit pentru toţi. Deci, Biserica Luptătoare este radicală. Iubirea este radicală. Aşa trebuie să fim şi noi, nebuni pentru Hristos, cum spune Scriptura. Cum au fost şi cei din actele martirice. De aceea nu se împuţinau creştinii în cei 313 ani de prigoană şi ucidere a lor, ci din contră, se înmulţeau. Datorită iubirii, care în vremurile din urmă se va răci, şi se vor ucide frate cu frate, spune Scriptura, adică cine sunt fraţii? Toţi oamenii, fraţi în Hristos Iisus, prin Adam.
În ultima sută de ani, ne-am omorît mai mult, decît toate crimele împreună adunate de la înfiinţarea lumii. Oare atît de orbi sunteţi cu toţii ?

Dacă şi Sfântul Apostol Pavel, şi prin el Duhul Sfânt Dumnezeu a fost fără nuanţe, atunci sunt şi eu fără nuanţe. Tu eşti cel care înţelege greşit Scripturile, omule rătăcit ! Tu ! Vino acasă. Te aşteaptă Hristos. Nu mai gîndi la uciderea altui om pentru apărarea unei bucăţi de pământ. Aşa au făcut martirii primelor veacuri creştine? Strigă la fiecare om ce ucide alt om, strigă la ei din Ceruri, amintindu-le jertfele lor din coloseum. Dar diavolul ţine minţile lor, spune Scriptura şi continuă să ucidă.

Oh, vai vouă tuturor, care acceptaţi pe diavol şi slujitorii lui să vă depărteze de mîntuire şi de Preadulcele Hristos.

Iubire !

[cezar_ioan]

Daniel, se prea poate să vorbesc nebunii, că nu susţin cum că mintea mea ar fi deplin sănătoasă, nici pe departe. Cât despre mintea din adâncul inimii mele... Dumnezeu să mă ierte şi să mă miluiască, întru mântuire.

Dar metanoia, Daniel, nu e aşa treabă uşoară pe care să o diagnosticăm şi să o etichetăm la iuţeală. Dumnezeu a pus şi în mine, ca şi în tine, fermentul îndreptării.
De ce te grăbeşti să lucrezi cu măsura ta părelnică şi oţărâtă acolo unde Domnul Însuşi lucrează cu atâta gingăşie şi răbdare?

Uite, dovadă că mă îngrijesc şi eu, ca tot creştinul, de mântuire, mai întâi te rog să mă ierţi că te-am stârnit să scrii vorbe grele şi apoi te rog să te ţii la moderaţie, tocmai pentru a nu ne pricinui unul altuia poticniri pe drumul fără de asemănare de dificil al despătimirii.

Hristos în mijlocul nostru!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Şi tu să mă ierţi.
Dar mă doare ştii? Să văd oamenii cum se ucid între ei, pe tot pămîntul. Mă doare cumplit. Că nu vor, pur şi simplu nu vor să asculte de Dumnezeu. De Iubire. Să se iubească. Curat. Se ucid din cauza celor mai banale motive, şi alţii îi ucid, cică că se apără, apără interese, bla bla-uri, dar Dumnezeu? Unde lăsăm esenţa tuturor lucrurilor?

Iartă-mă, frate iubite. Te iubesc în Domnul, nespus de mult. Dacă Sfîntul Apostol Pavel spune că se face şi anatema pentru Hristos, cu atît mai mult, şi noi, urmînd exemplul vrednic de urmat, al slujitorului lui Hristos, pe Pavel, dacă pe Hristos nu Îl putem lua de exemplu. Mă fac şi anatema pentru tine, iubitul meu, doar să te dobîndesc, pe tine şi pe cei ca tine. Pe toţi. Nu că sunt eu vrednic, nu sunt, că dacă Sfîntul Apostol Pavel s-a numit pe sine stîrpitură, cu atît mai mult eu sunt mai prejos.

Schimbă-ţi firea. Cu adevărat, este nevoie de schimbarea firii. Este nevoie de metanoia, cum prea bine spui. Să ne iubim. Şi să nu ucidem nici-un om vreodată, pentru nici un motiv. Doamne ajută la aceasta.

Este şi va fi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucurii.

[Dalian]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Am renunţat la forum.

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Uite, îţi promit, frate Dalian, nu doar atît, îţi jur pe Domnul Dumnezeul meu, Dumnezeu Treime, Savaot Iubire, încălcînd porunca de a nu jura nici pe cer nici pe pămînt (şi ziua aceasta mi-o va aminti Domnul), că dacă mie îmi va da Dumnezeu Cerurile, şi ţie iadul, îi voi cere încontinuu, să vii tu în Raiul meu şi să merg eu în iadul tau. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, precum spun Adevărul.

Iar dacă tu moşteneşti Raiul şi eu iadul, ei bine, bucură-te, slavă Domnului. Aminteşte-mă şi pe mine în rugăciunile tale.

Iar dacă mergem amîndoi în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui, măcar să ne lase pe amîndoi să îi aducem slavă numelui Său Celui preadulce. Dar cred cu tărie că Dumnezeu are mai multă iubire, El fiind izvorul ei, şi nu ne va lăsa aşa uşor în iad, că Raiul s-a deschis cu un tîlhar, cel răstignit lîngă Hristos.

Îmi doresc însă pentru amîndoi, Raiul, Împărăţia Cerurilor, care trebuie să o avem înăuntrul nostru, încă de aici, pentru a o moşteni cu adevărat, cînd va să fie.

Bucurii, suflete iubit.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.
Interpretarea unui text, nu o facem tu şi eu, în primul rînd, ci Duhul Sfînt, prin Sfinţii Părinţi, în Duhul Sfînt din mădularele lor, că uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." (2 Petru 3, 16)

Iar dacă nu asculţi aceste cuvinte, nu iubeşti pe Dumnezeu şi nu vei moşteni Cerurile. Teme-te de cuvintele astea.

Păzeşte cuvintele Domnului şi NU UCIDE pe nimeni, ci iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Cine e aproapele tău ? Orice om, uite: "Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?" (Matei 5, 46) Cel ce nu te iubeşte, pe acela să-l iubeşti cel mai mult. E poruncă, copile. Doamne fereşte, de nebunie.

Ce nu e aici în Sfînta Tradiţie, cezare? CE ? Nebunia minţii tale şi a tuturor celor ca tine. Aia nu e în Sfînta Tradiţie.

Vorbeşti nebunii, cezare, din mintea care îţi este înnebunită.
Biserica Luptătoare este intim sudată cu Biserica Biruitoare, nu cu nicio patrie, cu absolut nici un neam. Biserica vrea toate patriile pământului, toate neamurile să se mîntuiască, de acea nu ţine cont de nici o patrie, niciodată. Hristos a venit pentru toţi.

1)Vorbesti de Sfanta Traditie, de Sfintii Parintii, dar cand am pomenit de intreaga filozofie a razboiului just, desvoltata de un Sfant Parinte, nu m-ai bagat in seama.

2) Daca ar fi Sfanta Traditie, tu ai putea da exemple din Patristica care sa sustina asta.

2)Tu spui ca Biserica transcede neamurile. Corect. Dar Ea este organizata in Biserici Nationale. Te rog mediteaza.

[Patrie si Credinta]

In ceea ce priveste istoria armatei si violentei in Biserica, uite iti copiez partile relevante ale interviului cu Parintele Mihai-Andrei Aldea postat de colega noastra Parascheva pe un alt thread.

Dar avem vreun temei in istoria Bisericii pentru ceea ce spuneti(folosirea armelor)?

Avem pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, avem pe Sf. Mare Mc. Dimitrie, avem pe Sf. Teodor Stratilat, avem pe Sfantul Andrei Stratilat, avem pe Sfantul Mc. Dasius, si nenumarati alti sfinti militari, unii dintre ei purtand armele chiar in ziua in care au fost martirizati, fiind martirizati cu armele la brau. Si toti acestia ua luptat cu arma in mana, au ucis, au ranit si sunt sfinti. Constantin cel Mare, cel intocmai cu Apostolii, nu numai ca a luptat cu arma in mana, a condus armate in nenumarate batalii si Biserica il lauda pentru lucrul acesta. Nu zice “vai, nemernicule care ai luat arma”. Zice “Slava tie, Sfinte Constantin, care ai biruit in batalii pe dusmanii lui Dumnezeu”. Troparul Sfintei Cruci, in forma sa originala, zicea catre Dumnezeu „biruinta binecredinciosilor imparati asupra barbarilor daruieste”. Azi s-a schimat textul, dar istoria nu se schimba. Si ea marturiseste acest lucru pe care autoritatile anti-crestine si anti-nationale vor sa-l ascunda. Deci iata ca ideea acesta ca nu are voie crestinul sa foloseasca forta in nicio imprejurare este o idee necrestina, satanica. De fapt crestinul are chiar obligatia de a folosi forta atunci cand este de la Dumnezeu a folosi forta, atunci cand trebuuie. Insusi Scripturile poruncesc acestea. Pana si Sfantul Apostol Pavel spune limpede “De aceea dregatoria poarta sabie, ca sa pedepseasca.” Ori vedeti, de la dregatori Sfantul Apostol Pavel a primit 40 de bete pe spinare! Deci dregatoria avea si toiag cu care pedepsea, avea si bici, avea si pisica cu noua cozi, avea tot felul de unelte de pedepsire. Dar dintre toate, in Duhul Sfant fiind, Sfantul Apostol Pavel alege sabia! Ea nefiind instrument de pedepsire cu bataia la palma sau pe spinare, ci fiind instrument de moarte. Aratand Duhul Sfant prin aceasta ca exista imprejurari in care de la Dumnezeu este lasata chiar si pedeapsa cu moartea. Cu care eu personal nu sunt de acord, o privesc plin de teama pentru ca nu poate fi schimbata daca a fost gresit aplicata, dar pe care iata, Dumnezeu prin gura Sfantului Apostol Pavel o incuviinteaza in anumite imprejurari. Pe mine ma cutremura ideea pedepsei cu moartea, dar Dumnezeu o incuviinteaza, iar prin gura Sfantului Apostol Petru o si da. Pentru ca atunci cand Anania si Safira au mintit Duhul Sfant, au fost pedepsiti cu moartea. Dar nu au fost pedepsiti cu moartea pur si simplu, ci prin gura Sfantului Apostol Petru, el a fost cel care a dat osanda de moarte asupra lor si au murit. La fel de bine putem spune ca Sfantul i-a ucis cu gura lui, prin puterea Duhului Sfant. Nu vad care e deosebirea in a ucide cu sabia si a ucide cu puterea gurii. Cine are puterea gurii ucide numai cu cuvantul, dar cine nu are puterea gurii dar trebuie sa o faca va ucide cu sabia, cu pusca sau cu ceea ce are. Nu acest lucru este esential, mijlocul prin care s-a facut uciderea, ci daca Dumnezeu a ingaduit sau nu ca un om sa rosteasca osanda de moarte asupra altui om si aceasta sa fie indeplinita. Si raspunsul este cutremurator pentru omul de astazi. Da, Dumnezeu a ingaduit si ingaduie acest lucru.

[Patrie si Credinta]

Sunt invataturi bisericesti sau Sfinti Parinti care propovaduiesc impotriva practicarii artelor martiale(subiectul era despre artele martiale, dar ideea ramane)?

Nu, nu exista asa ceva. Dimpotriva, Sf. Ioan Gura de Aur ii lauda pe osteni pentru ostenirile lor, la fel Sf. Vasile cel Mare si alti Sfinti Parinti. Sunt dati ostenii drept pilda si de Sf. Ap. Pavel si de multi altii, pentru crestinii care vor sa duca lupta cea buna. Pentru ca toti crestinii care vor sa duca lupta cea buna trebuie sa o duca asemenea ostasilor. Sf. Clement Romanul ii da ca pilda pe ostasi. Sf. Ignatie Teoforul si multi alti sfinti ii dau ca pilda pe ostasi, in cele bune, desigur. Sf. Ioan Botezatorul atunci cand este intrebat de ostasi ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim, nu le spune “renuntati la arme”. Ci le spune “nu nedreptatiti pe nimeni, nu jefuiti pe nimeni, fiti multumiti cu solda voastra”. Vedeti, aici e un cuvant ingrozitor pentru cei care cred ca orice folosire a fortei, a violentei, este rea. Sf. Ioan Botezatorul cel mai mare nascut din femeie, dupa cum spune Insusi Mantuitorul, nu le spune soldatilor sa renunte la solda, nu le spune sa se lase de meseria armelor, ci le spune dimpotriva, sa fie multumiti cu solda lor. Deci ii indeamna practic sa ramana in armata fiind multumiti cu solda lor. Supunandu-se comandantilor, dar ferindu-se a nedreptati pe cineva, ne jefuind pe cineva. Facandu-si meseria de ostasi cu dreptate. Deci Sf. Ioan Botezatorul ii indeamna pe ostasi sa ramana asa mai departe dar sa nu savarseasca nedreptati din starea in care sunt. Canonizarea unor sfinti care au fost ostasi pana la sfarsitul vietii lor, ca Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Andrei Stratilat, Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si altii asemenea arata si ea faptul ca Biserica a primit ostasia ca o cale de mantuire. Iar ostasie fara pregatire de lupta nu exista. Aceasta pregatire de lupta este cea numita adesea, astazi, arte martiale.

Dar, intorcandu-ma la intrebare, vedem ca in realitate niciunul dintre Sfintii Parinti nu a osandit niciodata folosirea fortei, a violentei, decat daca a fost facuta cu nedreptate. Acesta este “punctul pe i”, aici este locul in care se aluneca fie intr-o parte, fie in alta. Pentru ca unii spun “nu este voie deloc sa folosesti forta”, ceea ce este o minciuna, este o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu, iar altii spun “foloseste forta cand vrei tu”, eventual „persecuta pe cei din alta natie sau de alta credinta”, ceea ce iarasi este o minciuna si o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu. Exista o dreapta socoteala, o deosebire a duhurilor de care trebuie sa dam dovada in aceasta privinta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu nu a lasat trupului omenesc arme, in sensul armelor pe care le au fiarele – coarne, colti, ghiare si altele asemenea – pentru ca exista vreme in care sa iei armele si exista vreme in care sa le lasi. Acest cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur este potrivit cu cel al Ecleziastului care spune ca este vreme pentru toate lucrurile de sub cer; este vreme de pace si este vreme de razboi. Lucrurile nu se interpreteaza numai duhovnicesc. Ca daca este s-o luam duhovnicesc extrem de rar este vreme de pace, ca dracul ne ataca neincetat. Este vreme de pace si este vreme de razboi in viata de toate zilele. Este vreme in care sa iei armele si sa le folosesti si este vreme in care sa nu le iei. Dar! Cum ai putea sa iei armele sa le folosesti cand tu nu le stii, nu le cunosti, sau cu atat mai putin stii sa le folosesti? Si daca nu stii sa iei armele si nu stii sa le folosesti ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca este vreme de pace si este vreme de razboi. Ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca de aceea poarta stapanirea sabie, ca sa pedepseasca.
__________________