Impotriva razboaielor si uciderilor

[cezar_ioan]

Şi o mostră de "patriotism" de neuitat: http://www.youtube.com/watch?v=ixccVZjoKSk

[antiecumenism]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Aşa, şi ce vrei să arăţi frate "antiecumenism"?
Că părintele Dumitru Stăniloaie, în cartea sa, creştinism şi naţionalism îndeamnă creştinul la uciderea altor oameni pentru a "apăra" o bucată de pămînt? Să-şi dea viaţa nu pentru Hristos, ci pentru a ucide alte vieţi, apărînd nişte graniţe teritoriale? Te înseli amarnic, dragul meu. Amarnic. Reconsideră cuvintele părintelui Dumitru Stăniloaie.

Dacă neamul te obligă să-l aperi, ucigînd alt om, îţi faci băgăjelul şi ai plecat din acel neam, ca să încalci cuvîntul lui Dumnezeu, ca să nu ucizi un alt om.
Deci mai citeşte odată, cu multă atenţie, multă, ce spune părintele Dumitru Stăniloaie acolo.

Bucurii.

Parintele Staniloae- PENTRU APĂRAREA ŢĂRII:
http://carteromaneasca.wordpress.com...pararea-tarii/

"...De aceea trebuie să ne trezim de tot din naiva iluzie a anilor de după război că viitorul va fi al unei păci perpetue. Iluzia aceasta a putut răsări şi s-a putut nutri numai dintr-o insuficientă cunoaştere a realităţii sufletului omenesc, cu adâncul păcatului şi al răului din el, din ideea atotputerniciei raţiunii asupra acestui suflet, dintr-o negare a misterului dogmei creştine despre forţa uriaşă a răului împotriva căruia nu se poate lupta decât cu ajutorul lui Dumnezeu.

Numai prin creştinism se pot împuţina războaiele în viitor, dar cine îţi dă siguranţa că şi mâine şi poimâine şi în tot timpul viitor popoarele vor accepta să lupte cu ajutorul dumnezeiesc, când nici azi nu vor să ştie de acest ajutor nici chiar cei mai vajnici pacifişti.

Sunt, în privinţa războiului viitor, două adevăruri cu putere de axiomă: 1. fără creştinism va fi sigur război, cu oricât pacifism s-ar trâmbiţa; 2. numai prin creştinism se pot amâna şi împuţina războaiele, dar întrucât nu poţi avea siguranţa că sufletul popoarelor va fi creştin mâine (chiar dacă, e azi), nu poţi avea în nici un fel siguranţa că nu va fi în viitor război. Dimpotrivă, din felul obişnuit al comportării sufletului omenesc, poţi trage concluzia că război va fi cu siguranţă.

Creştinismul propovăduieşte cu tărie pacea şi poate ca acţiunea lui să realizeze un progres mai mare decât al neprogresului în rău, dar războiul tot rămâne ca un fapt de viitor sigur, dat fiind răul adânc din firea omenească.

Vor fi războaie, pentru că vor fi păcate. Desăvârşirea deplină şi a tuturor nu se realizează pe lumea aceasta. Şi precum siguranţa că vor fi păcate nu echivalează pentru creştinism cu o împăcare cu ele sau cu o încetare a luptei contra lor, dar, în orice caz, ea impune anumite măsuri de precauţie împotriva efectelor prea stricăcioase ale lor, la fel siguranţa că vor fi războaie nu însemnează o împăcare cu ele, o justificare a lor, dar, pe lângă toată propovăduirea contra lor, creştinismul trebuie să admită luarea de măsuri de precauţie contra lor.

Din această poziţie ideologică, ştiind că vor fi războaie, aprobăm şi chiar îndemnăm statul nostru să se înarmeze pentru pararea eventualelor lovituri la care ar putea fi expus în viitorul război, care, judecând din datele actualităţii, e probabil să nu întârzie prea mult.

Nu suntem un neam cu ambiţii de cucerire. Nu le-am avut nici în trecut. Toate războaiele noastre au fost de apărare sau de recucerire a unei libertăţi pierdute.

Dar, pentru apărarea acestei libertăţi pe care ne-o garantează actualele graniţe, care nu se întind decât până unde se găsesc români, trebuie să fim gata oricând, împotriva oricărei pofte străine de a ne-o răpi. Poporul nostru s-a comportat şi se va comporta în această privinţă în cel mai perfect spirit creştin.

Nu ştim ce s-a făcut până acum la noi în această direcţie. Ştim numai că conducătorii statului nostru se expun unei grele răspunderi şi unei neiertate vinovăţii dacă nu fac totul ca viitorul război să nu aducă sacrificarea în masă a sutelor de mii de vieţi româneşti şi nu asigură apărarea demnă şi eficace a independenţei integrale a poporului român în statul român.

Conducătorul spiritual al românismului ardelean[ Conducătorul spiritual al românismului ardelean era mitropolitul Nicolae Bălan, care, într-adevăr, a avertizat autorităţile şi opinia publică asupra pericolelor ce urmăresc România], care ştie ce e robia şi are oroare de ea, a adresat în repetate rânduri în anii trecuţi serioase îndemnuri factorilor răspunzători pentru destinele de viitor ale neamului nostru să nu neglijeze înzestrarea armatei, atât de importantă pentru asigurarea acestui viitor.

O spunem acum şi prin această foaie: faceţi totul pentru o perfectă înzestrare a armatei! Cereţi ţării orice sacrificii şi vi le va consimţi cu dragă inimă! Dar toate să fie chivernisite cu maximă înţelepciune, cinste şi răspundere pentru ziua de mâine!"

-Parintele Staniloae zice clar ca armata trebuie sa fie pregatita de lupta,inzestrarea armatei cu arme si celelalte se face pt a omora dusmanii care ataca Romania.

[antiecumenism]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune.
Da! Dar e de ajuns să fie UNA, numai una din cele 3, nu obligatoriu şi automat toate 3 împreună. Asta spusesem eu şi în postul anterior. Că vorbeşti prostii de toate 3. Ori una, ori alta, ori a 3-a. Iar păgînii, în necredinţa lor, dar în faptele lor bune, făcute din fire, "după lege" se mîntuiesc. Din fire, prin pocăinţă, dacă se vor căii de păcatele lor, şi în ultimele clipe ale vieţii, precum tîlharul de pe cruce, se vor mîntui !

Şi toţi cei ucişi merg în Rai.

Sfantul Ignatie Briancianinov-DESPRE FAPTELE BUNE ALE NEORTODOCŞILOR
http://carteromaneasca.wordpress.com...eortodocsilor/

"Lepădarea dogmelor este o hulă împotriva lui Dumnezeu ce se numeşte necredinţă; schimonosirea dogmelor este o hulă împotriva lui Dumnezeu ce se numeşte erezie.

Ca fapte bune îi sunt recunoscute creştinului numai acelea care sunt împlinire a poruncilor evanghelice, prin care se hrăneşte, trăieşte credinţa lui, prin care este sprijinită viaţa lui în Hristos: fiindcă singurul care lucrează în creştin trebuie să fie Hristos. Cel botezat nu are dreptul să facă după cum îi dau ghes simţirile inimii, care depind de înrâurirea trupului şi sângelui asupra acesteia, oricât ar părea de bune aceste simţiri: îi sunt primite doar faptele bune către a căror săvârşire inima este îmboldită de către Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu, care sunt ale firii înnoite de Hristos.

„Faptele bune” ale firii căzute

Sunt orbi cei ce pun preţ pe aşa numitele de către ei „fapte bune” ale firii căzute. Aceste fapte au lauda lor, preţul lor, în vreme şi între oameni, nu însă înaintea lui Dumnezeu, înaintea Căruia toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut (Rom. 3, 12).

Cei ce nădăjduiesc în faptele bune ale firii căzute nu L-au cunoscut pe Hristos, n-au priceput taina răscumpărării, sunt prinşi în cursele propriei filosofări mincinoase, ridicând împotriva credinţei lor care este pe jumătate moartă şi se clatină din împotrivire prostească: „Oare Dumnezeu este atât de nedrept încât să nu dea răsplata mântuirii veşnice faptelor bune săvârşite de închinătorii la idoli şi de eretici?”

Aceşti „judecători” pun nedreptatea şi neputinţa judecăţii lor pe seama judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune săvârşite potrivit simţirilor inimii ar aduce mântuirea, venirea lui Hristos ar fi fost de prisos, n-ar mai fi fost nevoie de răscumpărarea lumii prin patimile şi moartea pe cruce a Dumnezeului-Om, nici de poruncile evanghelice. Este învederat că cei ce socot că mântuirea se poate dobândi şi numai prin faptele firii căzute nimicesc însemnătatea lui Hristos, leapădă pe Hristos.

Faptele părute bune, făcute din imboldurile firii căzute, fac să crească în om „eu”-ul sau, nimicesc credinţa în Hristos, sunt potrivnice lui Dumnezeu; faptele credinţei omoară egoismul în om, fac să crească în el credinţa, fac să crească în el Hristos. De vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Iisus, spune Apostolul, şi vei crede întru inima ta că Dumnezeu L-a ridicat pe El din morţi, te vei mântui: căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire (Rom. 10, 9-10).

Dreapta credinţă, adevărata faptă bună

Credinţa adevărată şi vie aduce omului mântuirea, chiar dacă acesta o mărturiseşte doar cu gura. Ea i-a adus mântuirea tâlharului răstignit pe cruce; a adus mântuire, prin pocăinţă, multor păcătoşi în ultimele clipe, cele dinainte de moarte, ale vieţii lor.

Atât de însemnată este fiecare idee a dogmelor date de Dumnezeu, că sfinţii mărturisitori, asemenea mucenicilor, au pecetluit mărturisirea de credinţă ortodoxă cu pătimiri grozave şi râuri de sânge. Potrivit însemnătăţii credinţei în lucrarea mântuirii, şi păcatele împotriva ei au o deosebită greutate în cumpăna dreptei judecăţi a lui Dumnezeu: toate aceste păcate sunt de moarte, adică sunt împreunate cu moartea sufletului şi le urmează veşnica pierzanie, muncile veşnice în adâncurile iadului.

Cea mai rea faptă – necredinţa

Păcat de moarte este necredinţa: ea leapădă singurul mijloc de mântuire, credinţa în Hristos. Păcat de moarte este lepădarea de Hristos: ea Îl lipseşte pe cel care se leapădă de credinţa vie în Hristos, ce se arată şi se păstrează prin mărturisirea cu gura. Păcat de moarte este erezia: ea cuprinde în sine hulirea lui Dumnezeu şi îl face pe cel molipsit de ea străin de adevărata credinţă în Hristos. Păcat de moarte este deznădăjduirea: ea este lepădare a credinţei lucrătoare, vii în Hristos."

[antiecumenism]

Sfantul Ignatie Briancianinov- DESPRE MÂNTUIREA NEORTODOCŞILOR

http://carteromaneasca.wordpress.com...eortodocsilor/

Ce este erezia?

Erezia este împlinirea în faptă, în cuvânt sau în gând a următoarelor:

- Abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe;

- Credinţa că, dacă eşti creştin, dacă crezi, dacă eşti religios, credincios, mistic, spiritual, etc., fără a fi ortodox, te poţi mântui;

- Credinţa şi mărturisirea că te poţi mântui (şi) prin tehnici, asane,yoga, meditaţii, formule (mantre), gnoză, cunoaştere, raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine umaniste (iluminist-idealiste, revoluţionare şi religioase);

- Credinţa şi afirmarea că Hristos a fost un mare învăţat, un mistic, un iluminat, un înţelept, un guru, un iniţiat cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un şef spiritual, un fel de mare şaman venit din ceruri astrale, ori strălucită personalitate a umanităţii, iar nu însuşi Dumnezeu-Cuvântul;

- Credinţa, părerea şi propovăduirea că mântuirea nu este doar în Biserică şi că nu este nevoie să fii ortodox ca să te mântuieşti.

Spre întărirea celor de mai sus, Sfântul Ignatie Briancianinov răspunde unei femei, care – asemenea „creştinilor” de azi – nu accepta că sunt „mulţi chemaţi, şi puţini aleşi” şi că aleşii sunt tocmai adevăraţii ortodocşi.

Astfel, Sfântul Ignatie scrie:

"Întrebarea pe care o puneţi d-voastră a devenit o întrebare obişnuită astăzi: De ce să nu se mântuiască păgânii, mahomedanii şi aşa numiţii eretici? Spuneţi că printre ei se găsesc oameni cât se poate de buni. A-i pierde pe aceşti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, spuneţi că: „aceasta este contrar chiar raţiunii umane. Doar ereticii sunt şi ei creştini. Să te socoti mântuit, iar pe membrii altor credinţe pierduţi, este o nebunie, este o trufie fără margini”… (îi scria acea femeie Sfântului Ignatie).

Iisus Hristos singurul mijlocitor al mântuirii noastre

Creştinilor, îi răspunde Sfântul, voi vorbiţi despre mântuire, dar habar nu aveţi ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire şi, în sfârşit, nu-L cunoaşteţi pe Hristos, singurul mijloc al mântuirii noastre!

Ne mântuieşte credinţa în Hristos, nu „faptele bune”

Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credinţa; dar credinţa ca lucrare. Prin credinţă şi numai prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetaţi şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, pogorau în iad, cum vă închipuiţi că păgânii şi mahomedanii şi ateii, care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea, numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc, şi acesta este credinţa în Răscumpărătorul.

„Mântuirea” fără Hristos

Creştinilor! Cunoaşteţi-L pe Hristos! înţelegeţi că voi nu-L cunoaşteţi, că vă lepădaţi de El socotind mântuirea posibilă fără El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mântuire posibilă fără credinţa în Hristos este renegat de Hristos şi, poate din neştiinţă,cade în păcatul greu al hulirii de Dumnezeu.


Veţi replica poate: Sfântul Apostol Iacov cere neapărat fapte bune: el învaţă că credinţa fără fapte e moartă. Cercetaţi ce cere Sfântul Apostol Iacov şi o să vedeţi că el cere, ca şi toţi insuflaţii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinţă, iar nu faptele bune ale firii noastre căzute. El cere credinţa vie, învederată de faptele omului nou, şi nu faptele bune ale firii noastre căzute!

[antiecumenism]

"Ereticii nu sunt creştini

Dumneavoastră spuneţi că ereticii sunt aceeaşi creştini ca şi noi. De unde aţi scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeşte creştin şi nu ştie nimic despre Hristos, datorită nemărginitei sale ignorante, se va arăta de acord să se recunoască tot atât de creştin cât şi ereticii, fără să deosebească sfânta credinţă creştină, de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judecă cu privire la acestea adevăraţii creştini!

Numeroasele soboare de Sfinţi au primit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene şi îndelungate chinuri, închisoarea, exilul, decât să-şi dea acordul la părtăşania cu ereticii în învăţătura lor hulitoare de Dumnezeu.

Biserica Universală a recunoscut întotdeauna erezia ca un păcat de moarte, a recunoscut întotdeauna că omul molipsit de boala groaznică a ereziei e mort sufleteşte, străin de har şi de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul şi cu pieirea lui…

Erezia se conjugă cu încrâncenarea inimii, cu o groaznică întunecare şi stricare a minţii, erezia se menţine cu încăpăţânare în sufletul molipsit de ea şi cât de trudnică este vindecarea omului de această infirmitate! Orice erezie conţine într-însa hula împotriva Duhului Sfânt; fie huleşte o dogmă a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neapărat huleşte Duhul Sfânt. Esenţa oricărei erezii este hulirea de Dumnezeu.

De la vechile erezii la noile erezii

Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor măşti schimbătoare, tindeau către un acelaşi scop: negau Dumnezeirea Cuvântului şi deformau dogma întrupării. Cele mai noi năzuiesc mai degrabă să nege lucrările Duhului Sfânt.

Desigur, dumneavoastră nu vedeţi în erezie nici o tâlhărie, nici hoţie! Poate nici nu o socotiţi un păcat? E renegat Fiul lui Dumnezeu, e renegat şi hulit Duhul Sfânt, nu mai mult!

Cel care a primit şi se ţine de o învăţătură hulitoare de Dumnezeu, cel care huleşte pe Dumnezeu cu gura, acela nu tâlhăreşte, nu fură, face chiar faptele bune ale firii căzute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu să-i refuze mântuirea?!…

Toată cauza ultimei dumneavoastră nedumeriri, ca şi a tuturor celorlalte, constă în adânca necunoaştere a creştinismului!… Esenţa nedumeririlor acestora este lepădarea de Hristos! Nu vă jucaţi cu mântuirea, nu vă jucaţi! Căci altfel veţi plânge veşnic!" [SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV]

[antiecumenism]

Sfantul Ignatie Briancianinov- CUVÂNT DESPRE ORTODOXIE ŞI DESPRE NEORTODOCŞI

http://carteromaneasca.wordpress.com...e-neortodocsi/.

“La începutul cuvântului nostru în Duminica Ortodoxiei pare firească întrebarea: „ce este Ortodoxia?” Ortodoxia este adevărata cunoaştere şi lăudare a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea lui Dumnezeu în Duh şi adevăr; Ortodoxia este proslăvirea omului de către Dumnezeu, prin harul Preasfântului Duh, dăruit omului. Duhul este slava creştinilor. Unde nu există Duh, acolo nu există Ortodoxie.

Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire

.Nu există Ortodoxie nici în învăţăturile şi filozofările omeneşti, stăpânite de intelectul mincinos şi înşelător, rod al căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de toate trebuie să se ţină de credinţa sobornicească; iar cine n-o va păstra întreagă şi fără de prihană, acela va pieri în veci” (Simbolul Sfântului Anastasie cel Mare).

Cuvântul „anatema” semnifică îndepărtare, respingere (blestemul lui Dumnezeu). Atunci când Biserica predă anatemei o învăţătură, înseamnă că acea învăţătură conţine hula împotriva Duhului Sfânt.

Atunci când o persoană este predată anatemei, înseamnă că acea persoană şi-a însuşit învăţătura hulitoare în mod irevocabil, lipsindu-se de mântuire el însuşi şi lipsindu-i şi pe apropiaţii lui, cărora le-a transmis felul său de gândire. Iar când acea persoană se decide să părăsească învăţătura hulitoare şi să primească învăţătura Bisericii Ortodoxe, după rânduiala Bisericii, este datoare să anatematizeze falsa învăţătură de care era legat mai înainte şi care îl duce la pierzanie, îl înstrăina de Dumnezeu, îl forţa să duşmănească pe Dumnezeu, să hulească pe Duhul Sfânt, şi îl menţinea în comunicare cu satana.

Cugetarea omenească inclusă în învăţătura credinţei creştine se numeşte erezie .

Toate învăţăturile omeneşti, cuprinzând propria cugetare inspirată din intelectul înşelător, din înţelepciunea trupească a oamenilor strecurate abil în învăţătura despre Dumnezeu, descoperită de Dumnezeu, pricinuiesc moartea veşnică. Cugetarea omenească inclusă în învăţătura credinţei creştine se numeşte erezie, iar urmarea acestei învăţături – rea-credinţă…

Ereziile, fiind o lucrare trupească, rod al înţelepciunii trupeşti, sunt născoceli ale duhurilor necurate. Feriţi-vă de eresurile cele împotrivitoare lui Dumnezeu – zice Sfântul Ignatie Teoforul – deoarece prin însăşi natura lor, acestea sunt născociri diavoleşti ale şarpelui plin de toată răutatea. Nici nu este de mirare: duhurile necurate au căzut de la înălţimea demnităţii duhovniceşti; ele au căzut în cugetarea trupească de la cea duhovnicească.

La oameni, binele este amestecat cu răul, şi de aceea devine netrebuincios; la duhurile necurate precumpăneşte şi acţionează numai răul. Cel mai mare păcat al lor era ura nestăvilită faţă de Dumnezeu, exprimată printr-o straşnică şi neîncetată hulire a Lui. În trufia lor, demonii s-au ridicat mai presus de Dumnezeu însuşi. Ei au prefăcut ascultarea de Dumnezeu, firească făpturilor vii, într-o sălbatică împotrivire, într-o vrajbă de neîmpăcat. De aceea căderea lor este atât de profundă, iar plaga morţii veşnice, hărăzită lor, este incurabilă. Patima lor esenţială este mândria. Ei sunt prea plini de o nemaipomenită şi neroadă vanitate.

Sfânta Biserică totdeauna a considerat ca absolut necesar tratamentul grozavei plăgi a ereziei prin anatema .

Biserica vesteşte: “Cei ce şi-au predat cugetul lor în ascultare faţă de descoperirea dumnezeiască, slujind-o pe ea, pe aceştia să-i fericim şi să-i lăudăm; iar celor ce se împotrivesc adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu, Carele aşteaptă întoarcerea şi căinţa lor, dacă n-au voit să urmeze Sfintelor Scripturi şi Tradiţiei Bisericii Soborniceşti, să fie excomunicaţi şi predaţi anatemei”.

“Celor ce neagă existenţa lui Dumnezeu şi susţin că această lume s-a autoorganizat şi că toate se petrec fără ajutorul providenţei dumnezeieşti, aşa, ca din întâmplare: anatema!”’,

“Celor ce afirmă că Dumnezeu nu este Duh, ci materie şi care nu-L recunosc ca Sfânt, Atotmilostiv, Preaînţelept, Atotştiutor, rostind alte asemenea blasfemii: anatema!”;

“Celor ce îndrăznesc să declare că Fiul lui Dumnezeu n-ar fi de o fiinţă cu Tatăl, deasemenea Duhul Sfânt, Carele este de conceput: că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt n-ar fi Unul Dumnezeu: anatema!”;

“Celor care spun că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat, patimile Sale de bunăvoie, moartea şi învierea Sa nu sunt necesare izbăvirii de păcate şi mântuirii noastre: anatema!”;

“Celor care nu acceptă harul răscumpărării propovăduit de Evanghelie, ca singurul nostru mijloc de îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu: anatema!”;

“Celor care se îndoiesc de fecioria Preacuratei Fecioare Măria înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere: anatema!”;

“Celor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înţelepţit pe prooroci şi pe apostoli şi a prevestit prin gura lor adevărata cale spre mântuire, prin atâtea minuni, mărturisind că Duhul şi acum sălăşluieşte în inimile adevăraţilor creştini şi-i călăuzeşte spre orice adevăr: anatema!”;

“Celor care nu recunosc nemurirea sufletului, sfârşitul acestui veac, judecata ce va să vină, răsplata cerească pentru faptele cele bune şi osânda pentru păcate: anatema!”;

“Celor care refuză Tainele Sfintei Biserici a lui Hristos: anatema!”;

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Frate "antiecumenism", cînd pui articole, pasaje, cuvinte, etc., mai ales de la tine de pe blog, pune articole cu bibliografie. Articole cu ghilimele pentru ce spune Sfîntul sau autorul şi care e interpretarea ta, opinia şi părerea ta teologică, teleogumena ta.
Apoi, dacă nu sunt trimiteri la opera autorului, măcar la final trebuie să fie menţionată cartea şi paginile, între pagina x şi y, găsim opinia autorului cea menţionată şi explicată de mine. Cartea menţionată trebuie să aibe amintită editura şi anul apariţiei.

Ce ai scris tu acolo e cacealma, e şi adevărul, poziţia Bisericii Creştine, dar e mai mult cacealma. Pusă poziţia Bisericii, întro postură, unde nu doar că urmăreşte scopuri şi interese ascunse, dar e de factură ieftină, al lumii egoiste şi nu al Iubirii, care e Dumnezeu. Nicidecum un articol demn de-a fi numit creştin. Părintele Dumitru Stăniloaie în cartea sa Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe, spune clar, nu citez, îţi redau cu cuvintele mele: toţi oamenii, toate nemurile pămîntului, vor intra în Judecată şi va avea fiecare şansa sa la mîntuirea cea de obşte. Da, ereticii nu sunt creştini, dar vor avea mulţi dintre ei parte de mîntuire. Deşi mîntuirea lor, nu doar prin faptele lor bune, desigur, ci prin milostivirea lui Dumnezeu, prin jertfa lui Hristos, deşi mîntuirea lor va fi diferită de a creştinilor. Va fi ca a copiilor ce mor fără botez sau mor avortaţi. Vor avea pacea şi liniştea, dar nu vor vedea lumina.

Ai vorbit acolo numai prostii. Toate blogurile de acest gen şi sunt multe, sunt înşelare, sunt pline de exclusivitatea mîntuirii pentru ortodocşi. O mîntuire egoistă, care nu e recunoscută de Iubire. Vorbesc Scripturistic. Şi cei ce sunt anatema, şi păgînii, homosexualii, apostaţii, budiştii, şi orice alt păcat ar fi săvîrşit omenirea, toţi absolut toţi oamenii pămîntului, vor avea şansa lor la mîntuire. Pentru că Dumnezeu este Drept Judecător, Dumnezeu este Iubire !

Acele bloguri, ca al tău multe şi sunt multe, sunt blogurile creştinismului habotnic, la prăpastira ereziei, ce oferă o mîntuire exclusivistă ortodocşilor. O mîntuire egoistă. Împotriva Scripturii. Şi împotriva învăţăturii Sfinţilor Părinţii, ai Bisericii Creştine primare. Ca şi blogurile antisistem, sunt bloguri ce îndeamnă dacă nu la ură împotriva evreilor şi masonilor, spre ruşinea noastră, atunci măcar la o habotnicie de frunte şi-un egoism radical. Aceea nu e Biserica Creştină, propovăduită de Hristos. Blogurile anti-sistem şi blogurile împotriva învăţăturii primare cu mîntuiri exclusiviste pentru ortodocşi, sunt ca vrăjitoarele. Ele i-au Sfintele odoare ale Bisericii Creştine şi sub paravanul şi justificarea lor, otrăvesc minţile oamenilor şi aduce dezbinare Bisericii. Aşa sunt şi blogurile acelea. Să nu fie.

"Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie." Matei 11, 23-24

Da? Cuvîntul lui Dumnezeu, versetul spune clar. Pentru unii va fi mai uşor, de obţinut mîntuirea, în ziua Judecăţii, iar pentru alţii mai greu. Pentru Sodoma (sodomiţii, homosexualii de atunci, nu şi cei de azi), raportat la Capernaum, va fi mai uşor de obţinut mîntuirea. Dar nu exclusivist-egoistă dată doar ortodocşilor. Aşteptaţi voi numa mult şi bine. O să fiţi supăraţi probabil ca fratele fiului risipitor, că Tatăl primeşte la sînul său pe fiul curvar şi desfrînat ce a cheltuit averile tatălui pe desfrînate. Aşa e Dumnezeu. Minunat. Peste minţile voastre înguste de minunat.
Vă numiţi ortodocşi, deci adevăraţii şi singurii creştini, dar vă purtaţi mai rău ca iudeii. Să vă fie ruşine.

Bucurii.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Duşmanii oricărui neam sunt demonii şi lucrările lor, împotriva cărora orice creştin trebuie să lupte. Nicidecum oamenii. "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

Că şi minţile acelor oameni, tot întunericul le luptă. Nu ei sunt atît de vinovaţi, cît e diavolul.
Spun Părinţii, cînd te superi pe un om, nu uita că diavolul e cel care l-a făcut să te supere şi nu uita că în el, acel om, trebuie să vezi pe Hristos. Cum şi Hristos a iubit pe cei ce Îl răstigneau, aşa şi noi să iubim şi pe vrăjmaşii noştrii, chiar şi pe diavoli, de ajungem la măsura aia.

CE E GREŞIT AICI, sufletelor înşelate ?

Modalităţile de făptui ca patriot, trebuie să fie toate, DAR pînă acolo cînd trebuie, ca patriot, să încalci porunca lui Dumnezeu. Aici, porunca să nu ucizi, să-ţi iubeşti aproapele, să-ţi iubeşti vrăjmaşii. Nu există limită extremă pentru un creştin. limită extremă a ce? A încălcării lui poruncii lui Dumnezeu? Să nu fie!

Trebui să urîm păcatul şi pricina care aduce păcatul. Aici, armata. Armata nu e creştinească. Îndeamnă la ucidere. Instigă la ură. Încalcă cuvîntul lui Dumnezeu. Trebuie să urmezi ordinele unor oameni care îţi spun să omori un alt om. Să nu fie !
Personal, nu m-am dus în armată, n-aveau decît să mă şi aresteze, să mă şi omoare, mîna pe armă nu o pun, decît la vînătoarea unei căprioare poate, peste care Dumnezeu m-a pus stăpîn. Atît. În rest, e nebunie.

Ţesătura neamului romînesc, atunci cînd se face superioară şi întunecă ţesătura neamului creştinesc, ţesătura neamului romînesc devine o ţesătură putrezită, schimonosită de demoni şi lucrările lor vîscoase. Să nu fie. SĂ NU FIE !

Şi cînd eşti tată şi soţ, dacă a fi tată şi soţ, este înainte de a fi creştin, numai suntem demni de Domnul. Cum El însuţi spune: " Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. " Matei 10, 37

"Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă." Matei 5, 21

Ioane, numeşti aceste cuvinte ale lui Dumnezeu "literatură ieftină, sentimentală" ???

Atunci cu durere şi spre a mea osîndă îţi spun că eşti nebun, eşti în înşelare şi pierzanie. Şi Cuvîntul lui Dumnezeu nu se află întru tine, te împărtăşeşti cu nevrednicie la fiecare Sfîntă Euharistie, cînd te împărtăşeşti, şi Domnul Dumnezeu va cerceta cu încercări familia ta, după cuvîntul Său.

NU e Biserică Romînă, înainte de-a fi Biserică Creştină a lui Hristos ! Ţine minte asta, Ioane ! Teme-te de asta, Ioane. Să-ţi fie ruşine că te numeşti creştin şi spui că vrei să aperi o bucată de pămînt. Să-ţi fie ! Mare ruşine să-ţi fie.

Iertare. Bucurii.

Am tras atentia cu increderea noastra absoluta in interpretarea noastra a Decalogului.
Si de ce la caprioare merge?
E "sa nu ucizi!". punct.
Sa iei pusca sa omori?
"Cine scoate sabia..."
Acum, uite eu pot sa argumentez veganismul cu citate din Scriptura.
"V-am dat toata samanta...." si sa spun de beneficiile postului, de cum vegetarienii traiesc mult, toate cele.
Dar merge?
Nu, ca ignor prevederile Bisericile si realitatea bisericeasca istorica.

Apropo, ai macar idee ce e avatarul meu?

In privinta "ieftin si sentimental", sursa nu e literatura ieftina si sentimentala, argumentarea, da.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Nu frate "patrie si credinta", (şterge satana aia de la poza de avatar. da, am habar, un cyborg, sau ce-o fi, e o satană) aici eşti habotnic şi tu. În vechiul testament, popoarele vînau, jertfeau, mîncau carne. Aveau animale cu dezlegare a fi mîncate şi altele fără dezlegare. Iar în noul testament, la plinirea Legii, în desăvîrşire, Sfîntul Apostol Pavel, şi prin el Duhul Sfînt, dă dezlegare la toată carnea că e bună de mîncat. Dar cine vrea mănîncă, cine nu, nu. Asta e libertatea suavă, gingaşă, delicată a plinirii Legii.
Cine vrea să fie vegetarian, sau vegan, sau carnivor e liber să fie. Dar să rămînă după placul lui Dumnezeu. Nu există exclusivităţi în creştinism. Şi egoism. Nu este. Este discernămînt !

"Cine scoate sabia de sabie va pieri" se referă strict la oameni, la uciderea altor oameni, citeşte tîlcuirea Sfinţilor Părinţi, PSB 23, Sfîntul Ioan Gură de Aur, ce păcat grozav este să ucidem alţi oameni.
Iar argumentarea "literaturii" e învăţătura Bisericii Creştine primare, prin glasurile Sfinţilor Părinţi.

Bucurii.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Nu frate "patrie si credinta", (şterge satana aia de la poza de avatar. da, am habar, un cyborg, sau ce-o fi, e o satană) aici eşti habotnic şi tu. În vechiul testament, popoarele vînau, jertfeau, mîncau carne. Aveau animale cu dezlegare a fi mîncate şi altele fără dezlegare. Iar în noul testament, la plinirea Legii, în desăvîrşire, Sfîntul Apostol Pavel, şi prin el Duhul Sfînt, dă dezlegare la toată carnea că e bună de mîncat. Dar cine vrea mănîncă, cine nu, nu. Asta e libertatea suavă, gingaşă, delicată a plinirii Legii.
Cine vrea să fie vegetarian, sau vegan, sau carnivor e liber să fie. Dar să rămînă după placul lui Dumnezeu. Nu există exclusivităţi în creştinism. Şi egoism. Nu este. Este discernămînt !

"Cine scoate sabia de sabie va pieri" se referă strict la oameni, la uciderea altor oameni, citeşte tîlcuirea Sfinţilor Părinţi, PSB 23, Sfîntul Ioan Gură de Aur, ce păcat grozav este să ucidem alţi oameni.
Iar argumentarea "literaturii" e învăţătura Bisericii Creştine primare, prin glasurile Sfinţilor Părinţi.

Bucurii.

Ca sa se inteleaga, eu nu credeam in veganism.
Nu sunt habotnic ca il foloseam ca exemplu a ce poti sa intelegi din Biblie(si unii asta inteleg) daca argumentezi "Sola Scriptura".
Exista si citate care sustineau razboul de necesitate.
"Although one is not supposed to kill, the killing of the enemy in time of war is both a lawful and praiseworthy thing. This is why we consider individuals who have distinguished themselves in war as being worthy of great honors, and indeed public monuments are set up to celebrate their achievements. It is evident, therefore, that at one particular time, and under one set of circumstances, an act is not permissible, but when time and circumstances are right, it is both allowed and condoned"
Iar Biserica Primara aud mai mult din gurile NP decat ale noastre.
Eu stiu decat de Biserica Ortodoxa.

p.s.: e un robot.