Evreii din viata mea

În prealabil postat de andreicozia

Sa nu permitem Anca ca aceasta afirmatie CLASICA si OCNFORTABILA(parca ii si vad pe cei care o folosesc, filozofind "adinc" si lasindu-se usor intr-un fotolui moale, catifelat...) sa ne fie ca o justificare la toate "perlele" care ne ies pe gura ci sa facem un efort si CHIAR sa exersam si sa INVATAM sa sim BUNI. Uite iti dau eu "o tehnica" din cei 30 de ani de crestinism ai mei
Pune-ti sita la gura si la inima si lasa sa iasa doar ce este bun.
Hai cu curaj,
Niciodata nu este prea tirziu!( in caz ca asta o pregatesti ca replica)

Multumesc Andrei, nu pot invata din cuvintele cuiva,daca acestea se contrazic cu faptele. acolo unde exista o concordanta intre cuvinte si fapte, iau exemplu fara sa fiu indemnata special.
Inteleg acum ca e vorba de 30 ani de crestinism, nu de studiu biblic... Da, asta inseamna ceva.

[cristinamaria]

@andreicozia: iar incepi? tu o cauti cu lumanarea?

[andreicozia]

În prealabil postat de cristinamaria

@andrei, tu o cauti cu lumanarea?

Ce, mintuirea? , Da!

[cristinamaria]

@andreicozia: asa cauti tu mantuirea? ma rog, pot spune ca esti cel putin original!

[andreicozia]

În prealabil postat de cristinamaria

@andreicozia: asa cauti tu mantuirea? ma rog, pot spune ca esti cel putin original!

Filosoful atenian Diogene se plimba cu o luminare în mână, zi şi noapte. Oamenii îl întrebau: „Ce faci?” El le zicea: „Caut un om, o fiinţă umană adevărată”.

:))) asa si eu caut mintuirea cu luminarea data de la Dumnezeu si cu porunca iubirii aproapelui de la Hristos
deci nu sunt original :..(

[cristinamaria]

@andreicozia: si eu asta m-as fi gandit ca faci, ca ai cauta mantuirea cu lumanarea data de Dumnezeu, dar la partea cu iubirea aproapelui m-ai cam pierdut pentru ca tocmai aceasta nu se prea regasea in remarcile tale la unele din postarile altor autori. indiferent ca esti sau nu de acord cu postarile lor, nu ar trebui sa fi rautacios (parerea mea, desigur) pentru ca asta duce la escaladarea discutiei si "poluarea" dialogului cu replici de genul "ba tu", "ba tu". Eu n-am o problema cu stilul tau, dar numai a "iubire de aproapele" nu seamana.

[Anna]

Windorin a spus cel mai bine. Ce aveti cu evreii oameni buni cand Chiar Hristos a fost evreu? E absurditatea absurditatilor.
Si Steinhardt a fost evreu. L-ati uitat?

[Bodescu]

jidanii tot jidani raman

[ghemis]

În prealabil postat de Anna

Windorin a spus cel mai bine. Ce aveti cu evreii oameni buni cand Chiar Hristos a fost evreu? E absurditatea absurditatilor.
Si Steinhardt a fost evreu. L-ati uitat?

Afirmatia d-tra este absurda.Daca o sa urmariti mai cu atentie toate topic-urile legate de evrei o sa ajungeti la concluzia ca noi nu avem nimic cu evreii ci doar ne aparam credinta.Iisus Hristos a fost si este Fiul lui Dumnezeu nascut in popor evreu.Si toti cei botezati in Iisus Hristos nu mai sunt nici evrei,nici elini,nici stapani,nici robi.nici bogati,nici saraci,ci sunt fii ai imparatiei cerurilor.Acum o sa ziceti ca toti suntem fii ai lui Dumnezeu pentru ca El ne-a creat pe toti.Sunt deacord cu asta.Dar una este sa fii in curte(Imparatia Cerurilor) si alta este sa fii in afara curtii.Deci atentie.Dumnezeu sa ne ajute!

[Stanca]

Tot citesc si citesc despre evrei pe mai multe topicuri si ma apuca groaza cand vad ce usor se emit judecati. In numele crestinismului, ma intreb!? Spune undeva IIsus sa nu judecam pe nimeni, in afara de evrei? Face El vreo exceptie?
Am fost acum 3 ani in Israel si am stat o luna la ei, la o familie de evrei, cunoscuta pe net!Cu totul intamplator. Intai au venit ei aici, i-am dus prin tara, erau si ei tematori , cum am fost si eu, initial, cand am plecat spre Israel. Ne-am dat seama ca , de fapt, reusind sa ne si intalnim in fapt si sa mergem unii la altii, am invins un canion de prejudecati si temeri sadite de istorie, relatari ale unora si altora ( auzite din copilarie), religie ( atunci cand devine fundamentalista), carti, filme. Am constatat, ajunsa acolo, ca habar nu aveam de ei, de tensiunea extraordinara care exista acolo ( trei religii monoteiste intr-un spatiu cat pumnul), de fervoarea cu care isi practica religia ( ultraortodocsii imi semanau mult cu monahii nostri), habar nu aveam ca sunt la fel de deprimati, expansivi,veseli, tematori sau incrancenati ca si noi, toti ceilalti, ca sunt la fel de oameni ca noi. Evident, ne-am" rupt" in dispute religioase ( in engleza, vai!), dupa care ne-am dat seama ca oricum fiecare isi traieste credinta asa cum simte si crede si ca tocmai asta e ceea ce leaga oamenii.
M-au dus peste tot in tara, din Podisul Golan , Galileea, desertul Negev, pana la Marea Rosie ( de la nord la sud), din Tel Aviv pana la Marea Moarta ( vest-est), am dormit in cort la granita cu LIbanul, unde nici ei nu se simteau in largul lor; in desert, cu coiotii adunand resturile de la focul nostru; la Marea Moarta; pe malul Marii Tiberiade, in pensiuni mici si pitoresti de pretutindeni in tara...m-au dus la toate bisericile si obiectivele turistice crestine,ba inca si in plus de cele turistice obisnuite ( cum ar fi biserica de la Cana Galileii sau MUntele Fericirilor - un adevarat loc al raiului!), am fost si eu cu ei la Zidul PLangerii, in interiorul templului ( unde sunt cele doua moschei si unde ei au riscat intrand, evreii fiind opriti), am fost la sinagoga, de Purim , am vizitat familii evreiesti, unii nascuti si crescuti in Israel ( cum e si familia -gazda a mea) , altii imigranti, veniti din toate colturile lumii, am facut trei shabaturi acolo...ei bine, poate ceea ce m=a impresionat cel mai mult la ei ( pe langa noptile in desert, in cort) au fost shabaturile! ce inseamna la ei ziua de odihna a lui Dumnezeu. Se oprea timpul in loc, asta ar fi pe scurt. Masa de shabat e cu adevarat o masa de sarbatoare religioasa si in ziua aceea se opreste ( la cei religiosi) orice alta activitate care nu are legatura cu religia.Privit de departe, pare ciudat, poate chiar absurd, dar mi-am dorit atunci sa tinem si noi asa duminica. Sa ne adunam daca nu cu familia, cu prietenii macar, sa sfintim masa aceea, sa nu ne uitam la tv, sa butonam pe calculatoare, sa nu racnim prin cluburi, restaurante, sa ne gandim in ziua aceea la care mai e relatia noastra cu Dumnezeu. Macar asa, cateva ore. Fara circ, muzici date la maximum, claxoane si alarme, injuraturi auzite pe strada si restul, ca-l stim...
Ar mai fi multe de spus, dar nu ma pot intinde aici. Am vazut ca topicul e cu "evrei din viata mea", asa ca am incercat sa scriu exact despre evreii din viata mea si nu a altora. Cu care am ramas prietena, care imi sunt dragi, chiar daca ei au drumul lor in planul lui Dumnezeu, iar eu pe al meu. Eu nu as putea niciodata sa devin antisemita , fie si numai pentru ca am cunoscut o Rakefet si un Alon, care au fost cu adevarat oameni si care mi-au inlesnit chiar sa calc pe pamantul sfant, unde nici nu visam vreodata sa pot ajunge.