Vorbele care ucid!

[Jonnyw2013]

O femeie care a facut 17 ani de ispasire ptr pacatul ei.O femeie inteligenta, frumoasa chiar si acum la 42 de ani.A aparut la TedTalks dupa 17 ani de tacere.
Veti zice ca totul a fost ceva simplu?...
Am citit la un moment dat un comentariu pe care l-a scris o moderatoare dupa vreo luna dupa ce a a avut loc filmarea.Dupa ce a fost uploadata inregistrarea au inceput un extrem de mare numar de comentarii batjocoritoare la adresa lui Monica Lewinski,daca echipa de moderatori nu isi faceau treaba, ceea ce fusese acum 17 ani nu era prea departe si acum sa se intample. Au sters multe mesaje tendentiose si vulgare la adresa ei, si incet au inceput sa predomine mesajele pozitive.Ceea ce putea sa se transforme intr-o noua umilire si victorie a anonimilor si railor, s-a transformat in cel mai vizualizat film TEDTalks pe anul 2015. Si in revenirea unei femei care a ispasit destul ptr pacatul ei.

Acum este tradusa si in limba romana:
https://www.ted.com/talks/monica_lew...pt?language=en
O parte din rezumat:
... În 1998, după ce am fost prinsă într-o poveste de dragoste imposibilă, am fost prinsă în mijlocul unui vârtej politic, juridic și mediatic cum nu se mai văzuse înainte. Amintiți-vă, cu doar câțiva ani înainte, știrile veneau doar din trei surse: citind un ziar sau o revistă, ascultând radioul, sau urmărind televiziunea. ...
03:46
Un click care a cutremurat lumea. Ce a însemnat asta pentru mine personal a fost că peste noapte m-am transformat dintr-o persoană privată la una umilită public la nivel mondial. Am fost „pacientul zero” în pierderea reputației personale la scală globală, aproape instantaneu. Aceasta grabă de a judeca, activată de tehnologie, a condus la o mulțime de „aruncători cu pietre" virtuali. Desigur, a fost înainte de rețelele de socializare, dar oamenii puteau comenta online, puteau trimite email-uri și, desigur, puteau trimite glume răutăcioase. Sursele de știri au postat fotografiile mele peste tot pentru a vinde ziare, bannere publicitare online și pentru a ține oamenii în faţa televizorului.... Am fost etichetată drept târfă, vagaboandă, prostituată, pițipoancă și, desigur, femeia aceea. Mulți m-au văzut, dar puțini m-au cunoscut. Și înțeleg: era simplu să se uite că acea femeie era dimensională,
05:33
că avea un suflet, care era cândva intact. Acum 17 ani, nu exista un termen pentru ce mi s-a întâmplat. Acum i se zice „cyberbullying”, hărțuire online. Astăzi vreau să împărtășesc cu voi puțin din experiența mea, să vorbesc despre cum acea experiență mi-a definit observațiile culturale.
și cum sper ca experiența trecutului meu să ducă la o schimbare din care să rezulte mai puțină suferință pentru alții. În 1998, mi-am pierdut reputația și demnitatea.
06:14
Am pierdut aproape totul, și aproape mi-am pierdut viața...
Nu era ceva ce se întâmpla frecvent în 1998. Prin asta mă refer la furtul vorbelor, al acțiunilor private ale cuiva, a conversațiilor sau a fotografiilor și distribuirea lor publică, fără permisiune, fără context, și fără compasiune.
Sărim 12 ani, în 2010, apărea mass-media pe rețele sociale. Apăruseră mult mai multe exemple ca al meu, fie că persoana respectivă făcuse sau nu o greșeală, și acum sunt implicate persoane publice și private. Pentru unii, consecințele au fost dezastruoase.
09:25
Vorbeam la telefon cu mama mea în septembrie 2010 despre știrea că un student de anul I de la Rutgers University, Tyler Clementi -- blând, sensibil, creativ -- a fost filmat în secret de colegul lui de cameră având relații intime cu alt bărbat. Când s-a aflat online, au început ridiculizarea și
umilirea. După câteva zile, Tyler s-a aruncat de pe podul George Washington și a murit. Avea 18 ani.
10:06
Mama mea era atât de afectată de povestea lui Tyler și a familiei lui și suferea cu adevărat, într-un fel pe care nu îl înțelegeam. În final am realizat: ea retrăia 1998. Retrăia momentele când veghea la patul meu în fiecare noapte, retrăia cum mă obliga să fac duș cu ușa de la baie deschisă, retrăia o perioadă în care părinții mei se temeau că aș putea fi umilită de moarte la propriu.
10:47
Astăzi, prea mulți părinți nu au avut șansa să intervină și să-i salveze pe cei dragi. Prea mulți părinți au aflat de suferința și umilința copilului lor după ce era prea târziu... Cruzimea nu e ceva nou,
12:58
dar în mediul online e amplificată de tehnologie, e necontroltă și e mereu accesibilă. Ecoul rușinii obișnuia să se extindă doar în familie, în sat, școală sau comunitate. Acum se extinde și în comunitatea online. Milioane de oameni, sub anonimat, te pot răni cu vorbele lor, asta cauzează multă durere. Nu există limite pentru câți oameni te pot observa public și te pot pune la zid. Există un preț foarte personal pentru umilirea publică, iar dezvoltarea Internetului l-a făcut să explodeze.
13:50
De aproape două decenii, am pus semințele rușinii și umilirii publice în solul nostru cultural, online și offline. Site-uri de bârfe, paparazzi, reality show-uri, politica, știrile și, uneori, hackerii, toți „trafichează” rușinea. Asta a dus la desensibilizare și la crearea unui mediu online permisiv care se pretează la batjocură, invadarea intimității și „cyberbullying”. Această schimbare a creat ceea ce profesorul Nicolaus Mills numește „cultura umilirii”. Gândiți-vă la câteva exemple faimoase doar din ultimele șase luni. Snapchat, serivicul folosit în principal de generația tânără, pretinde că mesajele sunt stocate doar câteva secunde. Imaginați-vă ce conținut variat au acestea. O aplicație suplemetară folosită pentru stocarea mesajelor a fost spartă de hackeri și 100000 de conversații personale, poze și video-uri au circulat online și acum au o durată de viață permanentă.

Lui Jennifer Lawrence și altor actori le-au fost sparte conturile iCloud și imagini private nud au fost împrăștiate pe Internet fără acordul lor. Un site de bârfe a avut peste 5 milioane de accesări pentru această postare. Cât despre spargerea Sony Pictures? Documentele care au primit cea mai multă atenție erau email-uri private cu potențial maxim de umilire. În această cultură a umilirii,
15:41
există un alt preț atașat batjocorii publice. Prețul nu măsoară prejudiciul adus victimei, pe care Tyler și mulți alții, în special femei, minorități și membrii comunității LGBTQ l-au plătit; prețul măsoară profitul celor care abuzează de aceștia. Invadarea celorlalți e materia primă, exploatată eficient și fără scrupule, împachetată și vândută pentru profit. A apărut piața, umilirea publică devenind marfa industriei rușinii. Cum se fac bani din asta? Prin click-uri. Mai mare rușinea, mai multe click-uri. Mai multe click-uri, mai mulți bani din reclame. E un cerc vicios. Cu cât accesăm acest fel de bârfă, cu atât devenim mai indiferenți la viețile din spatele ei. Și cu cât devenim mai indiferenți, cu atât accesăm mai mult. Între timp, cineva face bani din suferința altcuiva. Cu fiecare click, facem o alegere. Cu cât ne saturăm cultura cu umilire publică, cu atât aceasta devine acceptabilă și constatăm mai multe comportamente precum „cyberbullying”, batjocură, spargerea conturilor și hărțuire online. De ce? Pentru că toate au umilirea ca fundament. Acest comportament e un simptom al culturii pe care am creat-o. Gândiți-vă.
17:30
Schimbarea comportamentelor începe cu evoluția ideilor. ...
Schimbarea începe din ceva simplu, dar nu e ușor. Trebuie să ne întoarcem la valorile tradiționale: compasiune și empatie. Online avem un deficit de compasiune, o criză de empatie...
19:51
Discutăm mult despre dreptul nostru la liberă exprimare, dar trebuie să vorbim mai mult despre responsabilitatea pe care o implică. Cu toții vrem să fim auziți, dar haideți să recunoaștem diferența dintre a te exprima cu intenție și a te exprima pentru atenție. Internetul este mediul ideal pentru exprimare, A fi empatic online e în folosul tuturor și ajută la crearea unei lumi mai sigure și mai bune. Trebuie să comunicăm online cu compasiune, să consumăm știri cu compasiune, să accesăm pagini cu compasiune. Imaginați-vă cum ar fi să trăiți o zi în profilul altcuiva. Aș vrea să închei într-o notă personală. În ultimele nouă luni, întrebarea primită cel mai des a fost de ce. De ce acum? De ce mă expun? Puteți citi printre rânduri aceste întrebări, dar răspunsul nu are nimic de-a face cu politica.

Răspunsul a fost mereu și este: acum e timpul. E timpul să nu mă mai feresc de trecutul meu. E timpul să încetez să trăiesc cu această stigmă. Și e timpul să îmi revendic povestea.
21:17
Și nu fac asta doar pentru a mă salva pe mine. Oricine suferă din cauza rușinii și a umilirii publice trebuie să știe un lucru: Îi poți supraviețui. Știu că este greu. Poate nu este lipsit de durere, rapid sau ușor, dar poți lupta pentru un alt final al poveștii tale. Să ai compasiune pentru tine. Cu toții merităm compasiune și merităm să trăim online și offline într-o lume mai empatică...