Ce este mai de pret:Sanatatea sau boala?

[MarinaAlca]

In cartea "Ne vorbeste Parintele Porfirie", acest cuvios, poate cel mai mare ieromonah facator de minuni al secolului trecut, ne marturiseste:

"Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat multe boli.De multe ori Ii spun:<Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!>E o minune cum de mai traiesc.Printre alte boli ale mele am si cancer la hipofiza.S-a facut acolo o tumoare care creste si apasa pe nervul optic.De asta nu mai vad acum.Ma doare infricosator.Ma rog insa, ridicand Crucea lui Hristos cu rabdare.Vedeti inima mea cum este? S-a marit, nu mai este cum era. Este tot din pricina cancerului de la cap. Si cu cat merg, o sa se inrautateasca. Se va mari, o sa-mi fie greu sa vorbesc.Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala mea.O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este ptr pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu Se straduieste sa ma curateasca"
(Parintele Porfirie"a suferit de urmatoarele bloi: infarct miocardic, insuficienta renala cronica, ulcer cu nisa cu repetate gastroragii, cataracta, herpes zosterial pe fata, dermatida stafilococica pe mana, hernie inghinala cu dese strangulari, gusa endemica cronica, adenom de hipofiza"

Daca Dumnezeu a stiut ca le este mai de folos sa rabde, in vreme ce noi am fi considerat ca le era mai de folos sa faca alte nevointe, inseamna ca tb sa ne revizuim modul de intelegere a bolii"

Marina, te rog daca ai timp urmareste si tu video-ul acesta (are peste 1 1/2 hr), sa mi-l povestesti si mie mai pe scurt:

http://www.crestinortodox.ro/Stilul_...video1114.html

[MarinaAlca]

Parintele Paisie Aghioritul spunea ca "daca cerem ceva de la Dumnezeu fara sa jertfim si noi ceva, rugaciunea nu ne este ascultata.Daca stau si spun:<Dumnezeul meu, Te rog fa-l bine pe cutare bolnav>, fara sa fac vreo jertfa, este ca si cum as spune niste cuvinte frumoase.
Numai atunci cand Hristos va vedea dragostea mea, jertfa mea, imi va indeplini cererea, desigur daca ea este spre folosul duhovnicesc al aceluia.
De aceea atunci cand oamenii va cer sa va rugati ptr un oarecare bolnav, sa le spuneti sa se roage si eu sau, cel putin, sa se nevoiasca sa-si taie cusururile lor.
Atunci cand cineva imi spune ca nu se poate ruga ptr o ruda de-a sa care este bolnava, eu ii spun sa faca cel putin o jertfa ptr cel bolnav. De obicei ii spun sa faca ceva care ii va ajuta propriei lui sanatati"

"Daca te molipsesti de vreo boala, nu te deznadajdui si nu te împutina cu duhul; ci multumeste-I lui Dumnezeu, ca El Se îngrijeste ca prin aceasta boala sa-ti faca un bine."
Avva Isaia Pustnicul

[Thheo]

Ce este mai de pret :sanatatea sau boala?.....grea intrebare.....cand cel de langa tine este bolnav .... te doare sufletul sa-l vezi suferind dar pe alta parte consideri ca Dumnezeu il iubeste pe acela dandui putina suferinta....unde-i mai bine a suferii omul aici sau dincolo unde suferinta este vesnica?....ma gandesc ca atunci cand omul sufera de vreo boala se apropie mai mult de cele Sfinte.....rugaciunile sunt acoperite de lacrimi fierbinti....mergem mai des la Biserica....boala ne face mai ingaduitori cu cei din jur....ar fi multe de spus....l-a una din putinele manastiri la care am putut ajunge unul dintre calugari ne sfatuia sa nu cerem averi, bani sau mai stiu eu ce ....sa scriem simplu ....sanatate si mantuire ptr toti ......
Ma rog ptr toti cei aflati in suferinta sa le dea Dumnezeu si Maica Domnului multa putere sa treaca mai usor peste boala.....gresesc daca spun ca putina boala ar trebui luata drept un "medicament" al sufletului?....

[sia]

"Daca te molipsesti de vreo boala, nu te deznadajdui si nu te împutina cu duhul; ci multumeste-I lui Dumnezeu, ca El Se îngrijeste ca prin aceasta boala sa-ti faca un bine."
Adevarat ,asa este. Am trecut cu bine peste o boala cumplita-cancer -san- gr 3 - operatii,chimioterapie,radioterapie .etc.Nu m-am intrebat nici o clipa de ce tocmai eu ,m-am imbolnavit asa grav !Parca stiam ,de ce ! Stiti ,am cunoscut persoane care asa se intrebau si nu realizau de ce ? Nici eu nu mi-am dat seama imediat .abia..dupa trei zile de la operatie ,intr-o sfanta zi de Duminica ,acolo in salonul spitalului , am cautat un post de radio sa ascultam si ,,noi ,,ceva ...si am gasit un post (nici azi nu stiu ce post )la care am auzit slujba Sf-ului Nicolae -era 6 decembrie.. Doamne ,ce minunata cantare auzeam...Abia atunci ,ascultand slujba , cu lacrimi pe obaz ,am pus cap la cap tot ce gandisem si facusem in ultimii ani dinaintea diagnosticului..si m-am ingrozit ! Doamne ,mare este mila Ta , ca te-ai indurat de mine si de copii mei si nu m-ai lasat.Pai gandeam rau ,ma gandeam la moarte , mi se parea singura scapare -pt orice suparare ma gandeam ,de n-as mai fii ..ajunsesem la un stadiu al deznadejdii care ma domina,desi aveam credinta in Dumnezeu.Ma rugam rar ,pe graba si rareori cu traire interioara ..si atunci pt copii ,de parca eu n-as fi avut nevoie de ocotirea Sa..Si cand am aflat diagnosticul ,m-am linistit, am inteles ca mi-a dat Domnul ,ceea ce-mi doream .Domnul mi-a facut un bine ,m-a facut sa realizez cat de nepretuita este viata,ca nu am nici un drept sa o dispretuiesc si ca am o datorie pe acest pamant ,aceea de a-mi creste copii pe care mi-i daruise ...si pe care mi i-am dorit .Nu m-am indoit nici o clipa ca Domnul ma va ierta ,daca regret cu adevarat .Mi-am pus nadejdea in El si-n Domnul Iisus ..m-am rugat din tot sufletul sa ma ierte si sa ma lase in viata ,nu pt mine nevrednica , ci pt copiii mei care erau mici si nu aveau nici o vina.Dupa toata rugaciunea mi-era rusine de ceea ce -L rugam si cu nadejde incheiam : Dar nu voia mea Doamne ,ci faca-se voia Ta. Au trecut de atunci 17 ani -Domnul m-a vindecat si azi ma rog sa nu-mi tina cont de ratacirea mea de atunci ...Ce este mai de pret ? Sanatatea ,dupa boala ,este mai de pret ,daca inveti ce trebuie din ..lectia aceasta ..

Atat cei sanatosi cat si cei bolnavi au nevoie de rugaciune. Cel sanatos se roaga sa nu cada in ispite, iar cel bolnav, speriat de moartea care-l poate pandi, mai cauta vreme de pocainta.

Privite cu ochii lumesti, sanatatea are mare pret, pe cand boala provoaca dezgust. Privite cu ochii duhovnicesti, boala poate sa ne scuteasca de multe ispite. Asa putem sa intelegem de ce Sfantul Apostol Pavel si alti mari sfinti nu au avut o sanatate fizica perfecta si nici nu s-au rugat in acest scop. Pe plan duhovnicesc, aceasta nu le-ar fi fost de folos.

Prin boala, Dumnezeu ne cerceteaza cu un scop. Daca intelegem mesajul, ne dorim intai sanatate duhovniceasca si apoi fizica.

Sanatatea si bogatia sunt doua comori care ne pot duce atat in Rai,cat si in Iad. Depinde cum administram aceste daruri primite de la Dumnezeu.

[nastac_miruna]

În prealabil postat de MarinaAlca

In cartea "Ne vorbeste Parintele Porfirie", acest cuvios, poate cel mai mare ieromonah facator de minuni al secolului trecut, ne marturiseste:

"Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat multe boli.De multe ori Ii spun:<Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!>E o minune cum de mai traiesc.Printre alte boli ale mele am si cancer la hipofiza.S-a facut acolo o tumoare care creste si apasa pe nervul optic.De asta nu mai vad acum.Ma doare infricosator.Ma rog insa, ridicand Crucea lui Hristos cu rabdare.Vedeti inima mea cum este? S-a marit, nu mai este cum era. Este tot din pricina cancerului de la cap. Si cu cat merg, o sa se inrautateasca. Se va mari, o sa-mi fie greu sa vorbesc.Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala mea.O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este ptr pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu Se straduieste sa ma curateasca"
(Parintele Porfirie"a suferit de urmatoarele bloi: infarct miocardic, insuficienta renala cronica, ulcer cu nisa cu repetate gastroragii, cataracta, herpes zosterial pe fata, dermatida stafilococica pe mana, hernie inghinala cu dese strangulari, gusa endemica cronica, adenom de hipofiza"

Daca Dumnezeu a stiut ca le este mai de folos sa rabde, in vreme ce noi am fi considerat ca le era mai de folos sa faca alte nevointe, inseamna ca tb sa ne revizuim modul de intelegere a bolii"

Parintele Porfirie este un sfant al zilelor noastre, s-a dus la cele vesnice in anul 1991.
"Dupa cum pe pamant fiind te rugai pentru tamaduirea neputintelor si pentru iertarea pacatelor noastre, tot astfel si acum roaga-te in ceruri, parinte Porfirie, si roaga-L pe Hristos Dumnezeul nostru sa mantuiasca sufletele noastre."

[Marius22]

În prealabil postat de MarinaAlca

In cartea "Ne vorbeste Parintele Porfirie", acest cuvios, poate cel mai mare ieromonah facator de minuni al secolului trecut, ne marturiseste:

"Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat multe boli. De multe ori Ii spun:<Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!> E o minune cum de mai traiesc. Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este ptr pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu Se straduieste sa ma curateasca"

Cuvintele parintelui Porfirie reprezinta cheia intelegerii bolii, suferintei si a mortii, inerente starii actuale cazute, din perspectiva crestina. Sunt cuvintele aceluia care il iubeste pe Dumnezeu cu tot sufletul sau, cu toata inima sa si cu tot cugetul sau. Sunt marturia unui om care apartine mai mult lui Hristos decat siesi, chiar daca dupa "inteleptii acestei lumi", aceste cuvinte sunt de neinteles, ba chiar absurde.

In general cine se teme de moarte, se teme si de boala pentru ca ea il "invecineaza" cu moartea. Ori din atitudinea parintelui nu reiese nicidecum asta. Aseman foarte mult atitudinea parintelui cu cea a martirilor din primele veacuri.

Boala fiind "inrudita" cu pacatul este nefireasca si nu este in niciun caz de dorit. Tocmai de aceea Biserica inalta rugaciuni pentru toti ce aflati in boli si suferinte si, mai mult decat atat, in Biserica primim Sfanta Euharistie spre tamaduirea sufletului si a trupului.

[Ekaterina]

O femeie ce sufera de rinichi si de ani de zile face tratament pentru purificarea sangelui mi-a spus:
– Parinte, faceti, va rog, semnul Crucii pe mana mea. Venele imi sunt numai rana si nu mai pot suporta sa fac acest tratament.
– Aceste rani, i-am spus, in cealalta viata vor fi niste diamante mai pretioase decat diamantele din aceasta lume. (...)
Dupa aceea, imi arata o rana la cealalta mana si imi spune:
– Parinte, rana aceasta nu se inchide si se vede osul.
– Da, dar de acolo din rana se vede cerul, ii spun. Ma rog ca Hristos sa-ti dea rabdare si sa-ti mareasca dragostea pentru El, ca sa uiti de durere. Desigur, exista si alta rugaciune – pentru a alina durerile, dar atunci se micsoreaza si rasplata cea mare. Prin urmare, rugaciunea de mai inainte este mai buna.
Si astfel s-a mangaiat mult, sarmana.

Un alt caz. Parintele Paisie Aghioritul a intrebat pe cineva:
Ce face mama ta?
– Nu se simte bine, parinte. Din cand in cand ii creste foarte mult temperatura si atunci isi pierde cunostinta. Pielea i se umple de rani si in timpul noptilor o dor.
– Iata, astfel de oameni sunt mucenici. Si chiar daca nu sunt mucenici desavarsiti, sunt pe jumatate.
– Toata viata ei a fost o suferinta, parinte.
– Pentru aceasta, rasplata ei va fi indoita. De cate bunatati are a se desfata! Raiul il are deja asigurat.