Despatimirea

[Traditie1]

Împatimirea nu e ceva abstract ci se refera la legaturile afective cu lumea de acum.

Fiind nascuti si crescând pe aceasta lume e firesc sa o îndragim dar aceasta iubire este o patima care va deveni suferinta în momentul concret al mortii, al despartirii de lume si dupa aceea.


Mintea noastra se schimba dupa modul de viata pe care alegem sa-l traim. Daca ne straduim sa agonisim bunuri materiale, reputatie sociala sau sa ne distram atasamentul fata de aceasta lume se va intensifica si suferinta ce va urma pierderii ei.


Mântuitorul spune

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.


Pe o biserica din Athos e scris Daca vei muri înainte de a muri nu vei mai muri când vei muri. Trebuie ca despartirea de aceasta lume sa aiba loc înainte de momentul mortii ca moartea sa ne prinda pregatiti.

Puteti citi si acest articol de preasfintitul Andrei:
http://www.crestinortodox.ro/dreapta...58-nepatimirea