|
#501
|
||||
|
||||
Trei istorioare . . .
Păstorul cel credincios
Povestea spune că: orice lucru are mai multe înțelesuri, un gest frumos nu trebuie demolat de dragul adevărului, fiecare om are adevărul lui, iluzia protejează când adevărul ar putea zdrobi, interpretăm realitatea pe măsura sufletului nostru. Călătorind prin țară, Moise întâlnește un păstor și rămâne cu el câteva zile, ajutându-l să-și pască turma. La sfârșitul fiecărei zile, păstorul lua într-un blid, cel mai bun lapte, pe care îl așeza, departe de locul de înnoptat, pe o piatră. –Pentru ce pui laptele acolo? a întrebat Moise. –Este lapte pentru Dumnezeu! a răspuns cu venerație păstorul. Mirat Moise cere lămuriri: –Cum așa? –În fiecare seară iau laptele cel mai bun și-l dau ofrandă lui Dumnezeu! Văzând simplitatea omului, Moise a zâmbit și l-a întrebat foarte serios : –Și Dumnezeu îl bea? –Da! a exclamat sigur de sine păstorul. Dumnezeu bea laptele, pe care i-L ofer! Moise se hotărăște să lumineze pe sărmanul naiv: –Dumnezeu este Spirit Pur, El nu cunoaște setea și foamea și nu are nevoie deloc nevoie de laptele tău. –Eu găsesc dimineața, blidul gol și cu siguranță, Dumnezeu își potolește setea cu acest lapte... –Nu Dumnezeu bea laptele tău! La noapte să veghem vasul, să vedem cine bea laptele. Convins că Dumnezeu bea laptele și curios să vadă aceasta, cu proprii ochi, păstorul se așează împreună cu omul străin la pândă. În toiul nopții, la lumina lunii, păstorul vede cum un animal micuț se apropie de blid și bea laptele lăsat pentru Dumnezeu. Dimineața, foarte trist, cu fața întunecată și inima strânsă, păstorul îi dă dreptate lui Moise.. –Ai avut dreptate, o vulpe bea laptele meu! În noaptea următoare, Dumnezeu, i se arată lui Moise și-i spune: ,,Moise, este adevărat că sunt Spirit Pur, dar am primit cu bucurie ofranda de iubire a păstorului și neavând trebuință de acel lapte, îndreptam într-acolo micul animal înfometat, care avea atâta nevoie. Tu ai lăsat animalul fără hrană, pe om fără bucuria și liniștea că Eu îi primesc curata și smerita ofrandă, iar pe Mine, fără iubirea cuprinsă în gestul omului... Spunem povestea: aceluia care de dragul adevărului rănește oamenii, cuiva care crede că e singurul care știe adevărul, ,,realistului" care ucide iluziile oamenilor. Taina Adevărului Povestea ne arată: deosebirea dintre înțelepciune și inteligență, complexitatea alcătuirii lumii, limitele și subiectivismul cunoașterii noastre. Aflat pe cale, prin pustie, Moise s-a oprit să se odihnească, sub un tufiș, nu departe de o fântână. Un alt drumeț s-a oprit să se răcorească. Când s-a aplecat să bea apă, călătorului i-a căzut punga cu bani, de la cingătoare și fără să bage de seamă că a pierdut punga, omul a plecat din nou la drum. La scurt timp, după aceea a sosit un al doilea călător. El a văzut de îndată punga cu bani. A luat-o, bucuros nevoie mare, a privit în toate părțile și pentru că nu avea cui s-o înapoieze, a băut apă și a plecat mai departe. Puțin mai târziu un al treilea om s-a oprit la fântână. El a băut apă îndelung, s-a răcorit și apoi s-a tras la umbră, lângă fântână și a adormit, căci era foarte ostenit. După o vreme, primul călător a descoperit, că-i lipsea punga și dându-și seama că numai la fântână o putea pierde, s-a întors degrabă. Furios l-a trezit pe cel, care dormea și i-a cerut punga cu bani. Cum acela nu știa nimic despre punga cu bani, s-au luat la ceartă, iar cel ce pierduse banii, l-a omorât pe cel de al treilea călător. Apoi a plecat la drum supărat. Martor nevăzut la toate acestea Moise, foarte nedumerit i-a strigat lui Dumnezeu: –Vezi, de aceea nu cred oamenii în tine! Este prea mult rău și nedreptate în lume! De ce a trebuit ca primul călător să piardă banii și apoi să devină ucigaș? De ce a trebuit ca al doilea să găsească punga și crezând-o un dar ceresc, să plece cu ea? Al treilea era cu totul nevinovat, de ce a trebuit să moară? Iar Dumnezeu i-a răspuns: –Îți mai explic o singură dată, dar n-o voi face la fiecare pas. Primul om era fiul unui hoț, care îl furase pe tatăl celui de al doilea călător, care găsind punga, n-a luat decât ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigaș, care își ascunsese așa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni și care astfel și-a primit pedeapsa. Totdeauna există un sens și justețe în tot ceeace se întîmplă, chiar și atunci, când tu nu le vezi, ori nu le înțelegi. Credința în adevărul și dreptatea lui Dumnezeu este taina pătrunderii Adevarului din jurul nostru... Spunem povestea: melencolicului, pesimistului, celui ce a renunțat la speranță, cuiva care vede numai răul din jur, acelui ce nu înțelege sensul răului, când vrem să explicăm înțelepciunea organizării lumii, omului aflat în necaz. Smerenia Povestea vorbește despre smerenie, strădanie, credință. Un călugăr tânăr îl tot iscodea pe un frate mai bătrân despre toate cele: –Spune părinte, rogu-te, ce este smerenia? –Smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului. –Și ce se face pentru câștigarea smereniei? –Smerenia se câștigă, când te-ai deprins propriile păcate să le vezi, să le cunoști, să te războiești cu ele, să scapi de ele. Iar de păcatele altora să nu iei în seamă... Spunem povestea: cui caută smerenia, credința, sporirea duhovnicească, autoperfecționarea.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#502
|
||||
|
||||
Prima poveste este suberba;este adevarat ca atunci cand dai ceva lui Dumnezeu ii dai!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#503
|
||||
|
||||
Povestea celor trei purcei
Rezumatul unei istorioare pe care am citit-o in volumul cu povesti al reginei Maria:
Erau odata trei purcei foarte mucaliti - Ian, Dan si Ghita, care faceau ce faceau niste pucelusi obisnuiti: mancau, ragaiau si se tot tavaleau prin noroi. Intr-o zi, cineva le-a legat de coada niste fundite. Ian avea o fundita rosie, Dan una albastra si Ghita una cafenie. Dar cum erau niste purcei tare prostuti si artagosi, au inceput sa se ia la harta. Ian si dan sustineau ca funditele lor sunt mai frumoase si isi bateau joc de bietul Ghita, din cauza funditei lui cafenii. Mereu se luau la bataie pe aceasta tema, asa, ca intr-o zi, s-au gandit sa mearga la scroafa cea mai inteleapta din sat, care lolcuia intr-o balta de noroi, sa ii judece ei. Iata cuvintele ei: "-Cum niciun purcelus, ba chiar niciun porc mare nu-si poate vedea singur coada, mi se pare ca mai nimerit ar fi sa va bucurati privind cozile tovarasilor vostri. Dar de acest lucru inca nu v-ati dumirit inca pana astazi, ia sculati-va iute si priviti fiecare codita vecinului! Purcelusii sarira catesitrei in picioare. dar ce le vazusera ochii? Cele trei moate aveau aceeasi culoare, culoarea noroiului si a baltoacei in care se desfata purceaua cea batrana. - Acum puteti sa va dati seama de desertaciunea lumii acesteia, urma scroafa clipind din ochii cei mici. V-ati pierdut vremea si puterea intr-o cearta careia numai asternutul meu de noroi i-a pus capat in chipul cel mai democratic, schimbad culorile intr-una singura care se potriveste mai mult cu neamul nostru. Nu sunteti azi decat niste purcei prostanaci si o sa ajungeti maine niste porci grosolani. Ar trebui deci sa va incredintati de acest adevar si sa faceti bine sa vi-l aduceti aminte ori de cate ori veti avea de gand sa va luati nasul la purtare. [...] Acum panglicile va sunt tot una ca cinstita fata a noroiului, culoare ce ne sade noua cel mai bine si pe care eu am pastrat-o intotdeauna, daca as fi in locul vostru. Lasati faptele curcubeului poetilor si cerului: multumiti-va cu lucrurile acestui pamant. Si daca in vreo senina dimineata mai intalniti porci cu mot rosu sau albastru la coada, veseliti-va de aceasta pentru doua cuvinte: mai intai pentru ca puteti vedea motul, caci de-ar fi fost la coada voastra, nu l-ati fi putut privi, al doilea, pentru ca ati intalnit porcul dis-de-dimineata in calea voastra, de ar fi fost seara, i-ar fi fost motul ca al vostru, caci totul e desertaciune si nu sunt eu cea dintai care spune acest adevar. Si batrana scroafa grohaind se adanci si mai adanc in noroiul lipicios. - Caci totule desertaciune, mai adauga ea ingaduitoare. Vedeti, in clipa aceasta, nu mai e nicio deosebire intre moatele voastre, cu toate ca adineauri aceasta deosebire vi se parea lucrul cel mai de capatenie de pe pamant. Duceti-va acasa, nerozilor, si lasati-ma in noroiul meu, in care am gasit destula desfatare si intelepciune cat se cuvine unei scroafer batrane. [...] Ian si Dan, intorcandu-se acasa bosumflati si grijulii ca nu cumva sa le vada cineva coditele, isi zisesera: - Nu e mai putin adevarat ca, cu toate ca batrana scroafa se increde in intelepciunea sa, tot n-a putut schimba adevarul: rosul si albastrul sunt fete mai frumoase decat cafeniul! - E urata si intrebuinteaza vorbe prea lungi, guita dusmanos Dan, caci fusese jignit in mandria lui! Nu-mi place, e grasa si din cale afara de batrana! Numai Ghita era multumit si, in ciuda fratilor lui, mult ar fi dat sa le vada cineva coditele!"
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#504
|
||||
|
||||
Linistea sufleteasca
La un dineu, se găsea, printre musafiri, și un ateu - om rău, lipsit de credință - care l-a întrebat, la un moment dat, pe creștinul de alături:
- De unde știi tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îți ascultă rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea? - Dar tu, îl întrebă la rândul său creștinul, de unde știi dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum? - Cum de unde? Simt gustul zahărului. - Deci, știi că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. Ei, tot așa simt și eu dragostea lui Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin puterea Sfanțului Duh. Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie, rugăciunile îmi înalță sufletul ce nu-și găsește liniștea decât la Dumnezeu. Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului. "Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu." (Sfântul Isaac Sirul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#505
|
||||
|
||||
Florian Pitis - in memoriam - Dumnezeu sa-l odihneasca !
Ma numesc Florian Pitis si va anunt ca am cancer la prostata..Am 63 de ani, sunt director la un radio si de curand cea mai mare bucurie pe care am avut-o in viata mea a fost concertul Roling Stones...Doctorii m-au avertizat ca sunt prea slabit,ca poate o sa agravez ce a mai ramas din boala mea participand la concert ...Viata mea a fost extraordinar de frumoasa...Am fost rebelul cu plete in vant..am trait viata, intens ca pe o minune si nu imi pare rau de nimic din ceea ce am facut..As vrea sa va aduceti aminte de mine... si tind sa cred ca pentru voi am insemnat ceva..sa fredonam impreuna :Hei tramvai ...si tras de cai...hei joben cum veneai la Mon Jarden ....Ce tanar eram atunci si plin de viata....Cum am primit vestea ? Ei bine dragilor rau....Exista un moment in viata cand fiecare trebuie sa isi ia ramas bun...toti veti fi in locul meu candva...Chiar tu care citesti aceste randuri candva va trebui sa iti infrunti propria moarte....Pe de-o parte ma inspaimanta...cum ar fi sa nu mai fiu cu voi cei care ati tinut la mine sa nu va mai vad 100 de ani...1000 de ani...1 miliard de ani...o eternitate......o vesnicie..un infinit ..un neant....Eu Florian Pitis nu voi mai fi....Copiii vostri poate nu vor apuca sa asculte Pasarea Colibri......nu vor apuca sa vada emisiunile la Teleenciclopedia titrate de mine...incet incet voi fi uitat de toti...sau sper eu nu chiar toti....Ce mesaj sa va transmit acum?
Nu stiu dragilor...traiesc intr-un vis rau....si ma gandesc ca toate astea nu mi se intampla mie....marea trecere spre neant....spre nefiinta...Trebuie sa am curaj....o singura data in viata treci intr-o alta etapa....As vrea sa va spun...sa va iubiti mai mult...sa pretuiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima...Eu va iubesc pe toti si se pare ca EL ma va chema in ceruri... Imi pare rau ca nu am realizat tot ceea ce imi doream ..imi pare rau ca am lasat atatea lucruri neimplinite......Dar nu...NU imi pare rau de viata ce am trait...Iti multumesc Dumnezeule pentru viata ce mi-ai harazit,pentru iubirea ce mi-ai daruit..imi pare rau ca ma chemi asa curand la tine...vroiam sa fac mai multe Doamne ....vroiam sa fac mai multe....Neantul ma cheama si ma inspaimanta in acelasi timp..eu sa nu mai fiu ...EU ? Sa nu mai exist sa dispar pur si simplu in bezna uitarii ? Ce inseamna Doamne sa nu mai fiu !?! Ma pui la grea incercare...ultima din viata mea....Dumnezeule ma ia o frica mare .....oare existi ?? Doamne nu ma lasa in bezna nefiintei...eu vreau ca sa mai fiu..te rog.....Nu vreau sa fiu doar o cruce intr-un cimitir......
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#506
|
||||
|
||||
Hi, uite - http://www.youtube.com/watch?v=MXQUB-UQ-NE
Hei, voi, care-ati fost odata tineri, Voi, care stiti ce-i omenesc, Nu conteaza cat de lung am parul, Mai presus e cat si cum gandesc.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#507
|
||||
|
||||
Citat:
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in lumea celor drepti ! Amin !+ Rugăciune Doamne și Stăpânul vieții noastre, Cel ce ai înviat pe fiul văduvei din Nain, milostivește-Te și înviază sufletele noastre cele omorâte de păcat. Zi-le Tu, cu cuvântul Tău cel dumnezeiesc: sculați-vă, tinerilor, sculați-vă copiilor din drumul morții, din drumul păcatelor și viciilor și veniți ca în ziua cea mare să înviem cu toții pentru viața veșnică. Amin
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#508
|
||||
|
||||
Pocainta: Drumul lacrimilor
Un mare bandit, dupa ce a trait o viata de nelegiuiri, si-a luat indemnul sa se pocaiasca.
A mers la un pustnic si i-a spus gandul lui. Pustnicul l-a sfatuit: - Ia un butoi mare si umple-l cu apa. Si cand o fi plin, sa stii ca Dumnezeu te-a iertat. Omul merse si facu asa. Dar din ce turna, din aia butoiul ramanea gol. Turna zadarnic. Incepu el atunci sa se mahneasca, zicandu-si: "Se vede treaba ca nu gasesc iertare la Dumnezeu...". Asa de mare era mahnirea lui, ca incepura sa-i curga lacrimile. Atunci s-a petrecut o minune. Butoiul s-a umplut pe data, iar omul a simtit in suflet mangaierea iertarii lui Dumnezeu. Numai prin lacrimile caintei putem capata de la Dumnezeu iertarea pacatelor noastre.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#509
|
||||
|
||||
Povestea catelusului schiop
În vitrina unui magazin de animale era un afiș: “Cățeluși de vânzare”
Un baiețel de 10 ani intră și intreabă care-i prețul unui cățeluș. Vânzătorul îi răspunde că prețul este între 30 și 50$. Băiețelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … și apoi întreabă: “Aș putea vedea cățelușii?” Vânzătorul zâmbește. Fluieră, din magazin iese afară cățeaua și în urma ei 5 cățeluși frumoși. Al șaselea cățeluș… rămase în urmă și nu se apropia! Băiețelul întreabă: “De ce cățelușul astă șchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior și va șchiopăta toată viața! “Acesta-i cațelușul pe care-l doresc”, a spus băiețelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorința ta, ți-l dau gratis!” Copilul s-a suparat și a răspuns: “Nu-l vreau gratis, prețul lui e la fel ca și a celorlalți căței, îți voi da tot ce am la mine acum, și în fiecare lună îți voi plăti 50 de cenți, până voi achita prețul lui intreg !” “Ești sigur că vrei acest cățeluș? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalți!” Băiețelul s-a aplecat, și-a ridicat puțin pantalonul și i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susținea piciorul strâmb. “Nici eu nu pot alerga, de aceea acest cățeluș are nevoie de cineva care să-l înțeleagă!” Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog și sper ca fiecare cățeluș să aibe pe cineva care să-l iubească, așa precum tu îl vei iubi pe acest cățeluș!” Morala: În viață nu contează cine ești, contează ca cineva să te prețuiască și să te iubească necondiționat! Un prieten adevărat, este acela care sosește în timp ce ceilalți… dispar!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#510
|
||||
|
||||
http://parohialuncasi.trei.ro/pilde.html
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Povesti cu talc | silverstar | Generalitati | 500 | 22.03.2015 19:01:38 |
Despre rugaciunea continua ( o povestioara cu tâlc ) | cristiboss56 | Rugaciuni | 10 | 25.10.2010 23:21:27 |
Violonistul - o poveste cu talc | costel | Generalitati | 2 | 25.09.2009 15:35:42 |
|