Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #2251  
Vechi 01.06.2018, 12:43:28
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Lupta cu patimile
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Cheremon, Cap. VI, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 503-504
„Trei sunt motivele, a răspuns atunci fericitul Cheremon, care fac pe oameni să se stăpânească de la vicii: teama de gheena și de legile de aici, speranța și dorința Împărăției cerurilor și sentimentul binelui împreună cu dragostea pentru virtuți. Teama ne face să ne ferim de rău, precum s-a spus: «Teama de Domnul urăște răul». Speranța respinge atacul tuturor viciilor: «Nu greșesc toți cei ce nădăjduiesc în El». Dragostea nu se teme de prăpastia păcatelor, fiindcă «Dragostea niciodată nu cade» și de asemenea: «Dragostea acoperă mulțime de păcate». De aceea fericitul Apostol, cuprinzând toată puterea mântuirii în practicarea acestor trei virtuți, spune: «Acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea». Credința face ca, de teama judecății și a pedepselor viitoare, să ne ferim de contactul cu viciile. Nădejdea, îndepărtând mintea noastră de la cele prezente, disprețuiește toate plăcerile trupului, prin așteptarea darurilor cerești. Iar dragostea, aprinzându-ne cu ardoarea minții către dragostea de Hristos și către roadele virtuților duhovnicești, face ca tot ce este contrar acestora să urâm cu tot disprețul. Deși acestea trei par a avea același scop (căci ne îndeamnă să ne stăpânim de la lucrurile neîngăduite), totuși, au mari trepte de înălțare, prin care se deosebesc unele de altele. Primele două sunt proprii acelor oameni care, tinzând să înainteze în virtuți, n-au încă un simțământ puternic pentru ele, iar a treia este a lui Dumnezeu și a acelora care au primit în ei chipul și asemănarea lui Dumnezeu.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. XXIII, 144.3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 185
„Cea mai cumplită robie este să cedezi pasiunilor și să te lași dus de ele, după cum singura libertate este a le stăpâni. Dumnezeiasca Scriptură spune că cei care calcă poruncile sunt vânduți celor de alt neam, adică păcatelor împotriva firii, până ce nu se întorc prin pocăință.”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2252  
Vechi 03.06.2018, 01:00:58
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Cea mai mare virtute în viața de obște: a nu te birui de tulburare. Cine se biruie de tulburare, pierde. Pe cât vorbești de bine, blagoslovești pe cineva, pe atât te luminezi; pe cât mă tulbur, pe-atâta mă întunec...
A venit cineva și m-o întrebat: „Câți ani ai?”. I-am spus că am trecut de 70 de ani. El mi-a zis că „Ești un om mort între cei vii”. Mi-a arătat să-mi dau interesul să n-am treabă cu cei vii, ci să am treabă numai cu cei morți. Aceștia morți mă pot ajuta; aceștia vii zic că nu mori acum, mori mai încolo... Cei morți zic: „Ce sunt eu, vei fi și tu”. Dacă el este mort, într-o zi am să fiu și eu mort; adică cu trupul, nu cu sufletul.
Când vine tulburarea, și-mi vine în gând să ocărăsc pe fratele meu, eu să-i spun gândului: „Am să-i spun, dar nu acum, nu azi. Am să-i spun mâine”.
Când am pace, trebuie să mă smeresc mult... și rugăciune; iar când văd că vine duhul deznădejdii, îi spun așa: „Hristos a venit în lume pentru cei păcătoși”.
(Părintele Proclu Nicău)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2253  
Vechi 05.06.2018, 00:21:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Vechiul Testament, în afară de posturile regulate ale poporului israelitean sau ale unui anumit grup de oameni, avem și posturi individuale, personale am spune. De pildă: A postit profetul Moise patruzeci de zile și patruzeci de nopți pe muntele Sinai când a fost să primească de la Dumnezeu cele zece porunci. „Pâine nu a mâncat și apă nu a băut, cum se spune la cartea Ieșirii (34, 28). Patruzeci de zile și patruzeci de nopți a postit și profetul Ilie, pe măsură ce înainta spre muntele Horeb” (III Regi, 19, 8-12). Postului aspru s-a dedicat și proorocul Daniil. El însuși ne spune despre sine că: „Pâine bună n-am mâncat, carne și vin n-am pus în gura mea” (Prorocul Daniel 10, 2-3). Cu post și pocăință au răspuns locuitorii Ninivei propovăduirii lui Iona: „Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari până la cei mai mici” (Iona, 3, 5). Astfel au scăpat de nimicire.
Însemnătatea postului o scot în evidență și profeții Vechiului Testament. Prin post trebuiau israeliții să se întoarcă la Dumnezeul cel Viu și Adevărat: „Și acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns și tânguire. Sfâșiați inimile și nu hainele voastre și întoarceți-vă către Domnul Dumnezeul vostru... Sunați din trâmbiță în Sion, gătiți postiri sfinte, vestiți adunare sfântă” (Ioil, 2, 12-15). Proorocul Isaia observă pericolul postirii formale și expune elementele acelea din care constă postul cel adevărat, postul pe care îl primește Dumnezeu și care poate șterge păcatele: „Postirile și zilele de odihnă, lunile noi și sărbătorile voastre le urăște sufletul Meu. M-am săturat de voi! Nu voi mai ierta păcatele voastre!...Mâinile voastre sunt pline de sânge: Spălați-vă, curățiți-vă! Nu mai faceți rău înaintea ochilor Mei! Încetați odată! Învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!) (Isaia 1, 13-17)
„Nu știți voi postul care Îmi place Mie? Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l... Atunci vei striga și Domnul te va auzi. La strigătul tău El va zice: Iată-Mă!”
(IPS Symeon Koutsas, Postul Bisericii. De ce, când și cum postim?, Editura Apostoliki Diakonia, Athena, 2011)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2254  
Vechi 07.06.2018, 18:20:06
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Nimeni nu poate să facă rugăciune cu adevărat plăcută lui Dumnezeu, înainte să primească Duhul Sfânt. Pentru că dacă începe să se roage, fără să aibă înlăuntrul lui Duhul Sfânt, va vedea că mintea lui nu poate să se adune. Mai mult, nu știe așa cum se cade, nici pe sine, nici nevoile lui, nici ce să ceară, nici cum să ceară de la Dumnezeu. Aproape că nu știe Cine este Dumnezeu, Cel care Îl are însă pe Duhul, Îl știe, vede că Acesta este Părintele lui, știe că se va apropia de el, știe cum să-L roage și ce să-I ceară. Gândurile lui la rugăciune sunt stabile, curate, ațintite doar spre Domnul. Un asemenea om poate, prin rugăciune, să dobândească toate, să mute chiar și munții. Iată ce dăruiește Duhul Sfânt celor care L-au primit. Vedeți că fără ajutorul și lucrarea Duhului Sfânt este cu neputință nu numai să intrăm în Împărăția Cerurilor, dar să facem chiar și un pas care duce acolo? De aceea este necesar să-L dorim și să-L căutăm pe Duhul Sfânt, să-L dobândim și să-L avem întotdeauna înlăuntrul nostru, așa cum îl aveau Sfinții Apostoli. (Sfântul Inochentie al Moscovei)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2255  
Vechi 08.06.2018, 14:03:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Sfantul Talasie Libianul își exprimă convingerea că inima bună nutrește gânduri bune, „căci precum este comoara ei, așa sunt și gândurile ei”.
Faptul că atât gândurile bune, cât și cele rele pornesc din inimă, nu înseamnă că harul dumnezeiesc și satana se află în ea în același timp. Sfântul Diadoh al Foticeei precizează acest lucru: „E drept că inima izvorăște și din sine gânduri bune și rele, dar nu rodește prin fire cugetările rele, ci amintirea răului i s-a făcut ca un fel de deprindere din pricina rătăcirii dintâi, însă cele mai multe și mai rele dintre gânduri le zămislește din răutatea dracilor; dar noi le simțim pe toate ca ieșind din inimă”. În continuare, Sfântul Diadoh arată că „harul își ascunde prezența sa în cei botezați, așteptând hotărârea sufletului”. Dacă omul păzește poruncile lui Hristos și cheamă neîncetat numele Lui, „focul sfântului har se va revărsa și peste simțurile mai de dinafară ale inimii, arzând cu totul neghina pământului omenesc”. Aflându-se în această stare de sporire a păzirii poruncilor și chemând neîncetat numele Domnului, „adierea Duhului Sfânt” va stinge săgețile diavolului „încă pe când sunt în aer”, înainte ca ele să atingă trupul.
Prin urmare, în inimă are loc cea mai mare luptă a nevoitorului creștin.
(Mitropolit Hierotheos Vlachos)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2256  
Vechi 16.06.2018, 01:08:59
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Traducere și adaptare: Tamara Hotnog
Sursa:
Nati dallo Spirito
Nu uitați că noi păcătuim pentru că ne este frică de moarte. Păcatul stăpânește în lume din pricina fricii de moarte. Aceasta ne face egoiști și am fi în stare de orice, ca să supraviețuim. De aceea rămânem în mod egoist prizonieri în al nostru „circuit închis”. Însă tot ce reușim să facem nu este altceva decât să sporim moartea și păcatul.
Din acest motiv, frica de moarte a făcut așa încât păcatul să stăpânească în lume, iar când încercăm să supraviețuim cu orice preț, ne creăm false ajutoare – în scopul de a rezista. Sfârșim, însă, prin a fi înșfăcați tot mai mult de colții ei morții.
(Arhimandritul Zacharias)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2257  
Vechi 18.06.2018, 17:13:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

„Împărăția cerurilor se ia prin străduință”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 113
„Se cuvine deci, ca acela care vorbește, să ducă o viață bună până la sfârșit, să nu pună alături și să nu amestece iubirea față de cele cerești cu o altă iubire, ca nu cumva să-l împiedice (să se dedice) celor cerești, să se întoarcă la cele de mai înainte și în cele din urmă să-și piardă viața. Că după cum mari și de negrăit sunt făgăduințele lui Dumnezeu, tot așa este nevoie de multă credință și speranță, de multe lupte, dureri și încercări. Pentru că nu sunt un lucru mic bunurile pe care omul speră să le obțină în Împărăția cerurilor. (...)
Cei mai mulți dintre oameni voiesc să dobândească Împărăția (cerurilor) și să moștenească viața veșnică, dar urmează înclinărilor voinței lor și nu renunță la ele, semănând deșertăciuni. Vor să moștenească viața veșnică, fără să se lepede de sine, lucru care este imposibil. Adevărat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin viață nevătămați, care, potrivit poruncii Domnului, se leapădă de toate poftele lumii, de plăcerile, preocupările și legăturile ei, care numai pe El Îl au înaintea ochilor, care doresc să împlinească poruncile Lui, care nu-și îngăduie să pună alături de acea iubire ceva din poftele sau dorințele acestui veac, aceia dobândesc Împărăția lui Dumnezeu.”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2258  
Vechi 20.06.2018, 03:55:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Chiar de ai purta nu una, ci o mie de coroane imparatesti si ai fi stapan peste multe trupuri sanatoase, atunci cand trupul tau este lovit de o boala ce nu cunoaste vindecare, poti sa dai intreaga ta imparatie si nu vei capata din nou sanatatea. Daca nu poti face asta pentru trup, o sa poti pentru suflet?
Dumnezeu ne-a dat doua maini, doua picioare, doi ochi, doua urechi, astfel incat, daca una pateste ceva, sa ne slujim de cealalta. Dar daca pierdem sufletul, de unde mai gasim altul?
Sufletul stapanit cu totul de o patima poate cu usurinta sa spuna si sa faca cele care pricinuiesc mania lui Dumnezeu, pentru ca el a devenit sclavul unui alt stapan, care il obliga sa faca cele potrivnice Domnului sau.
Sufletul cuprins de deznadejde in privinta mantuirii nu este departe de nebunie. Dupa ce da fraiele mantuirii in mainile poftelor irationale, alearga fara retinere peste tot unde se afla pacatul, pana cand se scufunda in adancurile pierzaniei vesnice.
Cand sufletul se obisnuieste cu pacatul, care este nemilos, boala sa iese la suprafata si este vazuta de toti. Dar, asa cum porcul, atunci cand se tavaleste in noroi, este multumit si nu mai simte mirosul murdariei, la fel si omul, cand este robit de obiceiul cel rau, nu-si mai da seama de mirosul greu al pacatelor sale, pentru ca se obisnuieste cu ele. Si asa cum pamantul peste care aruncam seminte este cu neputinta sa dea roade daca nu este udat, la fel se intampla si cu sufletul, care nimic bun nu rodeste, oricate cuvinte i-am spune noi, daca el nu a fost mai intai udat cu apa vie ce izvoraste din Sfintele Scripturi. Ce creste pe pamantul care nu este cultivat? Spini si buruieni. Ce creste in sufletul care nu este cultivat duhovniceste? Fapte necurate si viclene. Cu cat un pamant este mai putin cultivat, cu atat cresc buruieni mai multe si mai salbatice. Cu cat sufletul este mai putin cultivat, cu atat este cuprins de patimi mai salbatice, inmultindu-se pacatele sale, care il duc la moarte.
Ce lucru curios! Cu totii urmaresc cu sufletul la gura evenimentele trecatoare ale acestei vieti scurte, dar la viata ce va sa fie nici nu le trece prin cap sa se gandeasca. La ospete si prilejuri de indulcire a trupului mereu sunt primii, dar sufletele lor le lasa sa se usuce de foame duhovniceasca. Se ingrijesc de trup si il infrumuseteaza, insa sufletul le este indiferent. Cand se imbolnaveste trupul, cheama doctorul, cumpara medicamente si cheltuiesc o gramada de bani, pana cand se vindeca. Insa, atunci cand sufletul lor se imbolnaveste de boala aducatoare de moarte a pacatului, nu fac nimic. Si cel mai trist este faptul ca, desi il ingrijesc cum nu se poate mai bine, trupul lor moare, iar sufletul este osandit la iadul vesnic.
Si pentru ca imi pare atat de rau de intunecimea gandului oamenilor si de nebunia lor, as vrea sa am o voce atat de puternica incat sa a-junga pana la marginile pamantului, si dupa ce m-as urca pe cel mai inalt munte de pe pamant, as striga tuturor popoarelor si neamurilor, la fel ca proorocul David: "Fiii oamenilor, pana cand grei la inima ?" (Psalm 4, 2). Ma doare si sufar pentru ce-ati ajuns. Da, plang, pentru ca stiti prea bine ca Dumnezeu este indelung rabdator si va asteapta sa va indreptati, in loc sa va pedepseasca dupa dreptate, si, cu toate acestea, nu va indreptati.
Nu trebuie sa plangem pentru cel care se zvarcoleste de durere, atunci cand doctorul ii cauterizeaza ranile, pentru ca, dupa durerea pricinuita de ardere, va urma vindecarea ranilor sale. Sa plangem pentru cel care zace in pat, fara nici o ingrijire din partea vreunui medic, pentru ca ranile sale se vor infecta, ceea ce ii va aduce moartea. La fel, in cazul unui suflet ranit de pacat, nu trebuie sa ne para rau atunci cand Dumnezeu ii trimite pedepse, pentru ca, prin acestea, el dobandeste vindecare. Sa plangem si sa jelim acele suflete care pacatuiesc fara sa primeasca nici o pedeapsa, pentru ca le asteapta pedeapsa vesnica.
Cel care isi curata sufletul de pacat si il impodobeste cu virtuti se face pe sine casa pentru Hristos. Si cine este mai fericit decat acela care Il are in el pe Hristos, Care este Izvorul vietii, al bucuriei si al nemuririi?
Sfantul Ioan Gura de Aur
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2259  
Vechi 24.06.2018, 01:19:46
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Putem spune fără exagerare ca, deși Postul este încă „ținut”, a pierdut mult din impactul său asupra existenței noastre, a încetat să mai fie baia pocăinței și a înnoirii, așa cum este socotit în învățătura liturgică și duhovnicească a Bisericii. Dar atunci, putem noi oare să-l redescoperim, să-l transformăm din nou într-o putere duhovnicească în realitatea zilnică a existenței noastre? Răspunsul la această întrebare depinde în principal, și aș spune aproape exclusiv, de faptul dacă dorim saunu dorim să luăm în serios Postul.
Oricât de noi sau diferite sunt condițiile în care trăim astăzi, oricât de reale sunt dificultățile și obstacolele ridicate de lumea noastră modernă, nici unul din acestea nu reprezintă un obstacol absolut, nici unul din acestea nu fac Postul „imposibil”. Originile pierderii treptate a influenței Postului asupra vieții noastre sunt adânc înrădăcinate în noi. Reducerea conștientă sau inconștientă a religiei la un nominalism și simbolism superficial este modul de a ocoli sau „desluși” seriozitatea necesității religiei în viața noastră...
(Pr. Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura Doris, București, 1998)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2260  
Vechi 24.06.2018, 12:48:55
repavon repavon is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 24.06.2018
Religia: Ortodox
Mesaje: 1
Smile interesant

interesant forum
__________________
reprezentant avon
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 19:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 14:43:12