Bigotism

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Nu am zis nicioadata ca oamenii se pot imperechea când vor si cum vor! Am zis ca relatiile intime nu trebuie sa fie scop in sine, ci trebuie sa fie una din consecintele unei relatii stabile, bazate pe incredere, respect si sentimente autentice reciproce, care sa duca spre o casatorie!
Ori pana când doi oameni pot ajunge la o astfel de relatie si apoi la casatorie, trebuie sa treaca un anumit timp, pentru a se putea cunoaste.

Aha.
Deci inca o data: la tine sexul si casatoria sunt subordonade ideii abstracte de "relatie stabila".
Cu casatoria dupa sex.
Ai cumva si un stabilometru? O masura palpabila a "stabilitatii" relatiei?

Esti convins ca asta e si invatatura ortodoxa, pentru care chipurile, faci lobby?

[Florinvs]

Acum cred ca orice om matur (nu vorbim doar de copii sau adolescenti), si cu o buna judecata, isi poate da seama când iubeste cu adevarat pe cineva, si isi doreste a se casatori si a-si intemeia o familie cu persoana respectiva!

Aici tine de bunul simt omenesc- doar sunt convins ca si dumneavoastra ati ajuns intr-o astfel de situatie, si v-at dat seama când a-ti dorit sa va casatoriti si sa va intemeiati o familie cu o anumita persoana.

[Allexa]

În prealabil postat de Florinvs

Acum cred ca orice om matur (nu vorbim doar de copii sau adolescenti), si cu o buna judecata, isi poate da seama când iubeste cu adevarat pe cineva, si isi doreste a se casatori si a-si intemeia o familie cu persoana respectiva!

Și cum se explică, atunci, că unii iau hotărâri pe care apoi le regretă, pornind de la așa sentimente și dorințe clare? Dorința de apropiere fizică poate să fie confundată cu iubirea, un oarece atașament cu dorința de căsătorie... E plimbare pe nisipuri mișcătoare...

[Mihailc]

În prealabil postat de Allexa

Și cum se explică, atunci, că unii iau hotărâri pe care apoi le regretă, pornind de la așa sentimente și dorințe clare? Dorința de apropiere fizică poate să fie confundată cu iubirea, un oarece atașament cu dorința de căsătorie... E plimbare pe nisipuri mișcătoare...

Când eşti gata să pui capul pe butuc pentru iubirea ta, atunci ai un criteriu pentru ceea ce simţi. Până atunci eşti pe nisipurile mişcătoare ale pasiunilor ambigue. Disponibilitatea la jertfă face diferenţa între planuri!

[sophia]

În prealabil postat de Allexa

Și cum se explică, atunci, că unii iau hotărâri pe care apoi le regretă, pornind de la așa sentimente și dorințe clare? Dorința de apropiere fizică poate să fie confundată cu iubirea, un oarece atașament cu dorința de căsătorie... E plimbare pe nisipuri mișcătoare...

Unii iau hotarari in mod eronat, influentati de diverse persoane si/sau imprejurari.
Si inca ceva: oamenii (si situatiile) se mai si schimba in timp si inca foarte mult (si tu si partenerul/partenera). Toti ne schimbam in timp.

[Florinvs]

În prealabil postat de sophia

Unii iau hotarari in mod eronat, influentati de diverse persoane si/sau imprejurari.
Si inca ceva: oamenii (si situatiile) se mai si schimba in timp si inca foarte mult (si tu si partenerul/partenera). Toti ne schimbam in timp.

Atunci când iubesti cu adevarat pe cineva, din tot sufletul si din toata inima, si esti pregatit/pregatita sa infrunti orice risc si orice consecinta pentru a fi impreuna cu aceea persoana toata viata, iar acest lucru este si reciproc, atunci nu-ti vei schimba parerea!

Daca e vorba numai de atractie fizica, atunci da- e posibil in timp sa-ti schimbi parerea.

In privinta modului de gandire, pasiunilor, principiilor, modului de a privi viata, etc, un om care deja trece de o anumita varsta (sa spunem 30- 35 de ani), foarte greu isi mai schimba conceptiile generale privind viata.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Atunci când iubesti cu adevarat pe cineva, din tot sufletul si din toata inima, si esti pregatit/pregatita sa infrunti orice risc si orice consecinta pentru a fi impreuna cu aceea persoana toata viata, iar acest lucru este si reciproc, atunci nu-ti vei schimba parerea!

Si e un lucru atat de mare sa astepti un gest concret in acest sens, cum ar fi casatoria, inainte de alea alea?

Pai daca tot faci atata reclama credintei ortodoxe si STII ca asta cere credinta ortodoxa, de ce inveti exact pe DOS?

Ca asa o zis tata?

Daca e vorba numai de atractie fizica, atunci da- e posibil in timp sa-ti schimbi parerea.

Da, timp in care ai lasat-o gravida, sau cu un avort si etc.

Dar tie ce-ti pasa, doar ai avut partea ta de distractie, nu?

In privinta modului de gandire, pasiunilor, principiilor, modului de a privi viata, etc, un om care deja trece de o anumita varsta (sa spunem 30- 35 de ani), foarte greu isi mai schimba conceptiile generale privind viata.

Din pacate unii nu si le schimba nici pana atunci macar.

În prealabil postat de Florinvs

In privinta modului de gandire, pasiunilor, principiilor, modului de a privi viata, etc, un om care deja trece de o anumita varsta (sa spunem 30- 35 de ani), foarte greu isi mai schimba conceptiile generale privind viata.

Nu e foarte greu, e usor. Dar adevarul este ca mai putini se folosesc de aceasta posibilitate, deoarece e mai comod sa continui pe un drum batatorit, chiar daca asta te costa nitelus...

*
A face o schimbare radicala inseamna cel mai adesea asa: sa te intorci cu fata spre Hristos si sa te asezi inaintea lui in pozitia cuvenita (adica in genunchi). Atat ai de facut si nimic altceva. Iar atunci cand cosmosul devine hristocentric in inima ta, iar nu egocentric (banocentric, falocentric etc.), are loc o mare schimbare. Si nu conteaza varsta pentru a deveni orientat spre Hristos. Mai dificil e procesul care urmeaza, pe de alta parte... Pentru ca desi ti-ai schimbat perspectiva asupra lumii si vietii, vechile obisnuinte si relatii raman active si treci prin multe conflicte cu tine, cu lumea, cu Dumnezeu... Dar se rezolva si asta, raminind insa o mare taina...

*
Ni se spune mereu in cartile duhovnicesti ca orice moment e bun pentru o trezire. Nu trebuie sa asteptam ocazii speciale, deoarece Hristos sade neincetat la usa inimii noastre si bate... Mai ales la necaz gasim un moment foarte prielnic pentru a ne aminti de Bunul Dumnezeu (si bine ar fi sa nu mai uitam pe Cine am descoperit).
Iar din cartile de psihologie (alea bune, adica in engleza...:)), aflam un lucru surprinzator.
Sa il spun, oare?...

*
In fine, hai sa zic pe scurt: in baza practicii, unii psihologi afirma ca sunt cel putin 3 perioade/momente in viata cand se repun problemele fundamentale (identitatea, sensul vietii, iubirea, moartea, fericirea etc.). Se pare ca omul e in asa fel constituit incat sa isi aleaga periodic raspunsurile (tehnic acestea sunt denumite "pozitia de viata") la intrebarile fundamentale.

Primul "examen" e in copilarie. Deja, la intrarea in scoala majoritatea copiilor au hotarat (chiar daca multi nu sunt foarte constienti de asta si nu pot descrie foarte bine alegerea si hotararea lor) cum le va fi viata. E deja bine demonstrat prin studii de caz si prin teorii coerente.
Al doilea "examen" (cand ne putem reevalua alegerile sau putem intari optiunile din pruncie) este adolescenta (astazi prelungita pana in deceniul al treilea de viata).
Al treilea e in jurul varstei de 40 ani.

In afara de aceste examene principale, insa, mai sunt si multe alte "partiale", "colocvii" etc...:)

Daca nu ar fi posibil sa ne reevaluam viata si sa facem asazisele "redecizii", atunci am fi condamnati, fatalmente, la o existenta cu adevarat monotona si mecanica. Din fericire Dumnezeu ne-a facut cu examene periodice la liberul arbitru si, slava Domnului, cu puzderie de "copiute" ca sa mimam, macar, raspunsul corect. De ce laud acum copiutele? Pentru ca, asa cum am vazut chiar din experienta de dascal, elevii care copiaza adeseori invata chiar atunci, pe loc, in timp ce copiaza! Cum asa? Pai pur si simplu pentru ca se implica si ei macar cateva momente in procesarea unui text pentru care n-au gasit vreme sa il acceseze pana atunci.

Dumnezeu mi se pare un dascal foarte ingaduitor. Se face ca nu vede cum copiezi ca porcusorul, ba iti mai da si note mari desi stie ca ai copiat si, eventual, iti arata discret ca stie asta...:)
Si totusi unii nu invata nimic. E alegerea lor.
Iar altii pur si simplu lipsesc de la teste.
Aici insa Domnul nu mi se mai pare ingaduitor: face ce face si ii aduce pe toti la testare, pe o cale sau alta...

Acuma, imi pun si eu o intrebare de om deformat profesional si cu ranchiuna (!) pe elevi: cat de prost sa fii ca, in asemenea conditii extrem de ingaduitoare, sa pici toate examenele? Pesemne ca e vorba doar despre lipsa oricarui strop de bunavointa.

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Si e un lucru atat de mare sa astepti un gest concret in acest sens, cum ar fi casatoria, inainte de alea alea?

Pai daca tot faci atata reclama credintei ortodoxe si STII ca asta cere credinta ortodoxa, de ce inveti exact pe DOS?

Ca asa o zis tata?



Da, timp in care ai lasat-o gravida, sau cu un avort si etc.

Dar tie ce-ti pasa, doar ai avut partea ta de distractie, nu?



Din pacate unii nu si le schimba nici pana atunci macar.

In momentul in care, ai o relatie stabila cu cineva, iubesti din tot sufletul si din toata inima aceea persoana, si doresti sa fii impreuna cu aceea persoana toata viata, sa te casatoresti si sa-ti intemeiezi o familie cu ea, si ajungi si la relatii intime, daca partenera ramane insarcinata, evident ca nu o vei parasi si cu atat mai putin a o indemna sa faca avort (avortul fiind egal cu crima).
Acuma copii e normal a-i concepe si naste dupa casatorie, dar daca- punem cazul- se poate intampla ca partenera sa ramana insarcinata inainte ca cei doi sa se casatoreasca, atunci evident ca nu o vei parasi si vei ramane alaturi de ea!
Pana la urma momentul in care apare sarcina (inainte sau dupa casatorie) nu poate schimba cu nimic ceea ce simti pentru cineva.


In cazul acelor persoane, care privesc relatiile intime doar ca pe un mijloc de placere fizica si atat, e treaba lor! Nu vreau sa judec pe nimeni, dar mi se pare o lasitate sa-i promiti cate in luna si in stele unei femei, urmarind de fapt numai sa te culci cu ea, iar apoi sa o parasesti, sau, mai rau, sa o lasi si insarcinata si sa o parasesti!
Macar acele persoane care doresc relatii intime numai pentru placerea fizica, sa recunoasca deschis acest lucru (bun- inteleg la un adolescent care are mintea mai necoapta sau e la varsta la care hormonii isi fac de cap, dar nu pot intelege asta la un om adult, matur).

[stefan florin]

În prealabil postat de Allexa

Și cum se explică, atunci, că unii iau hotărâri pe care apoi le regretă, pornind de la așa sentimente și dorințe clare? Dorința de apropiere fizică poate să fie confundată cu iubirea, un oarece atașament cu dorința de căsătorie... E plimbare pe nisipuri mișcătoare...

acelasi lucru se poate spune si despre casatorie...ca unii regreta ca au facut pasul acesta...