Ce nu e in regula

În prealabil postat de Mihailc

Dacă povestea e așa de logică și de convingătoare, oare ce ne tot împiedică să pornim cu adevărat către Împărăție?

Motto: ,,Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur"(Apostolul Pavel).

Ma aflam intr-o zi,in acest oras sufocat,intr-un taxiu ce parea a indeplini toate conditiile pentru a castiga rolul de caruta iadului.Soferul,fumator inrait,nervos,si cu capsa pusa pe intreg universul,conducea,probabil,cu dorinta de a demonstra divinitatii ca poate sa crape cand are el chef si indiferent de speranta de viata a senilului care se gasea in spatele sau,precum dricu in spate la caii cu doliu-n poarta.Senilul,adica subsemnatul,figura de functionar vestic plouat,pe bancheta din spate,cu laptopul la piept,zambind tragic si incremenit copacilor si zidurilor care se napusteau spre noi si de pe care,probabil,urma sa fiu dat jos cu radiera precum o musca la intalnirea cu pliciul bunicii.Singura raza de speranta,o colectie impresionanta de cruciulite cu ciucuras atarnate ornamental de parbriz.Nu ca vizibilitatea ar fi contat pentru samuraiu' din fata mea.Plus cateva iconite,din care una fixa pachetul de Marlboro in bord.Cat as tine eu la Calvin mi-am pus speranta-n ele pentru a pune piciorul si a pupa pamintul la fel ca si conquistadorii.

Incercand sa-mi intimpin sfarsitul cat mai brav si inabusindu-mi un strigat de ostatic la Hamas,am deschis subiectul despre starea actuala a economiei lumii.Nu stiu ce a fost in capul meu,mai bine il invitam la o cafea pe Azazel.Tipu s-a intors,as dori sa precizez ca nu conta ce ne iesea in fata,si a varsat un potop de blesteme si injuraturi la adresa sortii,lumii,dinamovistilor,soacrei sale si indicelui Dow Jones.Situatia era grava,nefericitii care avusesera ghinionul de a fi pe acelasi drum cu noi claxonau de parca Cupa Mondiala era adusa pe podu construit de Oprescu.Nici soferu infernului din fata mea nu s-a lasat mai prejos,o scurta eschiva,geam dat jos,scuipat cu precizie si vorbe de dulci la adresa mamei lor,care urma sarmana,din perspectiva satanei din fata mea, sa cunoasca intr-un mod intim un intreg batalion militar.Intrucat coada ma gadila teribil si barbatu la injuratura se cunoaste,am dat si eu jos geamul si l-am acompaniat,intr-un spirit de solidaritate de gibon.Cred ca daca am fi fost difuzati,fie si dupa ora 24, televiziunea ar mai fi avut dreptul sa emita eventual doar in Tajikistan,si doar in cazul in care vodka s-ar fi dat gratis.

Incercand sa destind atmosfera,a se citi ,,ingerul pazitor m-a plesnit cu lopata constiintei peste ceafa"i-am spus pe un timid si duios ton sectant: ,,Lasati ca ne va salva Dumnezeu,va repara EL ce gresim noi".Omul se intoarce,se uita la mine atent precum la elevu Bula dintr-a doua,si imi da lovitura teologica de gratie ,,Ce sa mai faca domne Dumnezeu?Pai ce poate EL sa mai faca?"Am ramas precum coiotul care il alerga pe acel strut in desene animate.Interzis si perpelx.Nu am luat in calcul o asemenea posibilitate,a unei divinitati falite,retrase,vidate de mijloace,trimisa la pensie de omenire.Privind la lumea din jur nu as spune ca intelighentia maxima din fata mea era prea departe de crancenul adevar.Cred ca l-am concediat pe Dumnezeu.I-am spus un politicos multumesc pentru efort,am luat act de promisiunile Lui si l-am trimis la plimbare.Involuntar m-am intrebat la ce ii mai foloseau obiectele de cult atarnate de parbriz dar nu am vut curajul sa-l mai intreb.Din perspectiva lui Dumnezeu este posibil sa se fi facut cam tot ce se putea dar omul nu-l considera suficient de competent pentru a rezolva prostia generata de noi.Probabil ca daca l-am fi chemat la un interviu nu ar fi trecut de intrebarea ,,Ce va motiveaza ca sa ne salvati?Recunostiinta vesnica,dominatia mondiala,cultul personalitatii sau iesirea la pensie.".

Ajuns la destinatie,am pus piciorul pe pamint solid ce nu se clatina,eu faceam asta precum trestia-n vant si i-am spus cu o voce plangareata,,Totusi,eu zic sa nu ne pierdem speranta,nu e dracu chiar atat de negru",am zis eu incercand un spirit de gluma infantil dar profetic.Fara a se uita la mine,Iuda,numarand banii si cu tigara atarnata de buze,imi spuse cu sictir: ,,Hai ma nene,ca te vad baiat spalat,ideea este sa te descurci si tu si sa ciupesc si io,ca doar nu suntem sfinti".Probabil ca o baba langa un esafod la Revolutia Franceza ar fi fost un tablou mai optimist decat mine.O doamna corpolenta si cu un placaj de rugby m-a maturat din cale si s-a indesat in taxi.Pentru prima data nu m-am suparat ci i-am zimbit cinic precum un drac cu o chinta royala.I-am susurat soferului,,Cred ca doamna se grabeste".A plecat precum Fittipaldi,cu animalu din spate lipit cu fata de tetiera.

Am multumit divinitatii,cata nemernicie,si m-am indreptat spre birou.La intrare secretara companiei mi-a spus zambind ,,Ati ajuns mai devreme,doriti o cafea?".Sigur,am spus,neagra si amara :) si daca se poate as dori sa stiu unde este baia.Am intrat sa ma aranjez putin,si fara sa vreau m-am uitat in oglinda cu atentie si mi-am adus aminte de o cinica remarca a lui Mark Twain: ,,Daca Hristos ar fi acum aici singurul lucru care nu si-ar dori sa fie ar fi sa fie crestin".

În prealabil postat de Scotland The Brave

Motto: ,,Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur"(Apostolul Pavel).

Ma aflam intr-o zi,in acest oras sufocat,intr-un taxiu ce parea a indeplini toate conditiile pentru a castiga rolul de caruta iadului.Soferul,fumator inrait,nervos,si cu capsa pusa pe intreg universul,conducea,probabil,cu dorinta de a demonstra divinitatii ca poate sa crape cand are el chef si indiferent de speranta de viata a senilului care se gasea in spatele sau,precum dricu in spate la caii cu doliu-n poarta.Senilul,adica subsemnatul,figura de functionar vestic plouat,pe bancheta din spate,cu laptopul la piept,zambind tragic si incremenit copacilor si zidurilor care se napusteau spre noi si de pe care,probabil,urma sa fiu dat jos cu radiera precum o musca la intalnirea cu pliciul bunicii.Singura raza de speranta,o colectie impresionanta de cruciulite cu ciucuras atarnate ornamental de parbriz.Nu ca vizibilitatea ar fi contat pentru samuraiu' din fata mea.Plus cateva iconite,din care una fixa pachetul de Marlboro in bord.Cat as tine eu la Calvin mi-am pus speranta-n ele pentru a pune piciorul si a pupa pamintul la fel ca si conquistadorii.

Incercand sa-mi intimpin sfarsitul cat mai brav si inabusindu-mi un strigat de ostatic la Hamas,am deschis subiectul despre starea actuala a economiei lumii.Nu stiu ce a fost in capul meu,mai bine il invitam la o cafea pe Azazel.Tipu s-a intors,as dori sa precizez ca nu conta ce ne iesea in fata,si a varsat un potop de blesteme si injuraturi la adresa sortii,lumii,dinamovistilor,soacrei sale si indicelui Dow Jones.Situatia era grava,nefericitii care avusesera ghinionul de a fi pe acelasi drum cu noi claxonau de parca Cupa Mondiala era adusa pe podu construit de Oprescu.Nici soferu infernului din fata mea nu s-a lasat mai prejos,o scurta eschiva,geam dat jos,scuipat cu precizie si vorbe de dulci la adresa mamei lor,care urma sarmana,din perspectiva satanei din fata mea, sa cunoasca intr-un mod intim un intreg batalion militar.Intrucat coada ma gadila teribil si barbatu la injuratura se cunoaste,am dat si eu jos geamul si l-am acompaniat,intr-un spirit de solidaritate de gibon.Cred ca daca am fi fost difuzati,fie si dupa ora 24, televiziunea ar mai fi avut dreptul sa emita eventual doar in Tajikistan,si doar in cazul in care vodka s-ar fi dat gratis.

Incercand sa destind atmosfera,a se citi ,,ingerul pazitor m-a plesnit cu lopata constiintei peste ceafa"i-am spus pe un timid si duios ton sectant: ,,Lasati ca ne va salva Dumnezeu,va repara EL ce gresim noi".Omul se intoarce,se uita la mine atent precum la elevu Bula dintr-a doua,si imi da lovitura teologica de gratie ,,Ce sa mai faca domne Dumnezeu?Pai ce poate EL sa mai faca?"Am ramas precum coiotul care il alerga pe acel strut in desene animate.Interzis si perpelx.Nu am luat in calcul o asemenea posibilitate,a unei divinitati falite,retrase,vidate de mijloace,trimisa la pensie de omenire.Privind la lumea din jur nu as spune ca intelighentia maxima din fata mea era prea departe de crancenul adevar.Cred ca l-am concediat pe Dumnezeu.I-am spus un politicos multumesc pentru efort,am luat act de promisiunile Lui si l-am trimis la plimbare.Involuntar m-am intrebat la ce ii mai foloseau obiectele de cult atarnate de parbriz dar nu am vut curajul sa-l mai intreb.Din perspectiva lui Dumnezeu este posibil sa se fi facut cam tot ce se putea dar omul nu-l considera suficient de competent pentru a rezolva prostia generata de noi.Probabil ca daca l-am fi chemat la un interviu nu ar fi trecut de intrebarea ,,Ce va motiveaza ca sa ne salvati?Recunostiinta vesnica,dominatia mondiala,cultul personalitatii sau iesirea la pensie.".

Ajuns la destinatie,am pus piciorul pe pamint solid ce nu se clatina,eu faceam asta precum trestia-n vant si i-am spus cu o voce plangareata,,Totusi,eu zic sa nu ne pierdem speranta,nu e dracu chiar atat de negru",am zis eu incercand un spirit de gluma infantil dar profetic.Fara a se uita la mine,Iuda,numarand banii si cu tigara atarnata de buze,imi spuse cu sictir: ,,Hai ma nene,ca te vad baiat spalat,ideea este sa te descurci si tu si sa ciupesc si io,ca doar nu suntem sfinti".Probabil ca o baba langa un esafod la Revolutia Franceza ar fi fost un tablou mai optimist decat mine.O doamna corpolenta si cu un placaj de rugby m-a maturat din cale si s-a indesat in taxi.Pentru prima data nu m-am suparat ci i-am zimbit cinic precum un drac cu o chinta royala.I-am susurat soferului,,Cred ca doamna se grabeste".A plecat precum Fittipaldi,cu animalu din spate lipit cu fata de tetiera.

Am multumit divinitatii,cata nemernicie,si m-am indreptat spre birou.La intrare secretara companiei mi-a spus zambind ,,Ati ajuns mai devreme,doriti o cafea?".Sigur,am spus,neagra si amara :) si daca se poate as dori sa stiu unde este baia.Am intrat sa ma aranjez putin,si fara sa vreau m-am uitat in oglinda cu atentie si mi-am adus aminte de o cinica remarca a lui Mark Twain: ,,Daca Hristos ar fi acum aici singurul lucru care nu si-ar dori sa fie ar fi sa fie crestin".

Tare de tot, Scotty! Sincer frate, ai talent literar excelent. Ma tin cu mainile de burta mea grasa...