În prealabil postat de fallen
Poate am inteles gresit, sau poate am batut campii. De fapt voiam doar sa aflu, daca a mai trecut cineva prin asta, de ce se intampla sa ne culcam bine-mersi, increzatori, linistiti, si s a ne trezim speriati de moarte, ca si cum necuratul ne-ar ispiti si in somn, si nu neaparat cu pofte fiziologice, ci si cu asemenea trairi patologice... Nu ca as vedea vreo fantoma sau vreo halucinatie, Doamne fereste, ca mergeam direct la psihiatru, insa ma trezesc cu o teama inexplicabila, cu un gol in suflet, parca, de parca am plecat de acasa si m-am ratacit si nu mai gasesc drumul...plus o acuta indoiala, necredinta...care ma tine pana ma dezmeticesc de-a binelea, si uneori dupa aia; chiar daca incerc s ama adun, de exemplu, sa zic o rugaciune, nu reusesc, mi se 'rupe filmul". Si de-asta zic ca mi-e frica, ca si in pragul mortii, chiar daca ne spovedim si impartasim cat suntem inca ok, sa nu vina iar asemenea ispite asupra noastra si, psihicul nostru constient fiind slabit, sa nu mai poata sa le consteintizeze si nici sa le combata eficient, lasandu-ne prada unei mari, terifiante,frici, deznadejdi, groaze... Da, stiu ca tb sa ne rugam Maicii Domnului, ingerului pazitor, etc, sa ne vegheze mai ales in acele clipe, si poate or s-o faca, dar noi o sa mai fim constienti de prezenta si actiunea lor atunci? stiu ca nu trebuie sa ii percepem cu simturile trupesti, dar macar cu sufletul, insa se pare ca si acesta e (mai) vulnerabil la ispite si sminteli...
|