Rugaciunea lui Iisus

[tigerAvalo9]

Frati crestini, pe langa acest mod de rugaciune despre care am vorbit pana acum, mai este un fel de rugaciune de chemare a numelui Domnului, numita rugaciunea lui Iisus, rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii. Este o rugaciune scurta, plina de putere, care vine de la Mantuitorul Hristos si de la Sfintii Apostoli, cuprinsa in aceste cuvinte : ” Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !”

Aceasta rugaciune scurta o putem spune oriunde si oricand, stand sau mergand – si in viata, moderna, in aceasta graba a vietii, cand n-avem timp de rugaciune indelungată – in camera noastra in fata icoanelor si a candelei aprinse. Putem spune aceasta rugaciune in orice loc si in orice timp din viata noastra si in scoala si in magazin si in fabrici si in ateliere, o putem rosti in taina inimii noastre. Si Iisus Hristos, Care-i prezent in viata noastra intotdeauna, ne asculta aceasta rugaciune, care este inchinata numelui Lui plin de putere.


Arhimandrit Sofian Boghiu

La multi dintre dumneavoastra aceasta rugaciune va este cunoscuta. Cunosc persoane multe, tineret mai ales, dar si mai in varsta, care o spun si sunt avansati in rugaciune. M-am bucurat foarte mult, ori de cate ori am auzit despre asemenea persoane.

Noi avem temeiul in cuvintele Mantuitorului, Care zice : Orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, voi face, ca sa se mareasca Tatal intru Fiul. Si iarasi : De veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face.

Aceasta rugaciune se numeste rugaciunea lui Iisus, pentru ca in miezul ei este numele Domnului nostru Iisus Hristos, nume plin de putere, asa cum am mai spus. Rugaciunea inimii se mai numeste si rugaciunea mintii. A mintii, pentru ca in prima ei faza se rosteste cu mintea, si a inimii pentru ca dupa multa vreme de rostire a rugaciunii acesteia, rugaciune cu mintea, coboara in inima. Ea este de obicei rugaciunea care este la indemana oricui, si se poate rosti in doua feluri : asa cum vorbim, mai ales cand lucram ceva sau cand mergem, si in ritmul respiratiei, cand stam pe un scaunel avand capul putin aplecat spre stanga si cu doua degete de la mana dreapta tinute usor peste haina, deasupra locului inimii, pe partea stanga si asa rostim rugaciunea aceasta : tare, soptit sau incet.

Rugaciunea lui Iisus, de chemare a numelui Domnului, se cere a fi rostita neincetat, ziua si noaptea si in orice loc si in orice lucrare ne-am afla. Practic insa, mai ales pentru incepatori, este greu a fi rostita neincetat. Si de aceea, ea poate fi rostita alternativ cu cele sapte Laude ale Bisericii, din care este bine sa nu lipseasca Rugaciunile diminetii si Rugaciunile de seara, Paraclisul si Acatistul Maicii Domnului si, de asemenea, Acatistul Mantuitorului, care este legat de numele Domnului, cu toate atributele aduse Mantuitorului Hristos in cadrul rugaciunii obstesti.

Mai ales pentru personalul manastiresc, este bine ca rugaciunea mintii sa fie rostita de patru-cinci ori pe zi, cate cincisprezece minute de fiecare data. Dar fara indoiala, aceasta rugaciunea poate fi rostita si de laici, de oricare dintre dumneavoastra, dupa ravna fiecaruia, macar de trei ori din cele 24 de ore, de cate cincisprezece minute macar de fiecare data. Aceasta rugaciune cere sa fie rostita des, ca sa se poata infige in inima noastra, in centrul fiintei noastre.

Si inca un lucru trebuie sa mai avem in vedere, si anume : cand rostim rugaciunea, sa fim atenti ca fiecare cuvant al rugaciunnii sa cada pe locul de deasupra inimii, cu doua degete deasupra inimii de carne, deasupra inimii fiziologice. Acest loc al inimii, gasit de Sfintii Parinti, marii rugatori ai rugaciunii acesteia, este centrul duhovnicesc al fiintei noastre omenesti, si este deasupra inimii carnale.

Aceasta sfanta rugaciune se cuvine sa fie facuta cu binecuvantarea si sub supravegherea duhovnicului, care de obicei o si practica. Ea are menirea sa ne ajute a ne curati mintea si inima de gandurile si de poftele netrebnice; lucru ce nu se poate infaptui decat cu chemarea numelui Domnului, chemarea deasa a acestui nume, care, ca un foc ceresc, arde asemenea necuratiile noastre interioare.

Scopul ultim al acestei sfinte rugaciumi este de a cobora mintea in inima, de a unifica aceste doua centre ale fiintei omenesti, mintea si inima. De a realiza un acord desavarsit intre inima si minte. Caci de obicei omul gandeste ceva, dar simte altceva. Vorbeste de bine pe cel ce sta in fata lui, iar in mintea, in inima lui, in adancurile lui, il huleste.

Cand unim aceste centre, mintea si inima, omul devine o unitate duhovniceasca, si atunci el este intreg, asa cum l-a facut Dumnezeu, om cu adevarat deplin. Prin rugaciunea lui Iisus se realizeaza idealul sfant al vietii noastre omenesti. Pana sa atingem insa acest ultim scop, de innobilare, de sfintire a noastra launtrica, de unificare a fiintei noastre omenesti sfasiate de patimi, avem nevoie de o severa lucrare de despatimire, de o lupta cu noi insine – care nu este deloc usoara -, pentru izgonirea raului din minte si din inima, pentru adunarea mintii care se risipeste in timpul rugaciunii, cum am mai spus.

Daca nu am fi ajutati de sus in aceste eforturi, lupta noastra cu noi insine ar fi aproape zadarnica. Dar, spre mangaierea si intarirea noastră, avem in ajutor experienta si sfaturile Sfintilor Parinti – aflate in cartile lor si in Vietile Sfintilor, in literatura aceasta a sfintilor parinti, rugatori mai ales – si in tainele Sfintei Biserici, indeosebi Taina Spovedaniei si, cu dezlegarea duhovnicului, primirea Sfintei Impartasanii.

Dar pe langa toate acestea avem ajutorul nemijlocit al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, prin chemarea sfantului Sau nume, rostind cat mai des pe drumurile vietii noastre rugaciunea. pe care am spus-o : ” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !”

Si chiar daca marea bucurie a coborarii mintii in inima intarzie, caci aceasta se produce numai cu ajutorul lui Dumnezeu si cand vrea Dumnezeu si harul Sau din noi insine, stradania noastra sincera si statornica de chemare deasa a numelui Domnului este de mare folos.

Astfel prin ea, prin aceasta rugaciune slabanoaga asa cum ni se pare ca este ea, dobandim simtul prezentei lui Dumnezeu in viata noastra. Simtim ca nu suntem singuri, numai cu oamenii, simtim ca El este de fata. Simtim ajutorul Lui real in viata noastra in rabdarea ispitelor si a necazurilor. Simtim ca ne intareste in credinta, ca ne sporeste dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele, ne lumineaza mintea sa intelegem, sa adancim, sa cugetam la Sfintele Scripturi. Ne ajuta sa intelegem ca bucuriile ceresti sunt infinit mai mari si mai frumoase decat bucuriile pamantesti. Ne ajuta si ne intareste sa implinim cu fapta voia lui Dumnezeu in viata noastra.

Toate aceste binefaceri ceresti sunt ca o arvuna pentru intrarea noastra in legatura cu Hristos, cu harul lui Dumnezeu, gustand cate putin, inca fiind in aceasta viata, din bucuriile si starea fericita de dincolo, pe cat ne este cu putinta noua oamenilor.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa atingem si acest sfant ideal, de unire a mintii cu inima, de fapt unirea noastra cu Dumnezeu. Atunci lupta cu noi insine se usureaza, sfanta rugaciune se rosteste neincetat in inima ziua si noaptea, dupa cuvantul din Cantarea cantarilor, care spune : Eu dorm, dar inima mea vegheaza. Bucuriile duhovnicesti intrec orice bucurii pamantesti. Dragostea de Dumnezeu, a sfintei Sale porunci, este cu adevarat mare, cu greu de talmacit in cuvinte omenesti !

Pana atunci insa sa rostim cu smerenie, cu staruinta si cu dragoste, cu timp si fara timp, cu incredere in Dumnezeu si cu dor, aceasta sfanta rugaciune : ” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !”. Amin.

[Seraphim7]

Eu cred ca rugaciunea este un dar,ma refer la rugaciunea curata,caci una este a te ruga pentru anumite dorinte ale tale si alta este a te ruga dand slava lui Dumnezeu,sau a te ruga neincetat.Totusi rugaciunea inimii este cea mai accesibila si cea roditoare rugaciune,dar si cea mai complexa in simplitatea ei,si poate fi practicata de oricine,asa ca spor la rugaciune.

[daniil96]

În prealabil postat de Seraphim7

Eu cred ca rugaciunea este un dar,ma refer la rugaciunea curata,caci una este a te ruga pentru anumite dorinte ale tale si alta este a te ruga dand slava lui Dumnezeu,sau a te ruga neincetat.Totusi rugaciunea inimii este cea mai accesibila si cea roditoare rugaciune,dar si cea mai complexa in simplitatea ei,si poate fi practicata de oricine,asa ca spor la rugaciune.

rugaciunea inimii e mai greu de dobandit (unul din 10 mii spunea un Sfant)... sunt multi pasi pana acolo

dar sa zicem rugaciunea Lui Iisus e foarte bine; sa cerem insa binecuvantare de la duhovnic inainte

[George.m]

În prealabil postat de Seraphim7

Eu cred ca rugaciunea este un dar,ma refer la rugaciunea curata,caci una este a te ruga pentru anumite dorinte ale tale si alta este a te ruga dand slava lui Dumnezeu,sau a te ruga neincetat.Totusi rugaciunea inimii este cea mai accesibila si cea roditoare rugaciune,dar si cea mai complexa in simplitatea ei,si poate fi practicata de oricine,asa ca spor la rugaciune.

Asa e, raugaciunea curata e un dar. Oricat am rosti noi cuvnintele rugaciunii, nu inaintam pana ce Duhul Sfant nu se pogoara in inima. Dar strigarea noastra continua indica o oarecare deschidere a inimii noastre, o dorinta de a fi cerecetata de harul dumnezeiesc. Pentru ca Dumnezeu nu intra abuziv in camara inimii.

[hanico]

Eu o practic de multi ani si e intradevar e de mare ajutor!
La inceput e un pic mai greu (plugaria sufletului cum se zice), dar apoi va merge mai usor. De mare folos e parintele duhovnicesc care sa te invete mestesugul ei ca sa nu cazi in ispite. Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de hanico

Eu o practic de multi ani si e intradevar e de mare ajutor!
La inceput e un pic mai greu (plugaria sufletului cum se zice), dar apoi va merge mai usor. De mare folos e parintele duhovnicesc care sa te invete mestesugul ei ca sa nu cazi in ispite. Doamne ajuta!

. Exista trei nivele standard , verificate , la aceasta rugaciune de folos si la indemana oricui : primul nivel este cel oral , rugaciunea gurii ,apoi cu mintea , rugaciunea mintii , si cu inima , cu angajare totala , rugaciunea inimii . Pentru fiecare in parte se reconmanda a se ajunge sa se spuna la nivelul mintii , al gandului , caci toate pornesc de la gand . S-a mai vorbit in trecut pe un alt thread despre puterea gandului si mai ales ca si cele rele si cele bune pornesc de la "simplu " gand ! " Ridicarile si caderrile noastre se fac , pornesc prima data in gand !" Gandul , mintea , le incolteste atat pe cele bune cat si pe cele rele ! . " Cheia vietii duhovnicesti este disciplina mintii ! ! ! "

Priveghere cu Parintele Paisie Aghioritul

( fragment din marturia Mitropolitului Atanasie de Limassol, Viata Cuviosului Paisie Aghioritul, paginile 242-243)

,,Dupa masa m-a dus la chilie unde m-am odihnit cam o ora. Dupa aceea am facut Vecernia Mica cu Rugaciunea.

Cand am terminat, Staretul ( Paisie Aghioritul) mi-a spus: <<Asculta, diacone, acum vom face priveghere cu metania, iar dimineata va veni preotul sa ne faca Sfanta Liturghie. Stii sa te rogi cu metania? Iti voi spune ce sa faci.>> Si mi-a facut un program. Era un program bine chibzuit care sa ma ajute sa nu motai noaptea. Mi-a spus sa fac o metanie de trei sute de boabe spunand:<<Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma.>> Dupa aceea, sa fac o suta de boabe catre Maica Domnului

O metanie de treisute de boabe pentru cei vii: <<Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi.>> Si o metanie de o suta de boabe la Maica Domnului pentru cei vii: <<Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.>>

O metanie de trei sute de boabe catre Hristos pentru cei adormiti. Si o metanie de o suta de boabe catre Maica Domnului, pentru cei adormiti.

O metanie de trei sute de boabe catre Cinstita Cruce si dupa aceea una de trei sute de boabe cu <<Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.>>.

Era prima data cand auzeam despre un astfel de tipic de priveghere. Apoi mi-a explicat: <<Rugaciunea facuta cu metania este doxologie. Cand vei termina, o vei lua de la inceput.>>

Apoi mi-a spus: <<Daca vei auzi vreun zgomot, sa nu te temi. Pe aici trec porci salbatici, sacali etc.>>''

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Cred ca putem vorbi de un anumit paradox al acestei scurte dar cuprinzatoare rugaciuni. Traditia Bisericii o arata a fi, in acelasi timp, rugaciunea incepatorilor dar si a celor desavarsiti.

Cu Dumnezeu incepem , cu Dumnezeu "sfarsim " : Cu Dumnezeu inainte !

[Aghioritul]

Aghioritii au practica rugaciunii inimii permanent pe buzele lor! Va dau exemplu: am fost la Vatopedi si asteptand cazare la Arhondaric, luam aminte la un frate ce spala si facea curatenie la baia din apropiere! Dar cum eram cativa parinti si mireni, eu totusi auzeam sosoteli... si m-am ridicat de pe banca si ma indreptam usor catre baie, cand colo, ce sa aud? fratele respectic spala pe jos si cu gura sosotea 'Kirie Iisu Hriste, eleison me!' intr-una intr-una! M-am uimit! Am retinut si am intreat pe un parinte roman de acolo de aceasta practica si mi-a spus: da aceasta este cea mai usoara cale de a patrunde rugaciunea inmii! Si il intreb cum asa? si imi raspunde: Spunand soptit mereu rugaciunea, te auzi! Spunand-o in minte, dracu lucra si te ia, uiti de rugaciune, cine stie cand iti mai aduci aminte! De aceea spunand-o soptit, ai mereu atentia asupra ei! Si daca insisti asa, garantat in 3 luni poti dobani rugaciunea! S-a facut si aceasta...
Am ramas uimit! SI am incercat eu insumi aceasta practica... si sa stiti ca asa e cum zicea acst parinte vatopedin! Nu am dobandit rugaciunea, dar spunand rugaciunea soptit, ai mai multa atentie asupra ei si nu mai esti atent si la alte ganduri!
Un alt parinte athonit, spunea rugaciunea mereu, si nu vorbea cu nimeni, ca sa nu Il supere pe Hristos, ca a intrerupt vorbirea cu el, pentru un om!
Aceasta practica, spunea Pr.Efrem Vatopedinul (staretul) ca ar trebui sa o avem fiecare dintre noi, chiar daca purtam metanii care mai de care mai lungi, sau mai aspectuase sau nu, ci in fiecare zi 10 minute sa le alocam in exclusivitate acestei rugaciuni! CU timpul vom gusta din roadele ei si vom vrea si vom sta si mai mult... apoi, Duhul Sfant ne va ajuta sa dobandim rugaciunea neincetata! Dar exercitiul asta nu trebuie lasat in nicio zi!
Va spun sincer, ca eu intr-o Biserica din Grecia am vazut cum la Liturghie a intrat un tanar, pletos, aspect de rocker, si se inchina la Sf.Icoane si se pune intr-un loc din Biserica, baga in buzunar mana, si scoate un metanier de cam 100 (mi-m dat seama) si incepe sa se roage... AM RAMAS MUT! Apoi imi spunea un parinte spunandu-i asta: Grecii sunt foarte iubitori de rugaciunea inimii! Ei unde ar fi, in statie, in autobuz, pe barca, la magazin, ei scot metania si se roaga! In casa fiecare are macar una, dar fiecare e practicantul ei!
Uimitor nu?
Exercitiul nu consta in respiratie sau nu, practica depinde de la persoana la alta! Iar pentru asta va recomand cu drgaoste cartea 'Vedere Duhovniceasca" de un isihast anonim, care va ajuta sa intelegeti cel mai bine aceasta rugaciune! Apoi cu timpul spunand-o veti simti un gol in mana (lipsa metaniei) si in minte si suflet (rugaciunea)....

[IOLANDA]

O mica povestioara....anul trecut in luna mai a trebuit sa fac o operatie(destul de dificila ziceau medicii).Am intrat in sala de operatii cu o teama de nedescris,mai ales ca la acea vreme pe la tv se aratau imagini cu persoane care erau in coma din cauza neglijentei anumitor medici. La un moment dat mi-am amintit Rugaciunea Inimii ,despre care citisem dintr-o cartulie primita de pe muntele Rarau,de la manastirea de acolo.Cit timp au durat pregatirile pentru operatie am spus aceasta rugaciune asa cum m-am priceput eu mai bine,intruna pina am adormit.Va spun cu mana pe inima ,ca dupa o ora cand m-am trezit din operatie ,am simtit o bucurie extraordinara si i-am multumit Mantuitorului nostru pentru grija Lui catre mine pacatoasa.Oricum as spune aceasta rugaciune ,eu il simt pe Iisus in preajma mea si stiu ca ma ajuta oricind si oricum ,numai sa cred in El cu tot sufletul meu.Inca ceva : dupa operatie s-a constatat de medici ca nu era ceea ce credeau ei(adica ceva destul de grav)Nu-mi ajunge viata mea pentru a aduce multumiri Bunului Dumnezeu si Maicutei Sfinte ,pentru ajutorul lor Dumnezeisc.