Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Calugarul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 23.01.2013, 13:51:09
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit Monahii si lumea - contact sau izolare

Mai intai ca am observat acum ca acest subforum are o denumire incorecta.
Ar trebui sa se cheme "Monahismul" pentru ca vorbim si de maica, nu numai de calugar.

M-am hotarat sa deschid un fir nou pentru ca au aparut niste discutii si nelamuriri pe forum.
Pe firul cu femeia si moda nu-si are rostul discutia despre Athos, iar pe firul cu Drumul calugariei s-a facut un ghiveci, pentru ca se deturneaza mereu discutia.
Cred ca ar fi bine sa aflam totusi viata monahala si regulile ei, ca sa evitam tulburarea si a noastra si a monahilor.
Asadar mai incerc eu o data.

Propun spre discutie urmatoarele aspecte:
Monahul in general paraseste lumea, se retrage la manastire.
Ce in seamna concret acest lucru?

Am vazut ca la unele manastiri de calugari (barbati) este interzisa intrarea femeii. Ca e stabilit de Maica Domnului, sau de stareti, exista acele interdictii.

La manastiri de maici de ce nu sunt astfel de interdictii? Se spune ca ele au nevoie de preot pentru slujba si duhovnic. Bun, corect. Dar s-ar putea interzice intrarea altor barbati si sa fie lasat numai preotul. Unii spun ca femeile nu au ispite, precum barbatii. Ba eu zic ca pot sa aibe.

1. Monahii din aceste manastiri (de ex. Athos) au contact cu lumea (mama, bunica, sora, alte rude, prieteni etc.)?
Stiu sa se gospodareasca absolut singuri, fara ajutor femeiesc?
Au voie sa coboare in lume? Fac vreo scoala, vreo facultate? Au voie?

2. Se spune ca un motiv este ispita din partea femeii, inclusiv partea femeiasca de la animale (se spune ca nu au voie sa aibe nici animale de parte femeiasca, ceea ce inseamna ca tin si post permanent caci nu mai au lapte, oua, produse de animale femele). Nu stiu eu, asa se spune.

Si este de inteles pe undeva ispita, dar atunci oare ea nu se poate schimba in directia masculina? Nu exista pericolul unei alte ispite mai mari si mai pacatoase?
Si inteleg ca nici maici nu au voie sa mearga in acele manastiri, ceea ce inseamna ca si ele pot crea ispite, cu toata tinuta si curatenia lor?

3. De ce este totusi permis sa mearga vizitatori la manastiri (in general)? La maici au voie sa vina barbati turisti, la calugari au voie sa vina turiste.
Si mai ales de ce au voie sa fie calugarii duhovnici pentru mireni?
De ce se duce lumea peste ei in manastire?

4. Si daca monahii au aceste slabiciuni si exista pericolul ispitirii chiar si prin izolare si rugaciune, atunci poate ca manastirea nu-si are rostul. Poate ca fiinta umana nu este facuta pentru celibat.
Poate ca Dumnezeu a lasat totusi omul sa fie altfel.

E drept ca scrie pe undeva in scripturi ca omul sa stea singur, dar daca nu poate mai bine sa se casatoreasca. Oare nu e mai bine sa fie asa si pentru monahi?
Adica ma intreb daca ispita asta de natura hormonala spre trupesc in general, se poate totusi evita mai bine, daca se poate inlatura de tot.

Ca sa urmezi drumul monahismului trebuie sa renunti nu numai la lume ci si la corpul tau, pana la urma.
Ca totusi in final nu persoana de sex opus este cea care te ispiteste, ci hormonii tai, nevoile tale firesti.

Manastirile ortodoxe au totusi mult contact cu lumea. Exista duhovnici, exista bolnite, exista scoli si orfelinate mai nou, exista tursim. Si toate astea sunt activitati care implica si ispite.

Citeam de parintele Paisie Olaru ca era si pustnic, adica avea o chilie agatata de o stanca, singur, dar...era si duhovnic si veneau gramezi de oameni la el, si femei si fete.
De ce? Nu-mi este clar cum se impaca acestea doua.

Monahii totusi nu pot sa lase lumea. Sunt oameni in primul rand. Si pe urma si ei au datoria/ascultarea sa se ocupe de lume si mantuirea ei.

Poate ca ar trebui sa nu ne ducem noi mirenii la ei la manastire, ci sa coboare unii dintre ei spre noi sa-si faca ascultarea si apoi sa se reintoarca la manastire.
Sa le ramana manastirea numai lor. Iar turisti, bolnavi si orfani sa ramana in afara ei.
Ma gandesc ca poate pana la urma este mai bine cum fac catolicii. Au manastirile lor si de acolo se duc zilnic la scoli, spitale, acasa la oameni bolnavi si batrani si isi fac treaba.
Citeam chiar aici pe forum ca exista unele grupari care traiesc in forma de calugari, in lume.
De curand am aflat de la televizor ca exista persoane (chiar casatorite) care sunt totusi membri in manastiri si care se ocupa de social (aduna donatii, se duc si distribuie la cei nevoiasi, ajuta) din partea manastirii de care apartin.

Nu stiu daca aceste solutii ar fi acceptate si in ortodoxie.
Ma gandesc eu ca monahismul este de mai multe feluri si este corect asa.
Unii vor partea sociala si lucreaza pentru lume si acolo isi vad sarcina de la Dumnezeu si implinirea, iar altii dimpotriva vad rugaciunea, izolarea, spiritualul si acolo isi vad chemarea si sarcina de la Dumnezeu.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #2  
Vechi 23.01.2013, 19:44:33
Ana Tr.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Imi place cum ai pus problema, astfel de intrebari si chestiuni ma intriga si pe mine. Chiar saptamana trecuta Arhimandritul manastirii pe care o frecventez eu povestea despre relatia parinte-copil in situatia in care cel din urma alege calea calugariei si ca Dumnezeu ne iarta daca alegem aceasta cale si nu suntem alaturi de parintii nostri atunci cand ei sunt pe patul de moarte. Dar eu ma intreb, fie ca ai 20 de ani, 40 sau 60 oare nu ramai cu suferinta aceasta in suflet pentru tot restul vietii? Eu zic ca da! Hai ca restul mai merge, duci o viata simpla, esti simplu. Iubesc oamenii simpli. In ceea ce priveste singuratatea am si gasit un articol, nu precize sursa pentru ca, contine si articole usor defaimatoare:

Calugarii ortodocsi fac depresii si nevroze din cauza vietii austere din manastire

Printre pacientii mai neobisnuiti ai Spitalului Socola se regasesc fetele bisericesti. Austeritatea din manastiri sau conflictele cu enoriasii ii aduc pe calugari si preoti la psihiatru. Clericii sunt totodata si printre cei mai disciplinati pacienti.
Numerosi calugari, preoti si calugarite din regiunea Moldovei ajung anual la Spitalul de Psihiatrie din cauza depresiei si a psihozelor. Medicii spun ca problemele care ii trimit in spital nu sunt legate de lipsa banilor, ci boala este determinata de singuratate, de izolare si de mediul strict in care acestia traiesc. "Majoritatea sunt diagnosticati cu tulburari depresive. Foarte multi se imbolnavesc in urma rigorii din manastiri, a mediului rece in care traiesc, a vietii in post si in rugaciuni. Pentru ei exista foarte putine perspective, iar singuratatea se face de nenumarate ori simtita", a declarat medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi.


Doresc sa fac o paranteza, nu doar din regiunea Moldovei. In definitv stau si eu si ma gandesc de ce a lasat Dumnezeu iubirea daca nu este pentru toata lumea? Sau cum citeam zilele trecute la manastire pot sa vina fosti desfranati care regreta ce au facut s.a.m.d si nu poate sa vina un orfan spre exemplu? DE CE? Ma iertati dar nu pot sa imi imaginez o viata in care sa nu ai nevoie de nimic din ce este pamantesc. Cat despre faptul de a nu ne mai duce noi la manastiri, ar trebui sa ne gandim ca poate au si ei aceasta dorinta de a fi utili, de a face ceva pentru noi. Nu pot sa traiasca totusi rupti de lume. Adesea se spune ca ei se roaga pentru toata lumea, dar poate ca ar trebui sa ne rugam si noi pentru ei...

Last edited by Ana Tr.; 23.01.2013 at 19:50:16.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 24.01.2013, 05:22:20
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.978
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ana Tr. Vezi mesajul
Calugarii ortodocsi fac depresii si nevroze din cauza vietii austere din manastire
"Majoritatea sunt diagnosticati cu tulburari depresive. Pentru ei exista foarte putine perspective, iar singuratatea se face de nenumarate ori simtita", a declarat medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi.
Perspectivele lor, doctore, sunt mîntuirea la care au un acces mai facil.

Dacă singurătatea lor se face simțită înseamnă ca nu se gândesc la Iisus Hristos, ci la ei înșiși.



Citat:
În prealabil postat de Ana Tr.;
... Ma iertati dar nu pot sa imi imaginez o viata in care sa nu ai nevoie de nimic din ce este pamantesc...
Nu uita de Iisus Hristos.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 24.01.2013, 12:28:52
Ana Tr.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Perspectivele lor, doctore, sunt mîntuirea la care au un acces mai facil.

Dacă singurătatea lor se face simțită înseamnă ca nu se gândesc la Iisus Hristos, ci la ei înșiși.



Nu uita de Iisus Hristos.
Pai tocmai pentru ca se gandeau prea mult, si se condamnau pentru prea multe.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 28.01.2013, 19:29:01
Ana Tr.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ana Tr. Vezi mesajul
Imi place cum ai pus problema, astfel de intrebari si chestiuni ma intriga si pe mine. Chiar saptamana trecuta Arhimandritul manastirii pe care o frecventez eu povestea despre relatia parinte-copil in situatia in care cel din urma alege calea calugariei si ca Dumnezeu ne iarta daca alegem aceasta cale si nu suntem alaturi de parintii nostri atunci cand ei sunt pe patul de moarte. Dar eu ma intreb, fie ca ai 20 de ani, 40 sau 60 oare nu ramai cu suferinta aceasta in suflet pentru tot restul vietii? Eu zic ca da! Hai ca restul mai merge, duci o viata simpla, esti simplu. Iubesc oamenii simpli. In ceea ce priveste singuratatea am si gasit un articol, nu precize sursa pentru ca, contine si articole usor defaimatoare:

Calugarii ortodocsi fac depresii si nevroze din cauza vietii austere din manastire

Printre pacientii mai neobisnuiti ai Spitalului Socola se regasesc fetele bisericesti. Austeritatea din manastiri sau conflictele cu enoriasii ii aduc pe calugari si preoti la psihiatru. Clericii sunt totodata si printre cei mai disciplinati pacienti.
Numerosi calugari, preoti si calugarite din regiunea Moldovei ajung anual la Spitalul de Psihiatrie din cauza depresiei si a psihozelor. Medicii spun ca problemele care ii trimit in spital nu sunt legate de lipsa banilor, ci boala este determinata de singuratate, de izolare si de mediul strict in care acestia traiesc. "Majoritatea sunt diagnosticati cu tulburari depresive. Foarte multi se imbolnavesc in urma rigorii din manastiri, a mediului rece in care traiesc, a vietii in post si in rugaciuni. Pentru ei exista foarte putine perspective, iar singuratatea se face de nenumarate ori simtita", a declarat medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi.


Doresc sa fac o paranteza, nu doar din regiunea Moldovei. In definitv stau si eu si ma gandesc de ce a lasat Dumnezeu iubirea daca nu este pentru toata lumea? Sau cum citeam zilele trecute la manastire pot sa vina fosti desfranati care regreta ce au facut s.a.m.d si nu poate sa vina un orfan spre exemplu? DE CE? Ma iertati dar nu pot sa imi imaginez o viata in care sa nu ai nevoie de nimic din ce este pamantesc. Cat despre faptul de a nu ne mai duce noi la manastiri, ar trebui sa ne gandim ca poate au si ei aceasta dorinta de a fi utili, de a face ceva pentru noi. Nu pot sa traiasca totusi rupti de lume. Adesea se spune ca ei se roaga pentru toata lumea, dar poate ca ar trebui sa ne rugam si noi pentru ei...
In aceasta postare a mea anterioara eram foarte miloasa si ma gandeam cat de greu poate sa le fie lor, dar revin cu aceasta postare pentru ca mi-am schimbat parerea. Mi-am amintit ca cineva spunea la un moment dat ca cine este un bun monah ar putea sa fie si un bun tata, dar oare se compara cele doua? Oare ce este mai greu, sa stai o mare parte din zi in rugaciune, sa sapi pamantul si sa nu te gandesti la ziua de maine sau sa fi capul unei familii, sa ai responsabilitatea unui copil, si sa te gandesti cu groaza la ziua de maine ca poate seful tau iti va spune ca nu mai e nevoie de tine? Ma gandesc si eu, ca si monah chiar daca nu ai venituri, numai din banii pe care ii lasa credinciosi la sf slujbei si tot ajunge de o paine. Ba chiar am auzit ca mai marii unei manastiri ar arunca pomenile la porci si pomelnicele... nu mai spun unde. Si din orasul de unde sunt eu, o familie si-a trimis copilul la manastire ca sa, citez: " sa il ajute preotii sa faca scoala, ca daca esti preot castigi o gramada de bani". Nu stiu cine este acest baiat, ca sa spun cu ce se ocupa in prezent. Pe de alta parte, cine are vila si toate conditiile nu merge la manastire. Ma gandeam eu asa cu tristete la parinti dar poate chiar ei i-au sfatuit sa mearga acolo, ce sa faca la 25 de ani fara servici? mai bine acolo. Cat despre dragostea trupeasca, mi-se pare normal ca sa nu renunte la tot ce ii ofera manastirea (siguranta zilei de maine) pentru o femeie. Ne multumim cu privitul. Eu zic daca ai stat acolo 20 de ani nu mai renunti, si apoi ce sa faci sa zicem la 50 ani fara ani in campul muncii, de unde bani? de unde pensie pe viitor? Cat despre faptul ca se ingrijora cineva, cum se gospodaresc ei, sa nu uitam ca cei mai buni bucatari din lume sunt barbati, nu femei, asa ca nu poate fi prea greu. In fine, multi oameni nu au ce au ei... Nu spun ca nu ar fi oameni buni, dar daca toti am merge la manastire cine ar mai munci?
Reply With Quote
  #6  
Vechi 31.01.2013, 20:54:57
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ana Tr. Vezi mesajul
In aceasta postare a mea anterioara eram foarte miloasa si ma gandeam cat de greu poate sa le fie lor, dar revin cu aceasta postare pentru ca mi-am schimbat parerea. Mi-am amintit ca cineva spunea la un moment dat ca cine este un bun monah ar putea sa fie si un bun tata, dar oare se compara cele doua? Oare ce este mai greu, sa stai o mare parte din zi in rugaciune, sa sapi pamantul si sa nu te gandesti la ziua de maine sau sa fi capul unei familii, sa ai responsabilitatea unui copil, si sa te gandesti cu groaza la ziua de maine ca poate seful tau iti va spune ca nu mai e nevoie de tine? Ma gandesc si eu, ca si monah chiar daca nu ai venituri, numai din banii pe care ii lasa credinciosi la sf slujbei si tot ajunge de o paine. Ba chiar am auzit ca mai marii unei manastiri ar arunca pomenile la porci si pomelnicele... nu mai spun unde. Si din orasul de unde sunt eu, o familie si-a trimis copilul la manastire ca sa, citez: " sa il ajute preotii sa faca scoala, ca daca esti preot castigi o gramada de bani". Nu stiu cine este acest baiat, ca sa spun cu ce se ocupa in prezent. Pe de alta parte, cine are vila si toate conditiile nu merge la manastire. Ma gandeam eu asa cu tristete la parinti dar poate chiar ei i-au sfatuit sa mearga acolo, ce sa faca la 25 de ani fara servici? mai bine acolo. Cat despre dragostea trupeasca, mi-se pare normal ca sa nu renunte la tot ce ii ofera manastirea (siguranta zilei de maine) pentru o femeie. Ne multumim cu privitul. Eu zic daca ai stat acolo 20 de ani nu mai renunti, si apoi ce sa faci sa zicem la 50 ani fara ani in campul muncii, de unde bani? de unde pensie pe viitor? Cat despre faptul ca se ingrijora cineva, cum se gospodaresc ei, sa nu uitam ca cei mai buni bucatari din lume sunt barbati, nu femei, asa ca nu poate fi prea greu. In fine, multi oameni nu au ce au ei... Nu spun ca nu ar fi oameni buni, dar daca toti am merge la manastire cine ar mai munci?
As dori sa iti supun atentiei un articol:

http://www.schituldarvari.ro/index.p...vatatura&id=87

"Între credinciosii Bisericii putem auzi de multe ori discutii in care se compara monahismul cu casatoria, in care se poate vadea ca unii dispretuiesc monahismul, altii casatoria.

Copiii sufera atunci cand parintii nu imbratiseaza cu toata inima casatoria si viata de familie. De aceea, as dori sa accentuez un fapt: casatoria este o cale de mantuire. Asemenea discutii, care compara casatoria cu monahismul, sunt arareori de folos. Fiecare persoana trebuie sa-si gaseasca propria cale de mantuire, cerand lui Dumnezeu sa-i arate drumul cel mai bun pentru el, drum pe care, mergand, sa poata “lucra pentru mantuirea lui” (Filipeni 2, 12) in conditiile in care se gaseste si care ii sunt date de Dumnezeu. Ne compromitem mantuirea nu prin alegerea unei cai de vietuire sau a alteia, ci cazand din voia lui Dumnezeu privitoare la noi personal. Nimeni nu este admis in monahism daca dispretuieste casatoria (cf. canoanele 9 si 10 ale Sinodului de la Gangra), iar casatorindu-se, nu trebuie sa dispretuiasca monahismul."

De asemenea cred ca faci mare greseala comparand cele doua cai de mantuire si atribuind casatoriei mai multe credite , daca pot sa ma exprim asa, decat monahismului. Fiecare cale are greutatea ei, dupa cum fiecare om are greutatile sale.
Totodata, daca am face mereu voia lui Dumnezeu chiar si cand e vorba de alegerea caii de mantuire, casatorie sau monahism atunci chiar ca ar fi, nu inutile discutiile despre compararea celor doua cai, ci chiar am si cleveti impotriva voii lui Dumnezeu.
A ne ridica pe noi in slavi ca suntem pe calea casatoriei in ce priveste mantuirea in detrimentul monahilor care au ales casatoria cu Hristos ca si cale de mantuire, eu cred ca este mare pacat.

Stii, am sa iti povestesc o intamplare prin care a trecut duhovnicul meu. Intr-una din zile, fiind in Muntele Athos, a iesit sa se plimbe in liniste prin cimitirul manastirii. S-a apropiat de stancile abrupte, manastirea fiind plasata pe coasta muntelui, jos spargandu-se valurile Marii Egee. Imi spunea ca incerca sa se roage in liniste cand a simtit dintr-o data cum parca cineva il impingea sa il pravale de pe stanci. S-a impotrivit cu toate puterile sale, impingandu-se cu picioarele si opunand rezistenta. Nu era nimeni in spatele sau, nici un calugar, toti fiind in chilii in acel moment. Si de altfel era total exclus asa ceva. S-a sfortat apoi cu mai multa putere, opunandu-se , in timp ce se ruga, cand deodata forta ce il impingea sa se pravale in mare a incetat si a cazut pe spate.
Acestea sunt luptele monahilor, la propriu cu diavolul insusi si as vrea sa iti spun ca as prefera sa fiu concediata in fiecare zi decat sa ajung sa ma lupt cu diavolul la propriu. Asa ca eu zic ca cea mai mare greseala este sa facem comparatii si sa judecam dupa mintea noastra care cale este mai buna.
Oricum a ne lua dupa gura lumii spunand, "am auzit" , "se spune" este mai mult decat superficial daca nu chiar ignorant.
Ca unii au alte motive cand intra un manastire, ca spun familiile nu stiu ce, e treaba lor iar judecata este a lui Dumnezeu. A noastra este sa ne vedem pacatele si sa facem voia lui Dumnezeu in toate.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #7  
Vechi 07.02.2013, 22:34:05
Ana Tr.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Monahii si lumea - contact sau izolare? Pana acum ceva vreme eram ferm convinsa ca este vorba despre izolare. Si imi placea sa cred asta. Mi se parea ceva frumos, ca iti dedici cu adevarat viata lui Dumnezeu si numai Lui. Insa de cand am aflat ca monahii, nu toti, unii au conturi pe o retea de socializare... e clar ca nu mai sunt izolati. Sunt dezamagita si trista... Au o viata atat de buna, au siguranta zilei de maine prin hrana, o camera calda, fotolii din piele, liniste, calculator, internet ... Altii, altii nu au nimic... au numai griji, necazuri... Stiu ca nu trebuie sa port eu grija nimanui, dar au fost momente in care m-am gandit: departe de parinti, sa mananci numai paine cu ceai... cat de trist. Oare eu sunt cea mai naiva fiinta de pe pamantul asta? Am vrut sa donez la manastire, eu care nu am venit, pentru niste oameni care au mult mai mult decat mine. Citisem undeva ca au dreptul la 8 zile sa se invoiasca pe an. Oare se respecta asta? Ca nu au voie sa aiba vreun contact cu rudele? E adevarat? In mod normal daca ar fi fost asceti da. Imi este greu sa imi imaginez ca stau pe internet dar nu se duc la parinti atunci cand se afla pe patul de moarte, pe motiv ca nu au voie sau ca ... nu vor. Va intreb eu, a fi monah este o meserie? Eu intotdeauna am crezut ca preotul este cel care slujeste apoi pleaca acasa iar monahul este cel care tot timpul este conectat, toata viata lui slujeste nu doar 3 ore la Sf Liturghie. Dar ce fac monahii in timpul slujbei, se joaca cu lumanarea, rad, susotesc, se joaca cu telefonul, fac poze... Cand am postat eu atunci, acea intamplare cu acel tanar, toata lumea a sarit in sus, dar dupa toate acestea nu se poate decat sa mi se re-confirme. Si, atunci ar trebui sa il mai privesc eu, oare pe omul acela, cu admiratie, drag si toate sentimentele frumoase care exista?
Reply With Quote
  #8  
Vechi 07.02.2013, 22:52:42
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Draga Ana, incearca sa iti vezi intai de viata ta, si de cea trupeasca - sa ai o sursa de venit pt tine (un servici), sa faci o scoala care sa te ajute sa ai un servici mai bun, sa iti faci o familie, etc si de cea duhovniceasca - sa mergi in fiecare duminica la biserica din orasul tau la Liturghie, sa ai un duhovnic, sa te spovedesti sa te impartasesti - si dupa ce vei avea toate din viata ta in echilibru macar incat sa fii cat de cat fericita, abea atunci sa le porti de grija monahilor si de care e viata lor la manastire si abea atunci sa te gandesti la donatii, etc.

Pentru ca altfel, daca nu iti ai intai grija de viata ta, s-ar putea ca din slabiciunea ta sa cazi si sa ii judeci si vorbesti de rau pe ei (pe monahi) si atunci ce ai facut?

Gandeste-te cum te-ai simtii tu daca cineva ti-ar face un cadou (sau te-ar ajuta sau ti-ar da ceva) fara ca tu sa fi cerut expres, ci pt ca asa vrea cineva care pare si se mai si crede bun din jurul tau, iar apoi sa il auzi barfindu-te si vorbindu-te de rau la altii... Cum te-ai simtii?
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 07.02.2013, 23:32:11
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ana Tr. Vezi mesajul
Monahii si lumea - contact sau izolare? Pana acum ceva vreme eram ferm convinsa ca este vorba despre izolare. Si imi placea sa cred asta. Mi se parea ceva frumos, ca iti dedici cu adevarat viata lui Dumnezeu si numai Lui. Insa de cand am aflat ca monahii, nu toti, unii au conturi pe o retea de socializare... e clar ca nu mai sunt izolati. Sunt dezamagita si trista... Au o viata atat de buna, au siguranta zilei de maine prin hrana, o camera calda, fotolii din piele, liniste, calculator, internet ... Altii, altii nu au nimic... au numai griji, necazuri... Stiu ca nu trebuie sa port eu grija nimanui, dar au fost momente in care m-am gandit: departe de parinti, sa mananci numai paine cu ceai... cat de trist. Oare eu sunt cea mai naiva fiinta de pe pamantul asta? Am vrut sa donez la manastire, eu care nu am venit, pentru niste oameni care au mult mai mult decat mine. Citisem undeva ca au dreptul la 8 zile sa se invoiasca pe an. Oare se respecta asta? Ca nu au voie sa aiba vreun contact cu rudele? E adevarat? In mod normal daca ar fi fost asceti da. Imi este greu sa imi imaginez ca stau pe internet dar nu se duc la parinti atunci cand se afla pe patul de moarte, pe motiv ca nu au voie sau ca ... nu vor. Va intreb eu, a fi monah este o meserie? Eu intotdeauna am crezut ca preotul este cel care slujeste apoi pleaca acasa iar monahul este cel care tot timpul este conectat, toata viata lui slujeste nu doar 3 ore la Sf Liturghie. Dar ce fac monahii in timpul slujbei, se joaca cu lumanarea, rad, susotesc, se joaca cu telefonul, fac poze... Cand am postat eu atunci, acea intamplare cu acel tanar, toata lumea a sarit in sus, dar dupa toate acestea nu se poate decat sa mi se re-confirme. Si, atunci ar trebui sa il mai privesc eu, oare pe omul acela, cu admiratie, drag si toate sentimentele frumoase care exista?
draga Ana. este izolare sa stii, si da nu au voie sa faca vizite.
Calugarii nu stau pe internet.
insa Biserica este constienta ca tot mai multi oameni isi petrec timpul in spatiul virtual. Si dintre acestia multi il cauta si pe Dumnezeu.
Uite tu esti pe net discuti de credinta, cu siguranta ca uneori te-ai bucura sa primesti un raspuns curat si corect de la un monah, la intrebarile tale.
Cunosc un ieromonah care are ca ascultare tocmai acest lucru. Discuta cu oamenii pe net si pot sa iti spun ca a facut convertiri la ortodoxie pornind de la discutiile despre religie pe internet. A adus pe calea cea dreapta chiar si atei. Acestia sunt misionarii.

Si vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca in spatele calculatorului, pe forumuri, pe internet sunt oameni, sunt suflete cu suferintele si zbuciumurile lor.
Eu de pilda am inceput sa scriu pe acest forum pentru ca duhovnicul meu mi-a spus sa scriu. El mi-a spus ca avem nevoie de practica in credinta si practica nu se rezuma doar in a darui haine si alimente. Ca de multe ori aceste fapte ne duce la pierzanie daca ne umfla mandria de sine indreptatindu-ne ca suntem buni daruind.
Interactionand cu oamenii ne cunoastem mai bine slabiciunile, chiar si pacatele. Cum reactionez cand sunt laudata , cum reactionez cand sunt certata? imi place sa contrazic? stiu sa ascult? am rabdare cu oamenii? simt mila si iubire pentru ei cand imi spun suferintele lor? Parintele meu avea o vorba: teoria ca teoria dar practica ne omoara.

Cele spuse de tine cu jucatul in timpul slujbei, poze cu telefonul ca ar face asa monahii, asa ceva nu am vazut in viata mea si am fost in multe manastiri. Acea intamplare cu acel tanar de care ziceai ca ti se parea tie ca se uita nu stiu cum la tine, tu singura ai recunoscut ca nu era monah.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #10  
Vechi 24.01.2013, 13:39:50
gheorghie's Avatar
gheorghie gheorghie is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.07.2010
Locație: Basarabia/Cluj
Religia: Ortodox
Mesaje: 130
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul

Citeam de parintele Paisie Olaru ca era si pustnic, adica avea o chilie agatata de o stanca, singur, dar...era si duhovnic si veneau gramezi de oameni la el, si femei si fete.
De ce? Nu-mi este clar cum se impaca acestea doua.

.
nu prea sunt sigur daca la asta te-ai referit dar
exista o treapta duhovniceasca la care ajung unii parintii, la care femeile si fetele nu-l mai pot ispiti cu nimic. Asta o zice Sf. Siluan Athonitul. Mai exact poti afla despre asta de pe iutub. Sunt cateva inregistrari in care Valeriu Marza citeste din Sf. Siluan
__________________
"Nu!gloria iubirii nu este îmbuibarea,
Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări,
Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea
Sunt duhul ei pe-o lume de vane desfătări.
Prin înfrînări și chinuri asceții-ating extazul..."
Vasile Voiculescu, Sonetul CLXXI

http://blogulugicu.blogspot.com/
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare