intamplare

Marturisesc ca imi pare si firesc si necesar (...:) sa acordam o atentie aparte hainelor noastre exterioare cand intram in Salasul Domnului.
Aceasta, in primul rand, intrucat spatiul si timpul liturgic constituie o "ruptura" in raport cu spatiul si timpul profan, lumesc. Si ne imbracam in acord cu situatia, daca nu tinem mortis sa fim in dezacord cu ea sau sa fim pur si simplu indiferenti.
Apoi, tinuta in Biserica este elaborata meticulos, viu - in ton sau inganare cu Duhul, in pas cu istoria sfanta a Bisericii, in oglinda, ecou cu faptele vietii sfinte iar nu sub influenta contingentului (nu e moda!). Cum portul Preotului nu e arbitrar sau intamplator, asa si portul credinciosilor. Haina preoteasca (precum e orice lucru in Sfantul Salas) este elaborata in impreuna-lucrare cu Duhul Sfant (gasim toate detaliile in cartile de Liturgica).
Apoi, venind in planul sufletesc al fiecarui crestin, cand pornesc la intalnirea si impartasirea cu Domnul (Sfanta Liturghie fiind, cum stim, cel mai inaltator si complet act de intimitate cu Hristos, conform Cuvantului si intregii Traditii a Bisericii Ortodoxe), se naste firesc (precum si suprafiresc!) in noi un imbold fin, delicat si ferm de a aduce in apropierea lui Hristos tot ce avem mai bun, mai curat, mai cinstit. (Vreau sa plac Celui Care ma iubeste nespus!+ Macar atat, macar acolo, atunci...)
Tocmai aici cred, iata, se cuvin cateva precizari, pentru a nu risca o cadere in formalism (incerc sa citez pe scurt din biata mea memorie, ma iertati pentru imprecizie...):
1) La Nunta, Stapanul il arunca afara, in intuneric, unde e plansul cel mare, pe cel fara haina de nunta. E haina omului launtric, Haina Botezului, vai, patata de noroiul pacatului... E terfelirea prin fapte nevrednice, prin faradelegi, a numelui de crestin...
2) Domnul il lauda pe unul dintre cei care Il gazduiesc, deoarece e foarte atent la cele exterioare, dar ii atrage atentia asupra curatiei celor launtrice...
3) Marta cea harnica in toate cele vizibile si Maria "risipind" mirul, in duh lucratoare si intru anticiparea Jertfei...
4) Morminte frumos varuite pe dinafara, spune Domnul, iar inlauntru pline de toata necuratia...
5) Din inima vin toate relele...
6) In acelasi ton imi pare: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit..."

Asadar, eu inteleg, precum iata caut, ca prioritara este curatenia hainei sufletesti, roua adancului inimii, lepadarea intregii rautati...
Cred ca atunci cand are loc o astfel de asezare launtrica, vine firesc, in completare spre exterior, in extensie sau manifestare concreta, atat conduita cat si haina ...
Inima buna intru Hristos Domnul aduce si haine pe masura.
Haina launtrica isi pune amprenta pe haina exterioara.
Smerenia inimii si a mintii se exprima in haina trupului: curata, simpla, cernita sau luminoasa - in acord cu evenimentul din Biserica.
Broboada traditionala a femeilor din Romania crestina... Acoperirea capului cu un batic, macar...
Descoperirea capului, cand barbatul evlavios simte impulsul launtric de a se inchina la intalnirea unei biserici...

Tinuta vestimentara la intrarea in Sfantul Lacas, fixata in cultura poporului roman crestin, este rodul experientei duhovnicesti a sute de ani, este rod cu nestiut de numeroase si puternice radacini (hranite cu sange de mucenici si mucenite) pe care, oricat ne straduim sa le smulgem in clipele noatre de ratacita "inovatie", nu reusim. Un om sau mai multi pot incerca o alta tinuta in Biserica dar portul traditional in spatiul si timpul liturgic romanesc tin de fiinta si memoria neamului si raman cata vreme traieste neamul romanesc. Care este, cum stim, durat din fibra dubla: daco-romana si, in duh, crestina prin Sfantul Andrei ucenicul dintai-chemat al Domnului.
Asa cred, pur si simplu. Ma iertati!