Intamplari din viata

[costel]

Un episcop a povestit la o conferinta preoteasca urmatoarea intamplare: La un azil de batrani din Germania, cineva a dus mancare unei cunostinte, i-a asezat farfuria in fata si s-a dus, apoi, sa mai rezolve niste treburi. Cand s-a intors, a vazut ca batrana nu se atinsese de mancare. De ce n-ai mancat? - intreba vizitatoarea. Ich bin keine bettlerine! (Nu sunt cersetoare!). Am crezut ca, daca ma vizitezi, stai si de vorba cu mine, nu ma tratezi ca pe o cersetoare…

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

(Nu sunt cersetoare!). …

off, saraca!. Cine are batrini in casa stie exact despre ce este vorba. Usor nu este deloc!
Batrinetea nu este o fericire pentru prea multi! Vai de ei si vai de capul celor care stau cu ei!

Nu inteleg ce conotatie religioasa s-a dat acestui incident, insa cine-i cu picioarele pe pamint stie cit de urit se poate manifesta scleroza!
Doamne fereste-ne! Nu ne lasa sa ajungem in ultimul hal!

[glykys]

Batrana nu voia milostenie trupeasca, ci sufleteasca. E incredibil cat de mult poate valora o vorba calda, un zambet, o privire frumoasa, un simplu gest. Nu costa nimic, dar absolut nimic, dar bucuria pe care o aduc este nepretuita.

[anna21]

În prealabil postat de glykys

Batrana nu voia milostenie trupeasca, ci sufleteasca. E incredibil cat de mult poate valora o vorba calda, un zambet, o privire frumoasa, un simplu gest. Nu costa nimic, dar absolut nimic, dar bucuria pe care o aduc este nepretuita.

Da, mai glykys, este evident.
Mai bine nu mai comentam, povestea este miscatoare asa cum este!

[andreicozia]

În prealabil postat de glykys

Batrana nu voia milostenie trupeasca, ci sufleteasca. E incredibil cat de mult poate valora o vorba calda, un zambet, o privire frumoasa, un simplu gest. Nu costa nimic, dar absolut nimic, dar bucuria pe care o aduc este nepretuita.

Am inteles asta, insa de regula pe acesti batrini cuminti, plini de profunzime si in banca lor ii gasesti numai in literatura, in filme sau dati ca exemple pe la conferinte.

Voi fetelor ati stat vreodata cu BATRINI IN CASA, cu socrii sau cu vre-o bunica sau bunel razvratit? Sa vedeti acolo milostenie sufleteasca!
Din raspunsurile voastre se vede clar ca nu!

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Am inteles asta, insa de regula pe acesti batrini cuminti, plini de profunzime si in banca lor ii gasesti numai in literatura, in filme sau dati ca exemple pe la conferinte.

Voi fetelor ati stat vreodata cu BATRINI IN CASA, cu socrii sau cu vre-o bunica sau bunel razvratit? Sa vedeti acolo milostenie sufleteasca!
Din raspunsurile voastre se vede clar ca nu!

De unde stii tu, omule?

[glykys]

În prealabil postat de andreicozia

Am inteles asta, insa de regula pe acesti batrini cuminti, plini de profunzime si in banca lor ii gasesti numai in literatura, in filme sau dati ca exemple pe la conferinte.

Voi fetelor ati stat vreodata cu BATRINI IN CASA, cu socrii sau cu vre-o bunica sau bunel razvratit? Sa vedeti acolo milostenie sufleteasca!
Din raspunsurile voastre se vede clar ca nu!

Eu am bunici, stau cu ei in casa de 21 de ani si jumatate si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, desi ma mai cert uneori cu ei, pentru ca si eu simt ca sunt dificili, ca au alta optica, etc. Nu inseamna ca nu ma iubesc sau ca nu sunt dragalasi de fiecare data, in felul lor. Pe bunicutzul meu imi place sa il alint mereu, sa il atentionez sa isi ia medicamentele, sa manance... Sunt foarte simpatici si cand se cearta intre ei sunt de tot hazul uite, acum ma duc la masa si iar o sa ma frece de cap sa mananc de dulce, ca o sa cad pe strada si o sa ajung la spital si nu o sa mai imi mearga creierul si si si....!

Cat despre exemplele de la conferinte... iti dau exemplul pe care ma gandeam sa il dau in postarea anterioara: o profesoara foarte in varsta (aproape 80 de ani, mi-ar putea fi bunica), la vremea dumisale, o personalitate, model de cultura si eruditie. De onomastica ei, ne-am gandit noi sa ii cumparam o floare, sa fim politicosi (ne gandeam ca va primi o gramada de felicitari din cercurile elitiste si sa nu spuna: uite, studentii mei nu mi-au luat o floare), mai ales ca este unul dintre oamenii care ne merg la suflet. Cand i-am daruit floarea, a fost atat de emotionata, parca mai avea un pic si incepea sa planga. Ne-a multumit atat de frumos mai multe zile dupa aceea si chiar ii povestea cuiva: ce suflu nou mi-au adus copiii astia ... mi-au luat o floare de ziua mea, inchipuie-ti! si nici acum, dupa atatea zile nu s-a uscat, ci se inalta in glastra... eu credeam ca o sa se ofileasca, dar nu, se vede ca mi-au dat-o cu dragoste.

Si avea atata bucurie in ochi! Si ne miram noi... cum poate sa fie cumparata o portie de fericire de la floraria din coltul strazii? Dar daca dragoste nu e , nimic nu e!

[marioad24]

I no longer fear God, but I love Him. For love casts out fear.(Nu ma mai tem de Dumnezeu, ci Il iubesc. Pentru ca iubirea alunga teama).

În prealabil postat de andreicozia

off, saraca!. Cine are batrini in casa stie exact despre ce este vorba. Usor nu este deloc!
Batrinetea nu este o fericire pentru prea multi! Vai de ei si vai de capul celor care stau cu ei!

Nu inteleg ce conotatie religioasa s-a dat acestui incident, insa cine-i cu picioarele pe pamint stie cit de urit se poate manifesta scleroza!
Doamne fereste-ne! Nu ne lasa sa ajungem in ultimul hal!

[AndruscaCIM]

Aseara m-a socat primirea unei vesti extrem de triste si am plaaaaannns si inca plang...un batran in varsta de 85 de ani, neamt..s-a sinucis

Acest om nu era nici macar sclerozat, se putea ingriji singur,mergea pe picioarele lui, si amintirile pe care le am legate de el, sunt vechi de numai jumatate de an, cand am mers impreuna intr-un parc de distractii si s-a urcat in toate minunile din acel parc desi avea 85 de ani ..s-a simtit bine si a spus ca nu se astepta sa mai ajunga intr-un asemenea loc la varsta lui ....

Acest batran, care era foarte simpatic pentru noi ( niste straini) si apropiat de familia surorii mele, muncise o viata intreaga, fusese in razboi iar acum lasase casa unuia dintre baietii lui....un celibatar impietrit pentru care prezenta tatalui in acea casa nici nu conta. Sotia acestuim om murise in urma cu 2 ani, si probabil singurul liant din familie disparuse....

In unele weekenduri, mosul era invitat la sora mea acasa, si spunea cu lacrimi in ochi ca sunt singurele momente cand se simte Om si in care este tratat ca un om...iar cu ceva timp inainte sa plece acasa incepeau sa ii curga lacrimi pe obraji in continuu....

De multe ori cand il priveam cum statea tacut pe un scaun...afara pe terasa, avea privirea goala...si imi dadeam seama ca se intorcea intr-o casa goala, casa in care traise o viata intreaga, dar care acum era pustie si nu mai era binevenit de muuult.

Mi-a fost greu sa il vad si sa simt ca nu are motivatia de a trai si ma intrebam oare ce simte si cum isi duce povara... cum nici unul dintre copiii lui nu il iertase, am inteles pentru caracterul mai dur din tinerete, si acum il tratau acum cu indiferenta totala...

Aseara cand am auzit aceasta veste trista, mi-am dat seama ca i-a fost atat de greu sa traiasca in acest mod, ca i-o fi fost greu de muuulte ori si ca e atat de trist ca a ajuns sa considere ca e singura solutie potrivita pentru incheirea unei vieti de 85 de ani...

M-am intrebat atunci, oare cati oameni pleaca din aceasta lume cu aceasta tristeste imensa, cu acest gol in suflet, cu amintiri, cu derularea filmului vietii care poate le adanceste suferinta...si toate acestea in singuratate si nepasare, alaturi de copii pentru care ei nu mai exista...pentru care sunt ca si morti demuuuuult...

Imi pare atat de rau pentru acest om, un german care a cunoscut caldura sufleteasca a unui om, strain de familia lui...si care probabil i-a adancit tristetea si mai mult...

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!!!!

[glykys]

M-ai impresionat foarte tare, Andrusca! :-( Sa il ierte Dumnezeu! Mare pomana si-a facut sora ta cu acel om! Si pe noi sa ne ajute sa ne purtam cum se cuvine cu batranii nostri!