Intamplari din viata

[glykys]

Andreicozia, la felul in care vorbesti, cred ca ai facut la viata ta muulta munca patriotica. Sa-ti ajute Dumnezeu sa aiba si copiii tai grija de tine tot atata cata ai avut tu fata de "leprosii societatii"!

[andreicozia]

În prealabil postat de glykys

Andreicozia, la felul in care vorbesti, cred ca ai facut la viata ta muulta munca patriotica. Sa-ti ajute Dumnezeu sa aiba si copiii tai grija de tine tot atata cata ai avut tu de "leprosii societatii"!

sa stii!!, nici nu ai idee...am lucrat si cu seniorii insa cel mai "distractiv" a fost sa lucrez cu copiii arestati pentru tilharii, hotii, prostitutie( 13-14 ani). ...sa vezi ce-i la gura lor!

...aviz amatorilor de crestere duhovniceasca REALA. Eu unul nu am facut-o pentru asta ci pentru a pune familiei mincare pe masa deci nu ma situez in aceasta categorie...
Eu Glykis, am sugerat munca voluntara sau platita nu patriotica( pentru asa ceva trebuie sa ai o patrie cu conducatori care lucreaza pentru binele tuturor si pe care sa-i iubesti ceea ce nu este cazul nostru, poate...o data... in trecut).
De regula insa cind lucrezi pentru o organizatie poti fi si platit si nu-i nimic rau in asta

[elizabeta]

În prealabil postat de andreicozia

sa stii!!, nici nu ai idee...am lucrat si cu seniorii insa cel mai "distractiv" a fost sa lucrez cu copiii arestati pentru tilharii, hotii, prostitutie( 13-14 ani). ...sa vezi ce-i la gura lor!

...aviz amatorilor de crestere duhovniceasca REALA. Eu unul nu am facut-o pentru asta ci pentru a pune familiei mincare pe masa deci nu ma situez in aceasta categorie...
Eu Glykis, am sugerat munca voluntara sau platita nu patriotica( pentru asa ceva trebuie sa ai o patrie cu conducatori care lucreaza pentru binele tuturor si pe care sa-i iubesti ceea ce nu este cazul nostru, poate...o data... in trecut).
De regula insa cind lucrezi pentru o organizatie poti fi si platit si nu-i nimic rau in asta

Deci esti asistent social?

[andreicozia]

În prealabil postat de elizabeta

Deci esti asistent social?

elizabeta, oare nu ai auzit ca orice om in ziua de astazi va trece prin cel putin 4-5 cariere, meserii/profesii pina ajunge la pensie?...ce fac eu include si profesia de asistenta sociala insa nu se opreste la ea. Slava Domnului ca m-a tinut mintea sa fac mai multe, nu ca as fi vrut, dar deseori circumstantele dicteaza!

[Marimira]

În prealabil postat de andreicozia

Si asta-i frumos, dar am o intrebare
Cit timp ati petrecut cu ei? citeva minute?
V-ati gindit sa veniti sa oferiti "o floare" sub forma de voluntariat la spalat, igiena personala( peste tot) , la curatat paturile, la servirea mesei, la intretinerea conversatiilor, a nervilor, isteriilor, la oprirea batailor, a frustrarilor. Acelea sunt intradevar garoafe si iconite(nu bucati de lemn)!

Dl.Andrei ma bucur sa aud ca dvs.ati putut face mai mult decat mine, sper sa mai fie si altii ca dvs- multi, care ajuta la igiena pers. curatat paturile , la serv mesei, la intretinerea conversatiilor(asta am facut si noi!)si celalate.In ce ma priveste eu nu am povestit cele de mai sus ca sa ma laud, ci doar ca sa nuantez cata nevoie au ei- batranii de dragoste si atentie si cat se bucura cand o primesc ..si nu simt nevoia sa ma justific daca fac sau nu mai mult decat atat si de ce nu...fiecare face ce si cat poate important este sa facem fiecare cate ceva mult sau putin cat putem!

Doamne ajuta!

[marioad24]

I no longer fear God, but I love Him. For love casts out fear.(Nu ma mai tem de Dumnezeu, ci Il iubesc. Pentru ca iubirea alunga teama).

În prealabil postat de andreicozia

off, saraca!. Cine are batrini in casa stie exact despre ce este vorba. Usor nu este deloc!
Batrinetea nu este o fericire pentru prea multi! Vai de ei si vai de capul celor care stau cu ei!

Nu inteleg ce conotatie religioasa s-a dat acestui incident, insa cine-i cu picioarele pe pamint stie cit de urit se poate manifesta scleroza!
Doamne fereste-ne! Nu ne lasa sa ajungem in ultimul hal!

[AndruscaCIM]

Aseara m-a socat primirea unei vesti extrem de triste si am plaaaaannns si inca plang...un batran in varsta de 85 de ani, neamt..s-a sinucis

Acest om nu era nici macar sclerozat, se putea ingriji singur,mergea pe picioarele lui, si amintirile pe care le am legate de el, sunt vechi de numai jumatate de an, cand am mers impreuna intr-un parc de distractii si s-a urcat in toate minunile din acel parc desi avea 85 de ani ..s-a simtit bine si a spus ca nu se astepta sa mai ajunga intr-un asemenea loc la varsta lui ....

Acest batran, care era foarte simpatic pentru noi ( niste straini) si apropiat de familia surorii mele, muncise o viata intreaga, fusese in razboi iar acum lasase casa unuia dintre baietii lui....un celibatar impietrit pentru care prezenta tatalui in acea casa nici nu conta. Sotia acestuim om murise in urma cu 2 ani, si probabil singurul liant din familie disparuse....

In unele weekenduri, mosul era invitat la sora mea acasa, si spunea cu lacrimi in ochi ca sunt singurele momente cand se simte Om si in care este tratat ca un om...iar cu ceva timp inainte sa plece acasa incepeau sa ii curga lacrimi pe obraji in continuu....

De multe ori cand il priveam cum statea tacut pe un scaun...afara pe terasa, avea privirea goala...si imi dadeam seama ca se intorcea intr-o casa goala, casa in care traise o viata intreaga, dar care acum era pustie si nu mai era binevenit de muuult.

Mi-a fost greu sa il vad si sa simt ca nu are motivatia de a trai si ma intrebam oare ce simte si cum isi duce povara... cum nici unul dintre copiii lui nu il iertase, am inteles pentru caracterul mai dur din tinerete, si acum il tratau acum cu indiferenta totala...

Aseara cand am auzit aceasta veste trista, mi-am dat seama ca i-a fost atat de greu sa traiasca in acest mod, ca i-o fi fost greu de muuulte ori si ca e atat de trist ca a ajuns sa considere ca e singura solutie potrivita pentru incheirea unei vieti de 85 de ani...

M-am intrebat atunci, oare cati oameni pleaca din aceasta lume cu aceasta tristeste imensa, cu acest gol in suflet, cu amintiri, cu derularea filmului vietii care poate le adanceste suferinta...si toate acestea in singuratate si nepasare, alaturi de copii pentru care ei nu mai exista...pentru care sunt ca si morti demuuuuult...

Imi pare atat de rau pentru acest om, un german care a cunoscut caldura sufleteasca a unui om, strain de familia lui...si care probabil i-a adancit tristetea si mai mult...

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!!!!

[glykys]

M-ai impresionat foarte tare, Andrusca! :-( Sa il ierte Dumnezeu! Mare pomana si-a facut sora ta cu acel om! Si pe noi sa ne ajute sa ne purtam cum se cuvine cu batranii nostri!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de glykys

M-ai impresionat foarte tare, Andrusca! :-( Sa il ierte Dumnezeu! Mare pomana si-a facut sora ta cu acel om! Si pe noi sa ne ajute sa ne purtam cum se cuvine cu batranii nostri!

Da, asa este....dar viata lui de fapt era constituita mai mult din suferinta, si acele momente ii mai inseninau pentru scurt timp viata....dar revenea si traia in suferinta si in indiferenta propriilor lui copii.

E trist ca uneori nu putem face totul pentru cei in suferinta, pentru cei cu sufletul bolnav...si care sunt constienti pana in ultima clipa de viata

Si eu sper sa ma ajute Dumnezeu sa nu ajung sa trec indiferenta peste privirea batranilor mei...sa imi gasesc timp pentru o vorba buna, si pentru a-i face sa se simta apreciati pentru tot ceea ce sunt!

[Marimira]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Aseara m-a socat primirea unei vesti extrem de triste si am plaaaaannns si inca plang...un batran in varsta de 85 de ani, neamt..s-a sinucis

Acest om nu era nici macar sclerozat, se putea ingriji singur,mergea pe picioarele lui, si amintirile pe care le am legate de el, sunt vechi de numai jumatate de an, cand am mers impreuna intr-un parc de distractii si s-a urcat in toate minunile din acel parc desi avea 85 de ani ..s-a simtit bine si a spus ca nu se astepta sa mai ajunga intr-un asemenea loc la varsta lui ....

Acest batran, care era foarte simpatic pentru noi ( niste straini) si apropiat de familia surorii mele, muncise o viata intreaga, fusese in razboi iar acum lasase casa unuia dintre baietii lui....un celibatar impietrit pentru care prezenta tatalui in acea casa nici nu conta. Sotia acestuim om murise in urma cu 2 ani, si probabil singurul liant din familie disparuse....

In unele weekenduri, mosul era invitat la sora mea acasa, si spunea cu lacrimi in ochi ca sunt singurele momente cand se simte Om si in care este tratat ca un om...iar cu ceva timp inainte sa plece acasa incepeau sa ii curga lacrimi pe obraji in continuu....

De multe ori cand il priveam cum statea tacut pe un scaun...afara pe terasa, avea privirea goala...si imi dadeam seama ca se intorcea intr-o casa goala, casa in care traise o viata intreaga, dar care acum era pustie si nu mai era binevenit de muuult.

Mi-a fost greu sa il vad si sa simt ca nu are motivatia de a trai si ma intrebam oare ce simte si cum isi duce povara... cum nici unul dintre copiii lui nu il iertase, am inteles pentru caracterul mai dur din tinerete, si acum il tratau acum cu indiferenta totala...

Aseara cand am auzit aceasta veste trista, mi-am dat seama ca i-a fost atat de greu sa traiasca in acest mod, ca i-o fi fost greu de muuulte ori si ca e atat de trist ca a ajuns sa considere ca e singura solutie potrivita pentru incheirea unei vieti de 85 de ani...

M-am intrebat atunci, oare cati oameni pleaca din aceasta lume cu aceasta tristeste imensa, cu acest gol in suflet, cu amintiri, cu derularea filmului vietii care poate le adanceste suferinta...si toate acestea in singuratate si nepasare, alaturi de copii pentru care ei nu mai exista...pentru care sunt ca si morti demuuuuult...

Imi pare atat de rau pentru acest om, un german care a cunoscut caldura sufleteasca a unui om, strain de familia lui...si care probabil i-a adancit tristetea si mai mult...

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!!!!

F.frumos Andrusca...asta inseamna sa fii sensibil la suferinta si durerea altuia...sa-l vezi..sa-l observi..so sa vrei sa-i intinzi o mana.
Citeam undeva ca 3 sunt bolile(sufletesti) cu care se confrunta oamenii acum:
- lipsa de religiozitate( a unei leg.cu Dzeu);
- fragilitatea iubirii..in sensul ca ne iubim atat de mult pe noi insine incat nu-l mai putem "vedea" si pe omul de langa noi..nu-l putem vedea in sens crestin adica nu-l putem iubi pt.ca in inima noastra nu este loc si pt.el;
- incapacitatea noastra de a suferi(boli, necazuri orice ar veni peste noi de la Dzeu intr-un scop mantuitor fireste).
Doamne ajuta-ne, lumineaza-ne ca sa te cunoastem pe Tine si pe aproapele amne ajuta-ne, lumineaza-ne ca sa te cunoastem pe Tine si pe aproapele nostru...poate ne-ar fi mai usor sa speram ca ne vom mantui!