SFANTUL IOAN GURA DE AUR

[georgeval]

Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur, (344/354-407), patriarh al Constantinopolului, unul din cei patru mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe si singurul care apartine Scolii din Antiohia. S-a nascut la Antiohia, anul nasterii sale nefiind cunoscut cu certitudine, fiind plasat intre 344 si 354. Tatal sau, Secundus, care a detinut o functie militara deosebita (magister militum Orientis), a decedat la scurta vreme de la nasterea copilului si de aceea, sarcina cresterii si a educatiei acestuia i-a revenit mamei sale, Antusa, ramasa vaduva la varsta de 20 de ani. De la mama sa a primit loan primele elemente de invatatura crestina si, fara îndoiala, dragostea fata de Biserica. Studiaza apoi filosofia, sub indrumarea lui Andragatiu, iar retorica cu Libaniu, vestit sofist. La varsta de 18 ani, Meletie Marturisitorul, conducatorul Bisericii din Antiohia, atras de calitatile intelectuale si spirituale deosebite ale tanarului loan, il ia în anturajul sau. Se pare ca Meletie a fost cel care l-a botezat, in acest rastimp, el studiaza teologia sub indrumarea lui Diodor din Tars.


voi reveni zilele acestea cu mai multe informatii despre Sfantul Ioan Gura de Aur

[georgeval]

Mana stanga a sfantului Ioan Gura de Aur la Iasi.

Simtind o atractie deosebita fata de viata ascetica, loan incearca, am putea spune experimental, sa duca o astfel de viata in sanul familiei, insa, in cele din urma, simte nevoia de a se retrage în muntii din vecinatate, unde traieste timp de doi ani în post si rugaciune, intrucat se îmbolnaveste, este silit sa revina acasa, spre marea bucurie a mamei sale. Meletie foloseste aceasta ocazie si îl hirotoneste diacon, în 381. Este preocupat cu precadere de problema vietii monahale, a fecioriei, carora le dedicta o serie de tratate scurte. Tot acum, elaboreaza tratatul sau Despre preotie. Dupa cinci ani primeste taina preotiei din mâinile episcopului Flavian, in 386, care îl numeste predicator al bisericii mari, zidita de împaratul Constantin. Isi indeplineste cu deosebit zel si constiinciozitate îndatoririle de predicator. De altfel, perioada aceasta, 386-397, a fost deosebit de fructuoasa pentru el, intrucat cele mai vestite omilii ale sale apartin acestei etape din activitatea sa. Dupa moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, (397), impotriva vointei sale, loan este ales urmasul acestuia. Este adus in capitala din porunca imparatului Arcadiu, iar Teofil al Antiohiei a fost obligat sa-l hirotoneasca episcop, la 26 februarie 398. Ioan purcede de îndata sa reformeze atât cetatea, cat si preotimea, care se aflau într-o mare stare de decadere si coruptie. Astfel, el suprima luxul resedintei episcopale, introducand traiul modest si auster monahal, iar bogatiile aflate aici le foloseste spre a-i ajuta pe cei saraci si nevoiasi si pentru spitale. Interzice preotilor sa foloseasca darurile pentru cei saraci in propriul lor interes, iar calugaritelor si diaconeselor sa locuiasca la clerici. Vaduvelor le cere purtare ireprosabila. Criticile sale indreptate împotriva coruptiei si a depravarii i-au adus multi dusmani, in plus, nu au ramas fara ecou nici la curtea imparteasca, unde lucrurile nu erau prea bune.


Actuala este viata Sfantului
Sfinte Ioane roaga pe Hristos Dumnezeu sa se milostiveasca de noi

[costel]

De ce este sarbatorit impreuna Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie? Ca sa avem un raspuns potrivit, amintim ca in timpul domniei imparatului Alexios I Comnenul (1081-1118) s-a ivit o disputa si o ruptura, in acelasi timp, intre crestinii de atunci, dar mai ales intre teologii vremii. Disputa a pornit de la intaietatea pe care ar trebui sa o aiba in Biserica personalitatile marilor ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul sau Ioan Gura de Aur, socotiti cei mai mari sfinti teologi ai Bisericii. Aceasta disputa a fost rezolvata insa intr-un mod benefic pentru Biserica: cei trei mai ierarhi si-au exprimat vointa lor de a fi socotiti egali in fata lui Dumnezeu prin aratarea lor unui episcop, Ioan al Evhaitelor, in vis. Episcopul a convins pe contemporanii sai ca visul a fost exprimarea dorintei celor trei sfinti de a nu mai fi pricina atator certuri. Episcopul Ioan s-a gandit ca sarbatorirea celor trei sfinti in aceeasi zi a lunii ianuarie ar fi cea mai buna solutie pentru rezolvarea conflictului, intrucat ei sunt sarbatoriti separat, pe 1 ianuarie Sfantul Vasile cel Mare, pe 25 ianuarie Sfantul Grigorie Teologul, iar pe 27 ianuarie Sfantul Ioan Gura de Aur. De atunci, sarbatoarea celor trei mari ierarhi de la 30 ianuarie a devenit una dintre cele mai mari sarbatori ale Bisericii, o sarbatoare a unitatii crestinilor, o sarbatoare a impacarii.

[georgeval]

De aceea, planul sau de a reforma viata din capitala si a clericilor,a facut ca toate fortele care îi erau ostile sa se uneasca împotriva lui. Paralel cu aceste activitati, el continua sa predice, sa scrie comentarii biblice si sa organizeze misiuni, trimitând misionari la gotii de la Marea Neagra si Dunare. Totodata, încearca sa rezolve tensiunile prezente în diverse dioceze, ca cele din Tracia si Asia Mica, dar care nu erau sub jurisdictia sa, si convoaca un sinod la Efes în 401, pentru a clarifica neregulile de aici. Dusmanii sai continua intrigile si le extind cu tenacitate la curte, unde Eutropiu cazuse în dizgratie, iar împarateasa Eudoxia conducea afacerile imperiului, împaratul Arcadiu, lasându-i acesteia mâna libera. Chiar unii episcopi, cum au fost Severian de Gabala, Acaciu de Beroea si Antiohie de Ptolemais, au facut tot ceea ce le-a stat în putinta pentru a o stârni pe împarateasa Eudoxia împotriva lui. Dusmanul lui cel mai important a ramas, însa, Teofil de Alexandria. Animozitatile sunt intensificate dupa ce loan Hrisostom îi primeste pe Fratii Lungi, acuzati de origenism si alungati din Egipt de patriarhul Teofil, pe care îi gazduieste, fara a intra în comuniune cu ei. Desi Fratii Lungi i-au adresat lui loan o plângere împotriva lui Teofil, acesta nu o ia în considerare. Acestia se plâng împaratului Arcadiu, care îl convoaca pe Teofil la Constantinopol pentru a raspunde acuzelor aduse de ei. Teofil îsi ia o serie de precautii, trimitându-1 înainte pe episcopul Epifanie de Salamina, care urma sa-1 acuze pe loan de origenism. Acesta îsi da seama de intriga si se întoarce în Salamina. Teofil vine la Constantinopol însotit de 26 de episcopi si, raliindu-si înca 10 episcopi nemultumiti si trei vaduve care se considerau nedreptatite de loan, la care se adauga însasi împarateasa Eudoxia, îl convoaca pe loan la un sinod la Stejar, localitate nu departe de Calcedon, spre a se dezvinovati de diverse acuze pe care acestia i le-au adus, în general 12 capete de acuzare.

[georgeval]

Sf. Ioan respecta de aceasta data porunca imparatului si se aduna cu toti credinciosii in cladirea bailor publice, numita Constantiniana, unde s-a facut slujba de priveghere, iar catehumenii au fost botezati. Aceste evenimente se petreceau în perioada Pastilor. A treia zi dupa Pasti, loan este arestat, iar dupa Rusalii a fost trimis în exil. Insotit de o trupa de soldati traci, el este imbarcat cu destinatia Cucuzis sau Arabissos in Armenia Mica. In scaunul ramas vacant, a fost ales Arsacius si dupa moartea acestuia Atticus, ambii dusmani inversunati ai Sf. Ioan si acuzatori la sinodul de la Stejar, intrucat sustinatorii Sf. Ioan au refuzat sa-i recunoasca, li s-au confiscat averile si au fost trimisi in exil. Viata in exil nu a fost deloc usoara, in pofida bolii care ii macina trupul, Sf. Ioan s-a daruit trup si suflet activitatii pastorale, reputatia sa atragand un numar din ce in ce mai mare de credinciosi, intrucat popularitatea sa era in crestere si in conditiile nemiloase de exil, inamicii sai intervin pe langa imparat, care il trimite intr-un loc cu totul neprielnic pentru sanatatea deja subrezita a marelui Ierarh, si anume la Pityum, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. El nu rezista calatoriei si moare la Comana in Pont, la 14 septembrie 407.