Creștinismul, calea spre progres

[Traditie1]

Creștinismul a avut și are un impact colosal asupra societății. Noi trăim într-o societate clădită pe principiile aduse de el.

Valoarea ființei umane și a iubirii propovăduită de creștinism a revoluționat radical omenirea. Ea a dus la căderea societății sclavagiste și evoluția spre democrație. Principiile egalității, întrajutorării și păcii ale lumii actuale sunt aduse de creștinism. Fără această schimbare, lumea ar fi continuat să se sfâșie în lupte fratricide iar bunătatea ar fi continuat să fie văzută ca o slăbiciune.


Prin învățătura despre personalismul uman și divin, creștinismul a lărgit și îmbunătățit spectrul trăirilor personale și a relațiilor de cuplu.


Prin credința în Dumnezeu, absolut, infinit și veșnicie, creștinismul a deschis omenirii calea spre cunoaștere atât a lumii fizice cât și a celei nevăzute. Fără această credință omenirea ar fi rămas la concepțiile panteiste, neobiectivate despre lume, așa cum se vede la societățile necreștine asiatice, africane etc sau cum era societatea romană antică.


Prin faptul că nu se bazează pe negații, ca ateismul, creștinismul reprezintă un factor de progres și cunoaștere pe toate planurile, artistic, științific și religios.

[calator prin ploaie]

PRO
Creştinismul reprezintă o trecere de la dreptate la dragoste.Steinhardt
Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total. P. Tutea

Creştinismul este primul umanism real: Evangheliile exclud programatic vio*lenţa şi crima din economia faptei umane. G. Liiceanu
Contra :
Creştinismul este una dintre multele erezii iudaice.

definiţie de Eric Hoffer


Creştinismul e o metafizică a călăului.

definiţie de Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor



"Crestinismul nu se fundamenteaza doar pe principiile si invataturile lui Isus, ci pe faptul Intruparii Sale, al Invierii si al Dumnezeirii Sale…Nu putem sa credem mai putin de atat, fiindca Scriptura nu ne permite!" Prin urmare CRESTINISMUL este o cale spre desavarsire, spre progres....

Despre Newton, descoperitorul gravităţii, se spune că întotdeauna, când rostea Numele lui Dumnezeu, îşi ridica pălăria de pe cap în semn de reverenţă. Dau aici mai jos afirmaţiile unora din ei, ca cei înţelepţi să vadă că nu numai proştii cred.
GALILEO GALILEI, cunoscutul astronom, fizician şi matematician, declară într-o scrisoare că: "Sfânta Scriptură nu poate niciodată să mintă sau să rătăcească. Adevărurile ei sunt absolute şi neîndoielnice”.

R. BOYLE, întemeietorul chimiei ştiinţifice, a lăsat aceste cuvinte prin testament: "Faţă de BIBLIE, toate cărţile omeneşti, chiar cele mai bune, sunt numai ca plantele care primesc toată lumina şi strălucirea lor numai de la soare.

BLAISE PASCAL, vestitul matematician, fizician şi filozof francez, scrie: "Scriptura are pasaje pentru a consola toate condiţiile şi pentru a intimida toate condiţiile”.

Sir WALTER SCOTT, celebrul romancier englez, când era pe patul de moarte, a rugat pe ginerele său, Lockhart, să-i citească ceva din carte. "Din care carte?" a întrebat Lockhart, privind la cele 20.000 de volume, care acopereau pereţii. "Nu există decât o singură carte: BIBLIA!" răspunse Scott.

LORDUL BYRON, ilustru poet englez a lăsat pe BIBLIA sa următoarea inscripţie: „În această prea sfântă Carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiţi sunt acei muritori, cărora Dumnezeu le-a dat darul de a auzi, de a citi, de a rosti o rugăciune şi de a primi cu umilinţă cuvintele acestei cărţi. Fericiţi cei care sunt în stare să deschidă poarta şi să meargă cu hotărâre, pe calea arătată de ea. Iar cei ce o citesc numai ca să se îndoiască de spusele ei, sau să le dispreţuiască, aceia mai bine nu s-ar fi născut”.

EMANUEL KANT, cel mai mare filozof german, scria lui STILLING, prietenul său, despre care a auzit că a început să citească Biblia: "Faci bine că îţi cauţi liniştea în Evanghelie, pentru că ea este un izvor nesecat al tuturor adevărurilor, cum nu se mai găseşte nicăieri". "Dacă Evanghelia n-ar fi lăsat să ţâşnească depe paginile ei învăţăturile morale, care să alcătuiască temelia neclintită a vieţii omenirii întregi, apoi filozofia nu le-ar fi elaborat nici până azi, în curăţia lor divină”.

Iar la 72 de ani, Kant scria: "BIBLIA este cartea al cărei conţinut mărturiseşte el singur originea-i divină. Ea ne descoperă cât de mare este vina noastră, cât de adâncă ne este căderea, dar şi cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. BIBLIA este comoara mea cea mai de preţ, fără de care aş fi nenorocit”.

JOHN F. W. HERSCHEL, astronom şi fizician englez spune: "Toate descoperirile omeneşti par a fi făcute numai cu scopul de a confirma cu o şi mai mare putere adevărurile care vin de sus, şi care sunt cuprinse în Sfintele Scripturi”.

RALF W. EMERSON, mare filozof spune: "BIBLIA nu e o carte, ea e o literatură”.

GIUSEPPE GARIBALDI, marele patriot italian, în timp ce lupta pentru eliberarea Italiei, de sub puterea papală şi a Austriei, scria lui Earl de Shaftesbury: "Cel mai bun din aliaţi, pe care ni-l puteţi procura, e BIBLIA, care ne va aduce realitatea eliberării”.

GUIZOT F. istoric francez şi bărbat de Stat, în ale sale "Meditaţii" prima ediţie pag. 252 face următoarea remarcă cu privire la Evanghelii: "Marea putere a acestor cărţi şi a relatărilor lor, a fost încercată şi probată. Ele au biruit păgânismul; ele au biruit Grecia, Roma şi Europa barbară, ele sunt pe cale de a birui lumea. Şi sinceritatea autorilor nu e cu nimic mai prejos decât puterea cărţilor. Noi putem pune în discuţie pregătirea scolastică şi perspicacitatea critică a primilor istorici ai lui Isus Cristos; dar e imposibil să contestăm buna lor credinţă; ea sclipeşte din cuvintele lor; ei au crezut ceea ce au spus; ei au pecetluit afirmaţiile lor cu sângele lor”.

cu citate din Walter Martin

[Marius22]

[quote=Traditie1;337456]Noi trăim într-o societate clădită pe principiile aduse de el. [quote/]

Cred ca societatea in care traim mai este cladita foarte putin pe aceste principii. Se vorbeste astazi tot mai mult de o perioada post-crestina. Lumea parca tinde a se reintoarce la principiile pe care era fundamentata societatea pagana. Putem vorbi, in acest sens, despre o "repaganizare" a lumii, sub raport spiritual.

Cred ca se intampla aceasta pentru ca omenirea, asemenea iudeilor de odinioara, nu a inteles lucrarea lui Hristos. Multi desi cred intr-un Hristos istoric, nu reusesc sa vada in El mai mult decat un "Hristos politic", un "Hristos social". Un profet, un legiuitor - ca multi altii - care a revolutionat felul de a gandi al omenirii, a dat o Lege Noua, prin care a rasturnat intrucatva scara valorilor, si a carui menire este sa schimbe chipul societatii.

Or Hristos este Mantuitorul. Acest lucru este pierdut din vedere de societatea contemporana. Hristos a dat o Lege Noua, dar a dat mai ales harul, prin care omul devine "purtator de Hristos". Hristos al Bibliei, al legii exterioare, ne devine interior, una cu noi, "inscris" pe "tablele de carne ale inimii".

Crestinismul este cu adevarat factor de progres, atunci cand omul se uneste cu Hristos, cand traieste cu El si in El.