Normalitatea

[Traditie1]

Conform dicționarului, normal înseamnă care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.




Din poruncile Domnului sau din logică, se trage concluzia că noi nu am fost chemați să fim firești, naturali, ci să depășim naturalul și să atingem perfecțiunea:

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (acesta este versetul de încheiere la capitolul Fericirilor din evanghelia după Matei).




În concluzie, noi nu trebuie să fim normali potrivit normelor lumii. Societatea ne cere asta, dar societatea e un organism apostat. Nu putem sluji amândurora.

[ap2010]

"Normalitatea" in societate se raporteaza numai si numai la asemanarea si adoptarea stilului de viata a celor din jur.Daca esti altfel esti "ciudat".
Se spune ca in lumea cocosatilor, cel cu coloana verticala este anormal.
In concluzie, nu ne ramane de facut nimic altceva decat sa incercam sa ne integram intre oameni asemanatori noua si sa nu incercam sa-i schimbam pe ceilalti, dar nici noi sa nu fim nevoiti sa adoptam principiile de viata ale altora.

[MariS_]

În prealabil postat de Traditie1

Conform dicționarului, normal înseamnă care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.




Din poruncile Domnului sau din logică, se trage concluzia că noi nu am fost chemați să fim firești, naturali, ci să depășim naturalul și să atingem perfecțiunea:

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (acesta este versetul de încheiere la capitolul Fericirilor din evanghelia după Matei).




În concluzie, noi nu trebuie să fim normali potrivit normelor lumii. Societatea ne cere asta, dar societatea e un organism apostat. Nu putem sluji amândurora.

E foarte corect ce spuneti. "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi" ne indica calea de urmat, dar nu numai in fapte, ci si in credinta si cunoastere. As face o paralela cu lucrarea de mantuire a Mantuitorului Insusi. Ea incepe cu Intruparea prin care ni se dezvaluie ca Mantuitorul era Dumnezeu adevarat si Om adevarat, adica omenitatea Sa era cea a omului cazut, dar fara de pacat. Nu a imbracat o omenitate restaurata ci omenitatea cazuta, caci pe ea dorea s-o vindece, s-o restaureze. Apoi a urmat Jertfa pe Cruce prin care a restaurat omenitatea noastra si mai apoi Invierea si Inaltarea, prin care a desavarsit-o. Deci pornind de la omenitatea cazuta prin lucrarea de mantuire a Mantuitorului nostru omenitatea noastra a parcurs etapele de restaurare si apoi de desavarsire. Tot asa si intelegerea noastra despre Dumnezeu a parcurs aceleasi etape, de la perceptia lui Dumnezeu ca pe un Stapan gelos si razbunator, atunci cand eram in stare cazuta, mai apoi la perceptia de Creator bun, cand omenitatea noastra este restaurata si culminand cu revelatia data de Insusi Fiul Sau, cea a desavarsirii lui Dumnezeu vazut acum ca Tata infinit iubitor de catre cei adoptati ca si fii prin Harul Duhului in Fiul. De ce tindem sa-L vedem din nou pe Dumnezeu ca pe un Stapan gelos si razbunator? nu stiu. Cred ca ar trebui sa depasim aceasta perceptie. Dumnezeu nu se schimba, ci doar perceptia noastra despre el se schimba, iar Dumnezeu a fost de acord cu acesta perceptie din iconomie, adica din motive pedagogice, caci cu copilul neascultator si naravas trebuie sa dai impresia ca esti si tu mai dur, dar atunci cand creste si te poate intelege nu mai lasi aceasta impresie falsa ci ii arati intai prietenie si apoi adevarata dragoste. Asa si noi trebuie sa crestem de la intelegerea literei la intelegerea Duhului, adica la intelegerea duhovniceasca. Si faptele noastre la fel, de la cele impuse de reguli si canoane, adica din ascultare, la cele venite din iubire, adica din libertate. Dar nu din libertatea lumeasca sau libertinism, ci din libertarea cea intru Hristos, libertatea daruirii totale, a jertfei de sine.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[windorin]

"Va veni vremea in care oamenii vor innebuni si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste,
se vor ridica asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor." (Pateric, Avva Antonie, 27)

Sfantul, neobosit vietuitor intru Hristos, este norma normalitatii !
Avem sfinti langa noi, trebuie numai sa ne smerim, spre a'i vedea.

[mela me]

Omul, de la alungarea lui din Rai, a incercat sa se apropie de Dumnezeu, prin rugaciune sau fapte bune; incerca intr-un fel sa ajunga iarasi la cel care l-a creat.
Numai ca pana la desavarsire, perfectiune e cale lunga... e greu si pentru cei care traiesc retrasi in manastiri.
Depinde pentru fiecare ce intelege prin normal, important e ca inainte sa zicem/facem ceva, sa le trecem toate prin "sita" Lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

Normal este sa iubim pe Dumezeul nostru din toata inima si din tot cugetul nostru , din toata puterea noastra ! Normal este sa nu-ti faci chip cioplit nici alta asemanare , nici sa te inchini lor ! Normal este sa nu luam numele Domnului Dumnezeului nostru in desert ! Normal este sa cinstim ziua Domnului ! Normal este sa cinstim pe tatal si pe mama noastra , ca sa ne fie bine multi ani cat traim pe acest pamant ! Normal e sa nu ucizi , sa nu desfranezi , sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau , sa nu furi si sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau ! Aceasta este baza normalitatii , fara de care nu putem cladi o viata normala , fara de care nu ne putem numi oameni in adevaratul sens al cuvantului !

În prealabil postat de cristiboss56

Normal este sa iubim pe Dumezeul nostru din toata inima si din tot cugetul nostru , din toata puterea noastra ! Normal este sa nu-ti faci chip cioplit nici alta asemanare , nici sa te inchini lor ! Normal este sa nu luam numele Domnului Dumnezeului nostru in desert ! Normal este sa cinstim ziua Domnului ! Normal este sa cinstim pe tatal si pe mama noastra , ca sa ne fie bine multi ani cat traim pe acest pamant ! Normal e sa nu ucizi , sa nu desfranezi , sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau , sa nu furi si sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau ! Aceasta este baza normalitatii , fara de care nu putem cladi o viata normala , fara de care nu ne putem numi oameni in adevaratul sens al cuvantului !

Asa e Cristi,ai dreptate deplina.Ceea ce spune Traditie1 aici:

În prealabil postat de Traditie1

În concluzie, noi nu trebuie să fim normali potrivit normelor lumii. Societatea ne cere asta, dar societatea e un organism apostat. Nu putem sluji amândurora.

este de fapt un indemn gresit. Dumnezeu prin baza normalitatii pe care tu ai aratat-o mai sus, tocmai ne invata CUM sa traim in mijlocul lumii. Nu departe de ea.Nu societatea impune regulile dupa care trebuie sa traim NORMAL,ci chiar DUMNEZEU o face! Tocmai ca sa putem trai in lume,nu departe de ea!

[costel]

Cel care ramane in Hristos este omul normal, firesc, in afara Sa, ajungem sa avem parte de anormalitate.

Ma intristez cand vad ca moartea a ajuns sa fie considerata ca fiind ceva firesc si nu nefiresc, ca omul spune "normal ca X a fraudat, ce tu nu ai fi facut la fel?"...

[coralina]

În prealabil postat de costel

Ma intristez cand vad ca moartea a ajuns sa fie considerata ca fiind ceva firesc si nu nefiresc, ca omul spune "normal ca X a fraudat, ce tu nu ai fi facut la fel?"...

Ne plangem de spagile pe care trebuie sa le dam zilnic dar tot noi (generic) suntem cei care le cer - noi insine, mamele noastre asistente medicale care nu ridica un pai fara 10 lei bagati in buzunar, tatii nostri politisti care iau spaga la drumul mare pe motive mai mult sau mai putin inventate, fratii si surorile noastre care, profesori fiind, fac viata amara elevilor ca sa ii aiba clienti siguri la pregatire, etc.

Noi insine trebuie sa ne schimbam si sa-i atentionam fara jena sau retineri si pe cei din jur atunci cand se dedau la comportamente josnice. Sa nu ne mai temem sa deschidem gura atunci cand rostim adevarul. Doar asa ne putem schimba (apropo si de topicul cu "Schimbarea Romaniei in bine").

[Marius22]

În prealabil postat de Traditie1

În concluzie, noi nu trebuie să fim normali potrivit normelor lumii. Societatea ne cere asta, dar societatea e un organism apostat. Nu putem sluji amândurora.

Dumnezeu nu imparte oamenii in normali si anormali, in frumosi si urati si nici macar in drepti si pacatosi. Doar noi oamenii, ne raportam unii fata de altii folosind astfel de termeni.

Dumnezeu nu cauta in om sa vada decat daca "dupa Chipul" a devenit "dupa Asemanarea". Acelasi lucru trebuie sa cautam si noi atat cat traim, deoarece aceasta este starea omului de "normalitate", implinirea scopului nostru existential.