Lenea ne indeparteaza de Dumnezeu ( din invataturile Sf. Parinti )

[cristiboss56]

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

He-he, cateva mici pastile, oh... O, da! Doamne ajuta!
Multumesc, Cristian, multumesc si lui Costel...
Domnul sa ne intareasca in vietuirea aceasta sfanta si sfintitoare! AMIN+

P.S. O parte din acest lung, darnic, bogat "mestesug" al linistirii si trezviei il gasisem deja in unele scrieri, de pilda in scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, prin cartile de rugaciuni, in Ceaslov... M-au ajutat atat de mult, deseori... Port lista cu mine pe un carnetel mic, ascuns intr-un mic buzunar... A fost cu mine in vara asta prin toata tara, pana la Sighet, departe in Ucraina, pana la vama/Vecheetc. Nu-l pot lasa, dimpreuna cu alte mici lucruri, le port cu mine si citesc adesea. Iar cand uit, intr-adevar vine lenevirea cu pasi mari, de zbir nebarbierit, cu ochii rosii de ura... Si ce imi face, cum ma chinuieste... Veti fi stiind si voi cum e, pesemne, din pataniile voastre...:)

<<De s-ar fi îngrijit Dumnezeu de cei leneşi, apoi ar fi poruncit buruienilor să facă grâu şi pădurii să facă tot felul de poame. Vai de voi, iubitorilor de deşertăciuni, fiindcă aveţi toate mădularele întregi şi trupul sănătos şi nu vreţi să lucraţi. Apoi ce fel de plată veţi lua de la Dumnezeu şi ce veţi aduce lui Dumnezeu din ostenelile voastre? Căci lui Dumnezeu nu-i trebuie jertfa din furt, că de furt El se scârbeşte. Pentru că nu somnoroşilor le-a făgăduit viaţa veşnică, nici mincinoşilor, nici clevetitorilor, nici hoţilor, nici jefuitorilor, ci celor ce se ostenesc cu credinţă la toate lucrările. Unii ostenind la roadele cîmpului, alţii păscând dobitoacele şi caii şi din acestea dând zeciuială lui Dumnezeu aşa se mântuiesc. Iar alţii fân cosesc, hrănesc mieii şi din acestea, îmbrăcând pe săraci, primesc binecuvântare de la Domnul. Iar alţii călătoresc pe mare şi, făcând negustorie pe pământ, adună bogăţie. Daţi dar partea sufletului la biserici şi la săraci şi de aici, după ducerea voastră, veţi lua însutit plata care este păzită în ceruri. Şi cei ce aveţi orice fel de lucru al mâinilor voastre să daţi milostenie, ca prin acea milostenie să aflaţi dreptate la Judecătorul Dumnezeu. Femeilor, antrenaţi-vă trupurile voastre pentru muncă şi întindeţi-vă mâinile voastre la fus şi să cunoaşteţi că bine este a lucra, ca nimeni fără de osteneală nu se va încununa. Că pe fiecare după fapte îl voi judeca, zice Domnul, şi fiecare după faptele sale va lua răsplata.>> (Sfântul Ierarh Vasile cel Mare,)

[cristiboss56]

Lumea întotdeauna a osândit pe leneş. Solomon îl trimite să ia pildă de la harnica furnică (Pilde 6, 6), iar Apostolul porunceşte că „cine nu munceşte nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).

Făcut după Chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă asemenea lui Dumnezeu, omul este chemat pentru lucrare de la început, când a fost pus în Eden ca „să-l lucreze şi să-l păzească” (Facere 2, 15). După izgonirea din Rai, lucrarea omului este îndreptată îndeosebi spre agonisirea celor trebuitoare vieţii: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă. Fără de acestea nu poate trăi; de nevoie trebuie să lucreze, nu poate trăi în lenevie.

Deci nu de această trândăvie se roagă Sf. Efrem să fie izbăvit ci de trândăvia mult mai vătămătoare a nelucrării poruncilor lui Dumnezeu; lucrarea acestora, precum am mai spus, fiind condiţia creşterii omului celui nou, născut din Sf. Botez, a dobândirii asemănării cu Dumnezeu. Prin pilda talanţilor, Mântuitorul ne învaţă că puterile Sfântului Duh, care sălăşluiesc în om sunt foarte mari (un talant cântărea peste 40 kg) şi pot duce pe om la cea mai înaltă desăvârşire; şi dacă nu toţi ajung la aceeaşi măsură, sau nu ajung deloc, se datorează trândăviei omului. Aceasta este direct potrivnică dezvoltării omului duhovnicesc, este refuzul propriei sale creşteri, împietrirea în nedesăvârşire.

Lumea întotdeauna a osândit pe leneş. Solomon îl trimite să ia pildă de la harnica furnică (Pilde 6, 6), iar Apostolul porunceşte că „cine nu munceşte nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10). De aceea şi Sf. Efrem pune trândăvia în fruntea celor patru duhuri pătimaşe, ca una care este piedică a toată fapta bună şi potrivnică celei mai înalte chemări a omului.

(Protos. Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, Editura Trinitas, p. 45-46)

[Tudorul]

În prealabil postat de cristiboss56

Lumea întotdeauna a osândit pe leneş. Solomon îl trimite să ia pildă de la harnica furnică (Pilde 6, 6), iar Apostolul porunceşte că „cine nu munceşte nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).

Solomon e amintit de Hristos chiar in cealalta parte a ne-lenii, atunci cand apar ingrijorarile desarte.

[cristiboss56]

Plictiseala este nepoata întristării şi fiica lenei. Pentru a o alunga, osteneşte-te cu lucru, nu te lenevi în rugăciune; atunci trece şi plictiseala şi vine râvna. Dar dacă la aceasta mai adaugi răbdare şi smerenie, atunci te vei izbăvi de multe rele.
Când vei da de ipohondrie, nu uita să te dojeneşti; aminteşte-ţi cât de vinovată eşti înaintea Domnului şi înaintea ta şi recunoaşte că nu eşti vrednică de nimic mai bun şi vei simţi tot atunci uşurare. S-a spus: multe dureri pentru cei drepţi şi multe răni pentru cei păcătoşi. Aşa este viaţa noastră aici, tot dureri şi dureri, iar cu acestea se câştigă Împărăţia Cerurilor. Când vei fi neliniştită, să repeţi mai des; caută pacea şi o vei culege.
Staretul Ambrozie de la Optina