Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

[Mihailc]

În prealabil postat de forever...

Hristos a înviat!

M-a „uimit” și m-a bucurat interpretarea conform căreia trândăviea este de fapt uitarea de Dumnezeu, lipsa uimirii... Despre uimire am găsit referințe și într-o carte, prea grea pentru mine („Isaac Sirianul — asceză singuratică și milă fără sfârșit”, Sabino Chialà), din care am reținut acest unic lucru - uimirea ca treaptă a cunoașterii.

De asemenea, nu vedeam „grija de multe” ca „deznădejde”, ci mai degrabă ca agendă prea încărcată, că tot e menționat mai sus și acest sindrom.

Altfel spus, mulțumesc pentru link și mă întreb ce putem „savura” în această perioadă, a Penticostarului? Cum stați cu bucuria?

Adevărat a înviat!

Trândăvia, în forma cea mai gravă, mai e numită, în limbajul asceților din vechime, akedia- starea de toropeală care pune stăpânire pe om în miezul zilelor caniculare de vară (în Egiptul părinților pustiei din secolele IV-V asta însemna valori termice greu de suportat). Dar nu e vorba doar de o toropeală fizică, un fel de variațiune a oboselii epuizante, ci mai ales de amorțirea sufletului și a minții, la care se adaugă ingredientul mortal al plictiselii extreme - nimic nu pare să te mai intereseze, lucrurile care mai ieri îți însuflețeau viața nu mai au nicio relevanță. În raport cu ceilalți se manifestă două tipuri de reacții extreme: fie îți vine a flecări inerțial ceasuri întregi cu prima/primul ieșit în cale, fie nu suporți în preajmă nici măcar persoanele din interiorul cercului tău afectiv. Consecința ultimă a acestei grave maladii duhovnicești este deznădejdea.

La akedie se ajunge, printre alte căi minore, tot printr-o pereche de contrarii fatidice: agenda prea încărcată, datorită grijii de multe sau agenda prea goală, adică nelucrarea, lenea voluntară, parazitismul social, divertisment excesiv etc. Ambele situații refuză uimirea ca leac duhovnicesc preventiv: în agenda supraîncărcată nu e loc pentru ea, iar în agenda goală e atât de mult loc încât se pierde în peisaj. Uimirea e cel mai bun medicament pentru uitare, în combinație cu trezvia.

Un fragment dintr-o rugăciune atribuită Sfântului Ioan Gură de Aur spune așa: Doamne, izbăvește-mă de toată neștiința și uitarea, de trândăvirea și de nesimțirea cea împietrită.

Bucurii statornice, forever and ever....!