Lumina de la Ierusalim

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Pr. Ioan de atunci se împărtășea, deși conștientizese că fumatul este nociv și că este o patimă. Citatul este concludent în acest sens.

Citatul este concludent, dar nu in sensul spus de tine (si de altii). Sfantul nu spune ca ar avea o patima a fumatului. Daca fumatul o data la o saptamana sau doua era o patima, atunci ce mai e la cei ce fumeaza zilnic cateva tigari? Sfantul spune ca si-a dat seama in acea zi ca fumatul afecteaza si sanatatea si starea sufleteasca. Din citat reiese ca nu ar fi observat asta inainte. Cum am mai scris de cateva ori, pe atunci nu era considerat fumatul ceva nociv, mai ales ca nu se fuma zilnic, ca azi. E posibil ca dupa aceea sa se fi lasat de fumat, nu avem alte informatii. Spun ca si altii au inteles gresit, de exemplu in articolul acesta: https://doxologia.ro/puncte-de-veder...tima-fumatului In titlu si in articol se spune ca sfantul ar fi avut o patima a fumatului, pentru ca unii nu-si dau seama ca pe vremea aceea nu se fuma ca azi, zilnic. Apoi se da un citat din care ar trebui sa reiasa ca sfantul se ruga cu lacrimi sa scape de patima fumatului. Dar acel citat nu are nicio legatura cu fumatul, ci cu pacatele, in general, nici nu se pomeneste de fumat. Pe vremea aceea fumatul era vazut ca un obicei oarecare, cum se bea azi cafeaua.
Dar sa vedem si ce spun duhovnicii de azi despre impartasire si fumat. Multi preoti ii impartasesc si pe cei care fumeaza, fiind vorba de cie ce fumeaza zilnic, nu o tigara la o saptamana. http://ziarullumina.ro/raspunsuri-du...elui-9357.html https://www.apostolia.eu/articol_315...9Fi-tutun.html In articol un parinte spune ca fumatul nu e pacat de moarte, ca sa fie oprire de la impartasire. Si mancatul dulciurilor este o problema, aparuta in ultima perioada, odata cu obtinerea zaharului. Un preot nu va opri pe cineva de la impartasire pentru ca are o dependenta de dulciuri, avand aceeasi problema, afectarea sanatatii.

În prealabil postat de simpllu

Spovedanie sistematică și împărtășire numai cu binecuvântarea duhovnicului. Câți dintre cei care se împărtăesc nu au patimi?
Dacă duhovnicul hotărăște că de folos îți este o împărtășire mai rar sau mai des, cu pregătire prealabilă, faci ascultare. Nu vii să spui că mai repede de 40 de zile tu nu te împărtășești sau că de 4 ori pe an este suficient.

Atunci de ce vorbim degeaba? In afara de micul grup de 3-4 preoti mentionati de tine toti preotii o sa recomande exact ce invata Biserica, nu practici luate de la catolici, preluate de la ortodocsi din vest. O sa spuna intotdeauna sa te spovedesti inainte de impartasire, chiar daca tu crezi ca esti sfant si nu ai pacate. Si, eventual, sa te poti impartasi si in afara celor patru posturi, daca ii spui de odata pe saptamana te da afara din biserica. Ca tu ai gasit unul din cei 4 preoti care te invata altceva nu e nicio mirare, pe tine te atrag doar invataturile diferite de cele ale Bisericii, reformiste. Treaba ta, dar nu-i mai sminti si pe altii.

În prealabil postat de simpllu

Iar tu nu ții cont că ascultarea este mai presus de toate. Chiar dacă duhovnicul greșește (cu știință sau fără de știință), Dumnezeu le schimbă în bine. Nu te poți împărtăși oricum, ci numai cu pregătire prealabilă. Mai periculos este să consideri împărtășirea ca pe un premiu datorită eforturilor tale ascetice, decât să o consideri medicament (ceea ce în mod real este).

Am vazut ca de ascultarea de Biserica nu ai auzit, spui in schimb de ascultarea de oameni, indiferent ca sunt ortodocsi sau au imbratisat alte conceptii. Ti-am mai scris de ascultarea de preotul Arie, ca si el era preot.

În prealabil postat de simpllu

Asta pentru că refuzi să vezi exemplul dat de la Sf. Ioan de Kronstadt, în care celor ce se considerau pregătiți și vrednici li s-a spu pas, iar celor care se considerau nepregătiți și nevrednici li s-a dat întâietate, adică sunt foarte importante cercetarea de sine și conștiința cu care te împărtășești. Bineînțeles, cu pregătire și spovedanie, nimeni nu le exclude.

Am mai discutat acel pasaj, care e in aceeasi intelegere cu invatatura Bisericii, nu cum vrei tu (si cei care au asemenea conceptii) sa se inteleaga. Nu mai repet pentru cineva care oricum nu vrea sa inteleaga.

În prealabil postat de simpllu

Consevatori sunt tocmai ”ecumeniștii” care refuză schimbarea preluată de la catolici și introdusă în învățătura BO în anul 1642, adică a împărtășirii de 4 ori sau cel puțin o dată pe an. Tu nu faci decât să aperi influența catolică, ești ecumenistul perfect!

Mai e si ilara argumentatia asta (pe langa faptul ca e falsa), de asta catolicii se impartasesc in fiecare saptamana si nu de patru ori pe an. E evident ca nu prea avem ce discuta, nu cred ca esti un om de inteles, nu am vazut niciodata sa spui ca ai sustinut ceva gresit. Nu vad niciun beneficiu in discutiile cu tine, de ce tii neaparat sa le continui?

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Asadar, dupa acesta scurta lamurire, referitor la noua moda a impartasirii dese si fara spovedanie, exact aceeasi cu practica de la catolici, aceasta a aparut prima data in timpul parintilor colivari, mai exact a fost preluata de calugarul convertit Neofit Kavsokalivitul din practica aparuta chiar in acele timpuri la catolici (ce coincidenta, nu-i asa?).

Practica desei împărtăşiri era aproape străină Bisericii Apusene din secolele al XII‑lea–al XVII‑lea. Catolicii s-au inspirat din scrierile patristice ale Răsăritului, mai ales din scrierile Sfântului Nicodim Aghioritul, publicate în numeroase ediţii la Veneţia. Sesizezi coicidența? Mă tem că nu!

Cartea scrisă de Neofit Kavsokalivitul a fost îmbunătățită de Sfântul Nicodim Aghioritul și tradusă de Pr. Petroniu Tănase fostul stareț al schitului Podromu din Sf. Munte cu binecuvântarea IPS Irineu de Ala Iulia. Vrei să spui că toți oamenii ăștia habar nu au avut despre ce vorbesc? :))

În prealabil postat de catalin2

Asa cum reiese din articole, cu putin timp inainte aparuse aceasta moda la catlolici. Din fericire aceasta practica a fost preluata doar de unii parinti colivari si a disparut in scurt timp.

Practica desei împărtășiri a dăinuit de la începutul Bisericii și până în prezent. Dovadă, preoții au dus mai departe această practică, și nunumai ei, ci și părinții din Sf. Munte, grecii și multe alte comunități chiar și de la noi din țară.

În prealabil postat de catalin2

Autorii din secolul XX, cu vederi ecumeniste, au reinviat si aceasta practica, incercand sa geseasca false arguemnte din citate interpretate partizan sau scoase din context (asa cum erau si cele din carte calugarului Neofit). Nu ne intereseaza ce practica au catolicii.

Din contră, paractica împărtășirii rare a fost stabilită în apus. Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, deși se împărtășea des, când a scris cele 9 porunci bisericești a preluat această idee inspirindu-se din catehismul catolic (împărtășirea de 4 ori pe an în cele 4 posturi mari sau cel puțin o dată pe an) și de atunci a intrat această practică și la ortodocși. Că se întâmplă în apus și că ei în prezent se împărtășească la fel, asta este o altă poveste.

Cele nouă porunci bisericeşti au fost preluate și întroduse în catehisme de B.O.R. începând cu anul 1952. Ceea ce tu susții este un lucru nou care nu are nicio bază în Tradiția Bisericii.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Practica desei împărtăşiri era aproape străină Bisericii Apusene din secolele al XII‑lea–al XVII‑lea. Catolicii s-au inspirat din scrierile patristice ale Răsăritului, mai ales din scrierile Sfântului Nicodim Aghioritul, publicate în numeroase ediţii la Veneţia. Sesizezi coicidența? Mă tem că nu!

Chiar eu ti-am scris asta de vreo cateva ori, scrie chiar diac. Ica (daca nu ma insel) ca la catolici apare moda impartasirii dese (preluata pe filiera protestanta, probabil) cu putin inainte ca si calugarul Neofit sa o propovaduiasca. Cred ca e mai mare probabilitatea de castig la loto decat ca aceasta sa fie doar o coincidenta. E complet fals ce spui, preluat din argumentele false ale celor ce sustin aceasta practica preluata de la catolici (de fapt protestanti, daca acestia au luat-o de la ei). Practica aceasta aparuse la catolici inainte ca s-o preia calugarul Neofit, deci nu aparuse nicio carte a Sfantului Nicodim Aghioritul. O spune chiar diac. Ica, un propovaduitor al acestei practici, deci nu poate fi vorba de vreun subiectivism. Asadar, e invers, calugarul Neofit si apoi parintii colivari au adoptat-o de la catolici, nu invers.

În prealabil postat de simpllu

Cartea scrisă de Neofit Kavsokalivitul a fost îmbunătățită de Sfântul Nicodim Aghioritul și tradusă de Pr. Petroniu Tănase fostul stareț al schitului Podromu din Sf. Munte cu binecuvântarea IPS Irineu de Ala Iulia. Vrei să spui că toți oamenii ăștia habar nu au avut despre ce vorbesc?

Pot sa vina si o mie de oameni sa spuna ca leul are cinci picioare, din moment ce altul e adevarul. Toate acestea au la baza informatiile si argumente aduse de calugarul Neofit, care sunt eronate. Sfantul Nicodim era si el parinte colivar, e firesc sa editeze cartea unui alt parinte colivar. Desi e posibil ca sa ii fie doar atribuita cartea, scrie ca mai multe lucrari au fost atribuite sfantului, pentru a capata credibilitate. Apar ceva semne de intrebare din moment ce sfantul screi apoi o carte despre deasa spovedanie, intr-un fel opusa primei lucrari. Sfantul Paisie Velicikovski, un alt parinte colivar, a adus si tradus doar a doua carte, nepomenind nimic de prima.

În prealabil postat de simpllu

Practica desei împărtășiri a dăinuit de la începutul Bisericii și până în prezent. Dovadă, preoții au dus mai departe această practică, și nunumai ei, ci și părinții din Sf. Munte, grecii și multe alte comunități chiar și de la noi din țară.

Tu repeti exact aceleasi lucruri de la inceput, ca si cum noi n-am fi discutat nimic, de aceea spuneam ca pierdem timpul, nu esti un om de inteles, tu faci un fel de monolog, nu te intereseaza ceva ce e diferit decat ceea ce crezi deja. De fapt nu te intereseaza adevarul, adevarul e doar ceea ce consoneaza cu conceptiile tale. Tu trebuie sa te adaptezi la adevar, tu modific adevarul ca sa fie in consens cu ceea ce crezi tu.
Asa cum am aratat, chiar si cei ce sustin impartasirea deasa spun ca nu exista practica impartasirii dese, fara spovedanie. Doar in Grecia au fost cazuri in care s-a practicat asta, dar nu dintr-o convingere, ci din cauza ca lipseau preotii la care sa se spovedeasca.

În prealabil postat de simpllu

Din contră, paractica împărtășirii rare a fost stabilită în apus. Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, deși se împărtășea des, când a scris cele 9 porunci bisericești a preluat această idee inspirindu-se din catehismul catolic (împărtășirea de 4 ori pe an în cele 4 posturi mari sau cel puțin o dată pe an) și de atunci a intrat această practică și la ortodocși. Că se întâmplă în apus și că ei în prezent se împărtășească la fel, asta este o altă poveste.

Astea sunt niste povesti, argumente aduse de calugarul Neofit, bazate pe nimic. Singura sursa e doar talmacirea gresita a acelui canonist, contrazis de ceilalti doi canonisti din epoca. Restul sunt doar citate false, scoase din contex sau interpretate gresit, le-am analizat pe toate. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca se obisnuia in acea vreme impartasirea o data pe an e clar ca discutam despre argumente ridicole.

În prealabil postat de simpllu

Cele nouă porunci bisericeşti au fost preluate și întroduse în catehisme de B.O.R. începând cu anul 1952. Ceea ce tu susții este un lucru nou care nu are nicio bază în Tradiția Bisericii.

Ceea ce tu nu poti intelege e ca Biserica este infailibila, nu poate adopta invataturi si practici care se dovedesc eronate peste cateva secole. Ai aceeasi neintegere ca a oricarui protestant, desi negi ca cineva cu conceptii ecumeniste are influente de la protestanti. Biserica este stalp si temelie a adevarului, niciodata in istoria Sa nu a adoptat invataturi sau practici gresite, preluate de la oricine. Nu ai cum sa intelegi toate acestea pentru ca tu ai alte conceptii preluate din cele neortodoxe, nu doar la subiectul despre care vorbim, ci in general. De aceea vorbim degeaba la orice subiect, oricare ar fi el. Doar la evolutionism avem puncte de vedere comune, conforme cu adevarul si invatatura Bisericii. cand iti vei analiza si schimba conceptiile, citind si despre invatatura ortodoxa, vei putea vedea care e adevarul. Dar tu nu cred ca ai citit aproape niciodata ceva din invatatura Bisericii, doar ce spune par. Pruteanu sau altii. Dureaza doar cateva minute sa citesti despre invatatura, e mai folositor decat niste discutii inutile.

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Asadar, e invers, calugarul Neofit si apoi parintii colivari au adoptat-o de la catolici, nu invers.

Dacă este așa, poți să-mi prezinți care era practica împărtășirii (des sau rar) înainte de 1642 în Rusia și înainte de 1952 în România? Chiar nu vrei să pricepi că nu are nicio logică introducerea regulii împărtășirii în cele 4 posturi la ortodocși (prima dată la ruși), dacă regula asta exista deja la ortodocși? :))

În prealabil postat de catalin2

Asa cum am aratat, chiar si cei ce sustin impartasirea deasa spun ca nu exista practica impartasirii dese, fara spovedanie.

Nu ai să găsești așa ceva în teorie, nu te poți împărtăși fără să te spovedești, dar în practică există așa ceva. Ți-am dat exemplul în cazul a 2-3 zile succesive de sărbătoare cum ar fi cazul din Săptămâna Luminată.

În prealabil postat de catalin2

Doar in Grecia au fost cazuri in care s-a practicat asta, dar nu dintr-o convingere, ci din cauza ca lipseau preotii la care sa se spovedeasca.

În Grecia lucrurile sunt clare, la fel și în Sf. Munte unde majoritatea sunt colivari. Sunt și pe la noi, dar într-adevăr mai puțini decât cei care merg pe regula celor 40 de zile. Problema este că toți clericii sunt colivari. Culmea! Plin de ”rătăciți” care ”au preluat ideile false ale unui colivar”. :))

În prealabil postat de catalin2

Daca Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca se obisnuia in acea vreme impartasirea o data pe an e clar ca discutam despre argumente ridicole.

Faptul că Sfântul Ioan Hrisostom a semnalat o neregulă, nu înseamnă că așa ceva propovăduia el sau Biserica. Incredibil cum poți denatura înțelesul unor relatări.

[cristiboss56]

..."MĂRTURIA MONAHULUI Mitrofan, CEL CARE S-A ASCUNS ÎN SÂMBĂTA MARE ÎN PODUL SFÂNTULUI MORMÂNT CA SĂ VADĂ CUM COBOARĂ SFÂNTA LUMINĂ"...
..."Cele pe care le-a trăit în acea zi, le-a povestit după 55 de ani, la Paştile anului 1980, preotului cipriot Sava Ahilleos, după 56 de ani neîntrerupţi de păzitor al Sfântului Mormânt.
...A fost tuns în monahism şi a fost rânduit păzitor al Sfântului Mormânt de către Patriarhul Damian I. În această calitate, a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la Paştile anului 1925. Vreme de multe luni l-au chinuit nedumerirea şi îndoiala cu privire la natura minunii. Credinţa lui se clătinase şi se întreba dacă într-adevăr este vorba despre o minune adevărată. Răspunsul la întrebarea sa a venit câteva luni mai târziu, în Sâmbăta Mare a anului 1926, când a reuşit să se ascundă în podul Sfântului Mormânt, de unde putea să urmărească tot ceea ce se petrecea în interiorul lui.
Era stăpânit de o dorinţă nestăpânită de a vedea cu ochii săi cele ce se petreceau în înteriorul Mormântului în clipa când cobora Sfânta Lumină.
...„Trebuia să văd, ca un alt Toma necredincios”, spunea el, „cuochii mei ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului ca să cred”...spune monahul.
Într-o zi, pe când curăţa cupola în podul Mormântului, a descoperit o mică ascunzătoare în care, cu greutate, putea intra trupul unui bărbat. Era singurul loc în care putea să se ascundă şi să urmărească nevăzut de nimeni venirea Sfintei Lumini.
În Vinerea Mare a anului 1926, la miezul noptii, Părintele Mitrofan pune în aplicare planul său îndrăzneţ. La ora 00:30 a cerut de la un ajutor de al său să-i aducă o scară ca să controleze candelele ce erau atârnate sus. După ce a urcat în podul Mormântului, a spus ajutorului să ia scara, motivând că va coborî de acolo printr-o săritură atunci când va termina controlul.
Însă Părintele Mitrofan a rămas în ascunzătoare toată noaptea. Ceasurile care au urmat au fost martirice, aşa cum povesteşte el însuşi, deoarece a început să fie stăpânit de o frică nemaicunoscută. Învinovăţiri şi mustrări de conştiinţă îl chinuiau pentru ceea ce a îndrăznit să facă.
„Am început să mă prihănesc pe mine însumi”, spunea el, „pentru ceea ce am făcut şi pentru hotărârea mea lipsită de maturitate...
Toată lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi”.
Vreme de 12 ceasuri a rămas nemişcat şi tăcut. Avea cu el numai puţină apă şi o mică lanternă, pe care a folosit-o la ora 11 dimineaţa, când Mormântul a fost pecetluit şi el a rămas singur în întuneric.
După o oră, potrivit tipicului, la ceasul al doisprezecelea din zi, uşa Mormântului a fost despecetluită şi, mai târziu, a intrat patriarhul grec.
...„Atunci am desluşit chipul patriarhului, care s-a plecat să intre în Mormântul dătător de viaţă. Exact în acea clipă, când agonia mea ajunsese la o înfricoşătoare încordare nervoasă în mijlocul tăcerii mormântale, în care îmi auzeam şi răsuflarea, am auzit deodată un şuierat uşor. Semăna cu suflare uşoară de vânt. Şi îndată am văzut o privelişte de neuitat: o Lumină albăstruie a umplut tot sfinţitul loc al dătătorului de viaţă Mormânt...
Câtă frică şi cutremur nu mi-a pricinuit acea Lumină albăstruie, în care Îl vedeam clar pe patriarh, de pe faţa căruia curgea transpiraţia… Şi, ca şi cum ar fi fost luminat de acea Lumină, a început să citească rugăciunile…
Şi îndată Lumina albăstruie a început să se preschimbe într-o Lumină albă, ca aceea a Schimbării la Faţă a lui Hristos. În continuare acea Lumină albă s-a preschimbat într-o sferă luminoasă ca soarele, care a rămas nemişcată deasupra capului patriarhului. Apoi l-am văzut pe patriarh ţinând mănunchiurile cu 33 de lumânări. Şi ridicându-şi încet mâinile în sus, s-au aprins dintr-odată sfânta candelă şi cele patru mănunchiuri de lumânări. În acea clipă a dispărut sfera luminoasă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi trupul îmi ardea în întregime.”...
Aceasta este istorisirea Părintelui Mitrofan referitoare la fapta îndrăzneaţă pe care a întreprins-o în acea Sâmbătă Mare a anului 1926. Este singurul martor ocular care, fără să aibă dreptul, a trăit coborârea Sfintei Lumini în interiorul Mormântului lui Iisus Hristos.
(Haralambie K. Skarlakidis, Sfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos)

[cristiboss56]

La Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a avut loc sâmbătă, în jurul orei 14:33, minunea pogorârii Sfintei Lumini.
După pogorâre, Patriarhul Teofil al Ierusalimului a distribuit credincioșilor focul sfânt.
La Ierusalim se află o delegație a Patriarhiei Române care va aduce în această seară Lumina Sfântă pentru a fi distribuită în bisericile din țară. Delegația condusă de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul va sosi pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Bucureşti în jurul orei 18.30.
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă.
Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată.
După ora 12:00, în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox şi începe tradiţionala procesiune care presupuneînconjurarea de trei ori a Sfântului Mormânt.
După Procesiune se despecetluieşte Mormântul şi schevofilaxul, un cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice duce înăuntrul lui candela „neadormită” stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.
În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti pentru a arăta smerenie şi evlavie faţă de Iisus Hristos şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb.
După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.
Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică.
În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se plineşte cu ieşirea Patriarhului şi împărţirea flăcării sfinte credincioşilor.