Despre naşterea din nou, din Duhul Sfânt şi despre Botez

[Decebal]

Am reţinut din bogăţia textelor câteva fragmente (care mi s-au părut mie mai relevante):

Ale Sfântului Chiril al Alexandriei

voia Tatălui este ca omul să se facă părtaş al Sfântului Duh, născându-se din nou la o viaţă neobişnuită şi nouă şi să fie încă de pe pământ cetăţean al cerului.

Domnul nostru Iisus Hristos a numit naştere de sus naşterea din nou din Duhul, înfăţişând pe Duhul ca fiind fiinţa cea mai presus de toate şi prin El făcându-ne părtaşi de firea dumnezeiască, făcând să rodească în noi pe Cel ce provine fiinţial din ea şi, prin El şi în El, reîntipărind în noi chipul frumuseţii arhetipice şi refăcându-ne spre înfierea dumnezeiască. Astfel, am fost născuţi din nou spre înnoirea vieţii şi recreaţi spre înfierea dumnezeiască.

Căci deoarece omul e compus, fiind combinat din două componente, adică din trupul sensibil şi din sufletul înţelegător, are nevoie pentru naşterea din nou de o tămăduire îndoită, după componentele arătate. Prin Duhul se sfinţeşte duhul omului, iar prin apă, sfinţită şi ea, trupul.

Dar e de ştiut că ceea ce se naşte din Duh numim duhul omului, nu pentru că se naşte din Duh după fire (aceasta e cu neputinţă), ci în înţelesul prim şi cel mai vechi, pentru că prin El a fost chemat la existenţă ceea ce nu era, iar în înţelesul al doilea şi în mod iconomic, pentru că prin El ne refacem după chipul lui Dumnezeu, întipărindu-ne trăsăturile Sale şi dând înţelegerii noastre, ca să zic aşa, calitatea Lui.

Cei ce prin credinţă au fost chemaţi la starea de fii ai lui Dumnezeu în Hristos sau dezbrăcat de umilinţa propriei lor firi şi, fiind împodobiţi ca într-un veşmânt strălucitor de harul Celui ce-i cinsteşte, urcă la demnitatea mai presus de fire. Căci nu mai sunt fii ai trupului, ci mai degrabă, născuţi ai lui Dumnezeu prin har.

Dar cei ce au urcat prin credinţa în Hristos la adopţiunea filială de către Dumnezeu nu se botează în ceva din cele create, ci în însăşi Sfânta Treime, prin mijlocirea Cuvântului, Care a unit Sieşi cele omeneşti prin trupul asumat, fiind El însuşi unit prin fire cu Cel ce L-a născut, întrucât prin fire e Dumnezeu. Aşa se înalţă robul la starea de fiu, prin participare la Fiul adevărat, fiind chemat şi înălţat la demnitatea proprie Aceluia prin fire. Pentru aceea ni se spune şi suntem născuţi ai lui Dumnezeu, noi, cei ce am primit prin Duhul naşterea din nou prin credinţă.

Şi aşa ni se spune că ne-am născut din Dumnezeu şi suntem pentru aceasta dumnezei, fiind înălţaţi nu numai prin har la slava cea mai presus de noi, ci şi ca cei ce avem pe Dumnezeu locuind şi lucrând în noi, după spusa: „Voi locui şi voi umbla în ei” (Lev. 26, 12).

Ale Părintelui Dumitru Stăniloae

Duhul, venind în om, îl renaşte în primul rând pentru că îl pune în legătură cu un Dumnezeu mai presus de legile repetate şi închise ale lumii. Însăşi cunoaşterea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îl ridică pe om din monotonia vieţii în lume.

A fi părtaş de firea dumnezeiască nu înseamnă a avea firea dumnezeiască. Căci a avea firea dumnezeiască înseamnă a o avea prin sine, prin naştere sau purcedere din Tatăl. A se împărtăşi de ea înseamnă a avea numai puteri din ea. În acest sens „rodeşte” în Duhul, adică înseamnă că Duhul produce roadele Lui în om, sau puterile Duhului, unindu-se cu puterile omului, le fac pe acestea să rodească nu roade pur create, ci roade care au în ele şi calităţi dumnezeieşti. Prin aceasta omul se aseamănă în mod real cu Dumnezeu, aşa cum a fost la început, arătând frumuseţea dumnezeiască în sine, sau calitatea de fiu prin har al lui Dumnezeu. El a fost făcut astfel într-o asemănare cu Fiul lui Dumnezeu, printr-o unire cu El. Această calitate i-a readus-o Fiul, întrupându-Se, prin aceea că a întipărit în primul rând în Sine ca om calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, ca s-o transmită şi celor ce se unesc prin credinţă cu El.

Sfântul Duh produce înălţarea omului, refăcând în el chipul tot mai deplin al lui Hristos. Părinţii deduc din hristologie înduhovnicirea omului. Nu ne naştem din Duhul Sfânt, în sensul că ne-am însuşi fiinţa Lui dumnezeiască, cum Se naşte Fiul din Tatăl, ci în înţelesul că, după ce-am fost creaţi prin El, cu Duhul Fiului, după întruparea Fiului primim din nou Duhul Acestuia, ceea ce ne întipăreşte iarăşi chipul Acestuia de fii ai Tatălui prin har. Câştigăm prin aceasta calitatea de fii iubitori ai Tatălui, simţind totodată cu bucurie iubirea Tatălui, şi iubirea lui Hristos de Frate al nostru, şi voinţa de a trăi o viaţă dedicată Lor, o viaţă curăţită de egoism, de porniri inferioare, de tot ce e lipsit de delicateţe, asemenea lui Hristos.

Dar prin credinţă se nasc din Dumnezeu, dar nu din fiinţa Lui, ca Fiul Cel Unul-Născut, ci din harul Lui. Căci harul îi ridică la o stare unită cu a Fiului născut din fiinţa Tatălui, bucurându-se de bunătăţile Lui.

Nu direct din Tatăl vine naşterea din Dumnezeu a oamenilor, ci prin Fiul, prin iubirea fierbinte a lor faţă de El, deci prin alipirea la El. Se accentuează rolul mijlocitor al Fiului în această naştere a oamenilor din Dumnezeu, ca să se arate că ei nu sunt în aceeaşi treaptă cu El, deşi se nasc din Tatăl. Numai pentru că se alipesc de Fiul, sunt puşi şi ei în relaţia de fii ai Tatălui, împărtăşindu-se de ceea ce are din Tatăl Fiul Unul-Născut, în această calitate.

Dar numai după ce El a luat firea omenească şi i-a transmis şi acesteia calitatea filială prin Duhul de Fiu ce Se odihnea în El ca Dumnezeu, a putut da o naştere nouă, de fii ai Tatălui, şi celor ce s-au unit cu El prin credinţă. Nu poate deveni cineva fiu al cuiva fără să se nască din el. Cei ce s-au unit cu Hristos prin credinţă se nasc şi ei din nou ca fii ai Tatălui, asemenea Fiului, dar nu venind din nou la existenţă, ci modificând-o pe cea pe care o au, şi deci nu născându-se din fiinţa Tatălui, ci primind pe Duhul Lui, Care le înnoieşte firea, le-o umple de puterile firii dumnezeieşti, prin participare.

[Decebal]

În prealabil postat de ioan cezar

ce intelegem prin "Omul launtric" si cum se manifesta acesta in comportamentul crestinului?

Eu zic că ar fi cazul să îi întrebaţi pe cei 86% de "ortodocşi" cum stă treaba cu omul lăuntric şi cu comportamentul acestuia. Sunt sigur că vă vor da nişte răspunsuri foarte lămuritoare, mai ales că ei nu au obiceiul să îl citească pe apostolul Pavel, şi, din câte am văzut eu, preocuparea lor cu naşterea şi creşterea omului lăuntric este "extrem de ferventă". Umblu pe stradă sau prin alte locuri şi nu mai am loc de oamenii lăuntrici, de fiii lui Dumnezeu ai Ortodoxiei. Sunt asigur că o să vă explice ei mai bine cum stă treaba, mai ales cum stă treaba din punct de vedere al practicii.

În prealabil postat de Decebal

Eu zic că ar fi cazul să îi întrebaţi pe cei 86% de "ortodocşi" cum stă treaba cu omul lăuntric şi cu comportamentul acestuia. Sunt sigur că vă vor da nişte răspunsuri foarte lămuritoare, mai ales că ei nu au obiceiul să îl citească pe apostolul Pavel, şi, din câte am văzut eu, preocuparea lor cu naşterea şi creşterea omului lăuntric este "extrem de ferventă". Umblu pe stradă sau prin alte locuri şi nu mai am loc de oamenii lăuntrici, de fiii lui Dumnezeu ai Ortodoxiei. Sunt asigur că o să vă explice ei mai bine cum stă treaba, mai ales cum stă treaba din punct de vedere al practicii.

Da, Decebal, ti-am urmat sfatul, cu bucurie. Multumesc!
Si uite, cel pe care l-am intrebat mi-a dat cam acelasi raspuns ca tine, precum gasesti aici: http://www.youtube.com/watch?v=UK9iT...eature=related

"Sa incepem sfintirea lumii cu noi insine!
Nu putem sa ne apropiem de Dumnezeu intr-o stare tulburata, risipita SAU REVOLTATA"...

http://www.trilulilu.ro/muzica-podca...nia-cultural-0

[grigoras gherase]

În prealabil postat de Decebal

Îmi cer iertare, iustin10, dar am senzaţia că pur şi simplu trăiţi într-o realitate paralelă, de fapt este chiar o convingere nu doar o senzaţie. Sensul botezului este naşterea din Sfântul Spirit, naşterea spirituală a omului prin harul lui Christos. Nu ştiu ce abordări aţi văzut dumneavoastră însă ştiu ce abordări am văzut şi văd eu. Din practica bisericii de fiecare zi ceea ce se vede este că în esenţă tocmai acest aspect al naşterii spirituale autentice este cel care este călcat în picioare în bor în fiecare zi. Altfel nu aş putea să îmi explic degringolada spirituală existentă în societatea românească şi pe care am văzut-o şi o văd în fiecare zi. Oamenilor pur şi simplu nu le pasă de Christos, de Dumnezeu, de evanghelie, de viaţă spirituală, de adevăr, de nimic aproape din ceea ce este esenţial. Şi asta se poate vedea în fiecare zi. Şi se vede al naibii de bine. Oamenii sunt pur şi simplu interesaţi de cu totul altceva. Christos este şi astăzi la marginea societăţii, aşa zişii creştini ortodocşi şi azi, poate mai mult ca niciodată, sunt extrem de indiferenţi faţă de Christos, faţă de Spirit, faţă de adevăr, faţă de a'o autentică viaţă spirituală şi morală. Dumneavoastră pur şi simplu trăiţi într-o realitate paralelă, într-o MINCIUNĂ paralelă cu adevărul.

A ţine cont de viaţa spirituală nu se face doar din gură, domnule iustin10, domnule pretins ortodox care nici măcar nu îţi delcari religia. Se face prin fapte de fiecare zi, printr-o grijă şi insistenţă zilnică, săptămânală, anuală, toată viaţa. Deci PRIN FAPTE. Doar a spune anumite vorbe nu doar că nu au aproape nici o valoare, dar mai mult chiar acest comportament este cel care, sub masca unei aşa zise bune voinţe, ascunde chiar lipsa de responsabilitate atât a clericilor cât şi a mirenilor faţă de viaţa spirituală autentică, faţă de naşterea ei şi faţă de creşterea şi dezvoltarea ei.

Văd că aberaţi în continaure, domnule iustin10. Dacă botezul este naşterea omului cel nou în Christos aşa cum susţineţi, atunci cum explicaţi domnule atâta realitate care vă contrazice? Cum poţi, domnule, să fii de atâta rea-credinţă sau de atâta ignoranţă? Cum nu vezi că realitatea întreagă te contrazice? Păi dacă lucrurile stau aşa cum spui dumneata atunci de ce nu se mai şi vede aşa zisa naştere din nou? Nu îţi dai seama că dumneata contrazici toată Scriptura şi toată Tradiţia Sfântă a Bisericii? Te rog, trezeşte-te la realitate, din "beţie", şi nu mai abera împotriva realităţii, domnule iustin10.

E propria mea interpretare? Este dovada de fiecare zi a realităţii pe care o conteşti fără absolut nici un drept şi fără nici un argument. De fapt se vede foarte clar că numai ritualurile formaliste contează pentru marea majoritate a aşa zişilor credincioşi ortodocşi. Formele, imaginea, aparenţele, strălucirile exterioare, nu viaţa spirituală autentică. Dacă ar mai conta şi viaţa spirituală, asta s-ar mai şi vedea, dar dumneata negi cu obstinaţie realitatea, sau poate pur şi simplu eşti lipsit de un adevărat discernământ spiritual.

Logica mea e strâmbă? Păi realitatea este că voi nu aveţi nici o logică, sunteţi cu totul împotriva logicii Sfintei SCripturi şi a Sfintei Tradiţii. Voi nici măcar logică strâmbă nu puteţi avea, de vreme ce sunteţi cvasi complet în afara logicii Sfintei Tradiţii a Bisericii. Aţi călcat în picioare Sfânta Tradiţie pentru a vă pune în loc tradiţiile voastre omeneşti, strămoşeşti.

Domnule, dă-mi voie să îţi spun că eşti într-o confuzie continuă şi neîntreruptă. De asemenea, cum am mai văzut, nu eşti în stare să aduci nici măcar un argument din Scriptură sau din Tradiţie prin care să îţi susţii opiniile eronate. Paradigma Bisericii este cu totul alta decât aceea pe care o subînţelegi dumneata. Voi pur şi simplu aţi schimbat toată ordinea firească a lucrurilor, aţi aruncat la gunoi Sfânta Tradiţie pentru tradiţiile voastre mincinoase, omeneşti, aţi ajuns "să puneţi carul înaintea boilor" şi să vă mai şi lăudaţi că aţi fi mari înţelepţi.

Poate da sau poate nu. Exact asta este ceea ce ascunde lipsa evidentă de responsabilitate faţă de lucrurile sfinte şi faţă de viaţa spirituală.

Domnul iustin10, Taina nu devine esenţială ci este esenţială. Pe de altă parte, paradigma pe care o invocaţi dumneavoastră nu este o paradigmă autentică a Bisericii. Este paradigma voastră omenească, este paradigma inventată de voi, care aţi aruncat la gunoi Sfânta Tradiţie pentru tradiţiile voastre omeneşti. Este lipsa de conştiinţă şi de responsabilitate spirituală mascată sub aşa zisa voastră bunăvoinţă. Sub chipul înţelepciunii voastre prefăcute şi false se ascunde profunda dumneavoastră ingoranţă şi lipsă de responsabilitate. Şi văd că mai şi încercaţi să vă justificaţi. Ceea ce dumneavoastră promovaţi, pe baza tradiţiilor inventate de voi, cei lumeşti, este ceea ce stă la temelia falimentului spiritual absolut evident al societăţii româneşti aşa zis ortodoxe.

Ati dus aceasta discutie,aparent,la un nivel"inalt",dar subiectul ei sufera cumplit.Il complicati inutil,il imbracati in scutece in culoarea personala,ceea ce nu este normal.Luati,rogu-va,exemplul apostolilor,blandetea lor,dragostea pentru invataceii lor,bucuria de ai indruma pe calea credintei,pentru ca eu nu am "vazut"pe niciunul din ei facand bata din cuvinte!
Chiar am,oarecum,impresia ca sunteti in acord asupra subiectului,numai ca va face o deosebita placere sa va impungeti cu forta cuvintelor,Tu,Decebal dragule,nu te mai extrage din multimea aceasta de suflete,nu te mai ridica pe muntele cel inalt si nu mai privi cu atata manie,ia aminte la cuvintele Ap.Pavel:"Maniaza-te dar nu pacatui",dar mai ales "Uraste pacatul dar nu pe pacatos"!
In mare voi spuneti acelasi lucru,numai ca tu pari a vorbi in "limbi",pe cand oponentul tau este mai aplicat,mai pamantean,iar interesul este ca orice om sa inteleaga!
Incercati intelepciunea duhovniceasca si nu pe cea pamanteana,pentru ca iar il suparam Sf.Ap.Pavel. Dialogul vostru seamana cu un dialog intre adeptii lui Luther,noi,crestinii ortodocsi nu trebuie sa ne asemanam lor,noi chiar ne iubim.
In numele Domnului Iisus Hristos,va rog eu,cu toata dragostea celor 63 de ani cei duc in spate,opriti-va pentru ca sa nu va zmintiti de tot.Ati vazut voi un tata fericit cand cei doi fii ai sai se cearta?Acum,credeti cumva ca Domnul Dumnezeul nostru este fericit vazand sfada voastra? Lasati-ma sa cred ca nu!
Domnul sa va lumineze cat mai repede!

[Decebal]

Întrebarea 6

Dacă, după Sfântul loan: „Cel ce se naşte din Dumnezeu nu face păcat, că sămânţa Lui rămâne în el şi nu poate păcătui” (1 Ioan 3, 9), iar cel născut din apă şi din Duh s-a născut din Dumnezeu, cum noi cei născuţi din Dumnezeu prin Botez, putem păcătui?

Răspuns

Chipul naşterii noastre din Dumnzeu este îndoit: unul dă celor născuţi întreg harul înfierii, ca să-l aibă prezent ca potenţă; celălalt le dă să aibă întreg harul în lucrare, ca să preschimbe şi să modeleze aplecarea voii celui născut din Dumnezeu, încât să tindă liber spre Cel ce l-a născut.

Chipul dintâi are prin credinţă numai, harul prezent ca potenţă; celălalt sădeşte pe lângă credinţă şi asemănarea atotdumnezeiască cu Cel cunoscut, asemănare ce lucrează însoţită de cunoaştere în cel ce cunoaşte. Cei din care se află primul chip al naşterii, neavând încă aplecarea voii deplin satisfăcută de pornirile trupeşti, şi de aceea nefiind străbătută în întregime de Duhul, ca să se împărtăşească în mod actual de tainele cunoscute în chip dumnezeiesc, nu e exclus să încline spre păcat dacă vor. Căci nu naşte Duhul o aplecare a voii fără voie, ci pe una voită o modelează până la îndumnezeire. Iar cel ce a cunoscut-o pe aceasta prin experienţă nu poate să mai cadă de la ceea ce a cunoscut o dată cu adevărat şi propriu prin trăire, spre altceva. Precum nici ochiul care a văzut o dată soarele nu poate să se mai înşele cu luna sau cu alte dintre stelele după cer.

Altfel este însă cu cei care s-au împărtăşit de al doilea chip al naşterii. Duhul Sfânt cucerind întreaga aplecare a voinţei acestora, le-a mutat-o cu totul de pe pământ la cer, iar prin cunoaşterea adevărată şi trăită le-a transformat mintea, străbătând-o cu razele fericite ale lui Dumnezeu şi Tatăl, încât să fie socotită ca un alt Dumnezeu, ce pătimeşte prin har stări ce i-au devenit o deprindere, ceea ce Dumnezeu nu pătimeşte, ci este după fiinţă. Dar prin aceasta aplecarea voinţei s-a făcut slobodă de păcat, câştigând prin deprindere aptitudinea virtuţii şi a cunoştinţei şi nemaiputând să tăgăduiască ceea ce au cunoscut prin experienţă cu lucrul. Prin urmare, deşi avem Duhul înfierii, care este sămânţa ce-i face pe cei născuţi după asemănare cu Cel ce seamănă, totuşi nu-I predăm Lui plăcerea voii noastre curăţită de înclinarea şi afecţiunea faţă de orice alt lucru; aceasta e pricina pentru care şi după ce ne-am născut din apă şi din Duh păcătuim cu voia. Dar dacă ne pregătim voinţa să primească prin cunoştinţă (gnostikos) şi lucrarea apei şi a Duhului, atunci apa cea tainică săvârşeşte prin fapte curăţirea conştiinţei, iar Duhul cel de viaţă făcător produce în noi desăvârşirea neschimbabilităţii în bine prin cunoştinţa din experienţă. Rămâne aşadar în seama fiecăruia din noi, care putem încă să păcătuim, să vrem să ne predăm deplin cu înclinarea voii noastre Duhului.

sursa: Filocalia, vol. III, sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsurile către Talasie, editura Humanitas, 2009, p. 49-50.