|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#21
|
|||
|
|||
Multumesc din suflet pentru ajutor,este o mare bucurie.Oricine este binevenit sa contribuie cu ce considera ca ar fi de folos dpdv al gandirii si invataturii patristice.Topicul are un singur scop:sa le prilejuiasca dreptcredinciosilor(si nu numai)o intalnire cu izvorul de apa vie numita gandirea patristica.Intr-o perioada in care timpul tuturor de cautare s-a diminuat,invataturile straine colcaie iar resursele financiare(in vedere achizitionarii de carti)au scazut dramatic,acest topic incearca sa reuneasca(pe scurt,gandirea patristica neputand fi cuprinsa intr-un topic)intr-o forma cat mai accesibila informatii de baza despre modul in care Sfintii Parinti au trait si au inteles adevarata viata in Hristos.Este o munca facuta din entuziasm si dragoste pt Sfintii Parinti iar cea mai mare bucurie este ca din ce se poate citi aici credinciosii sa retina cat se poate si sa aplice in viata lor,povetele fara traire fiind,dupa cum spunea Parintele Cleopa,precum un izvor desent pe un perete.Se vor indica mereu sursele pt ca cei interesati sa poata cauta si aprofunda.Lectura placuta si folos duhovnicesc.Doamne ajuta!+
|
#22
|
|||
|
|||
Intentia mea este sa reamintesc importanta fundamentelor dogmatice pentru orice demers duhovnicesc si/sau de imbisericire a omului. Iluzia ca suntem oameni ai Bisericii, indiferent de continutul dogmatic al invataturii noastre, ne paste pe toti atunci cand ne abatem de la dreapta credinta. In lucrarea pomenita vedem tocmai lupta dintre Sfantul Grigorie si reprezentantii unei scoli de gandire care opereaza in duh strain de invatatura Parintilor.
Mai intai sa ne aducem aminte ca, pe la mijlocul secolului 14, Sfantul Grigorie Palama combate in trei randuri ratacirile de la invatatura Parintilor: mai intai in controversa cu Varlaam, apoi prin polemica cu Achindin si, in al treilea stadiu al controversei, impotriva lui Nichifor Gregora. In cursul acestor confruntari, Sfantul face dese trimiteri, pentru confirmare si sprijin, la Sfanta Scriptura, frecvent la Apostolul Pavel precum si la cuvintele Parintilor (Grigorie Teologul, Vasile Cel Mare, Ioan Hrisostom, Chiril, Simeon Noul Teolog, Isaac Sirul, Maxim Marturisitorul). Invatatura sustinuta de Sfantul Palama se poate rezuma in aceasta propozitie (scrie parintele Staniloae): 1. Exista o deosebire intre fiinta dumnezeiasca si lucrarile dumnezeiesti. 2. dar aceste lucrari nu sunt despartite de fiinta. 3. si nu altereaza simplitatea si unitatea ei. Va propun sa vedem cum detaliaza Sfantul aceasta afirmatie, in polemica cu Achindin! Lucrarea este manifestarea puterii intrinseci. Este miscarea puterii fiintiale. Numai manifestarea lucrarii incepe si se sfarseste. Lucrarea insa este, potential, vesnica. Lucrarile nu se adauga accidental lui Dumnezeu, ci El le are in natura Sa. (pag. 133, op. cit.) Last edited by ioan cezar; 13.06.2012 at 18:24:35. |
#23
|
|||
|
|||
Numai o nota contradictorie intre lucrari si fiinta - ca de ex. acelea sa fie create iar fiinta necreata - ar impiedica simplitatea si unitatea lui Dumnezeu.
Chiar daca se deosebeste lucrarea dumnezeiasca de fiinta dumnezeiasca, ATAT IN LUCRARE CAT SI IN FIINTA ESTE O SINGURA DUMNEZEIRE SI SIMPLA. Lucrarea are toate insusirile dumnezeirii. Nu in ce priveste dumnezeirea sta deosebirea, ci intrucat una este izvor iar cealalta este emanatie din el. Deosebirea intre fiinta si lucrari se reduce la aceea ca fiinta e cauza sau izvor iar lucrarile sunt efectele cauzei. SUNT EMANATII NEDESPARTITE DE EA. (gasesc aici argumentul pentru a sustine ca harul este energie necreata, altfel spus necreata si vesnica este lucrarea dumnezeiasca a vietii, luminii, bunatatii, milei, dreptatii s.a.m.d., care coboara la noi - nota mea) |
#24
|
|||
|
|||
Iar deosebirea in acest punct exista si intre Tatal si celelalte si celelalte doua Persoane fara ca de aici sa rezulte ca Dumnezeu e compus.
Precum Fiul e al doilea dupa Tatal, in ce priveste ordinea nu natura, asa si lucrarile sunt subordonate fiintei dumnezeiesti in ce priveste ordinea sau cauza, iar nu natura. Aceasta (natura) este tot dumnezeiasca. Deosebirea este ca lucrarile sunt din fiinta iar fiinta nu e din lucrari. Deosebirea este reala, caci daca nu s-ar deosebi lucrarile de fiinta nu s-ar zice ca sunt din fiinta. Caci la doua lucruri care nu se deosebesc nu se zice ca unul e din celalalt. Altceva este cel ce voieste si altceva voirea, altceva cel ce lucreaza si altceva lucrarea. Primul e cel ce misca, ultima e miscarea. Dar ambele sunt de aceeasi natura necreata la Dumnezeu, create la fapturi, si nedespartite. Palama reprosa lui Achindin ca Il face pe Dumnezeu sau fiinta fara lucrari si deci fara puteri, caci lucrarea e manifestarea puterii, sau lucrare simpla. Amandoua alternativele exprima insa nonsensuri, imposibilitati. Fiinta fara putere si fara lucrare nu exista, iar lucrare suspendata in vid nu se poate inchipui. Alchindin explica teza nedeosebirii intre fiinta si lucrari in sensul ca Dumnezeu este si fiinta si lucrare dar fiinta nu-i altceva decat lucrare si lucrarea nu-i altceva decat fiinta la Dumnezeu: "Socotim pe Dumnezeu fiinta lucratoare dar lucrarea nu e altceva decat fiinta." Palama raspunde ca acestea sunt vorbe goale. Unul si acelasi nu poate fi si fiinta si lucrare, in sensul de identitate totala. E firesc ca cele doua doctrine atat de deosebite intre ele sa aiba si consecinte deosebite in ce priveste raportul lui Dumnezeu cu lumea si cu omul. (Va urma) (pag. 133-134) |
#25
|
|||
|
|||
Care sunt oare (o parte din) diferentele substantiale dintre cele doua doctrine? Pe de o parte invatatura Sfintilor Parinti, pe de alta gandirea alchindista et. comp.
Parintele Staniloae sintetizeaza asa: Pentru Palama, Dumnezeu se manifesta in lume prin lucrarile Sale. Fiinta ramane dincolo de orice relatie, de orice impartasire, ascunsa in transcendenta absoluta, pana la care nu ne putem ridica pe nici o cale. Toate numirile ce le dam lui Dumnezeu NU se refera la fiinta Lui, care e mai presus de intelesul oricarui nume ci la lucrarile Lui care vin in lume: numirile viata, lumina, intelepciune, Dumnezeu, fiinta dumnezeiasca - nu exprima ascunsul nearatat in lume si neimpartasit ci puterile si lucrarile de viata nascatoare, de fiinta facatoare, de intelepciune datatoare, indumnezeitoare, care coboara la noi. Numai prin derivatie de la lucrari numim ascunsul necunoscut fiinta si Dumnezeu. Nu in sens propriu, ci prin derivatie. Sfantul Vasile cel Mare zice: "Lucrarile Lui coboara la noi, fiinta Lui insa ramane inaccesibila." Ea e propriu-zis mai presus de ceea ce numim fiinta dumnezeiasca si mai presus de principiu si de dumnezeire. Dumnezeu nu e pentru noi nici o transcendenta absolut neatinsa dar nici nu suntem produsul fiintei dumnezeiesti sau uniti cu ea, sau cunoascatori ai ei, IN CARE CAZ AM FI ASEMENEA LUI IISUS HRISTOS. Despre creaturi nu se poate zice ca sunt emanatii ale fiintei dumnezeiesti ca lucrarile, ci ele sunt fructul acestor emanatii. Socotindu-le insa, pe acestea (lucrarile), create, numesti creat pe Dumnezeu insusi. Din punct de vedere alchindinist, nedistingindu-se fiinta dumnezeiasca de lucrari, nu se poate evita concluzia ca lumea este din eternitate. Pentru Palama, puterea creatoare e pusa de Dumnezeu in miscare cand voieste. Pentru Achindin lucrarea creatoare fiind insasi fiinta lui Dumnezeu, urmeaza ca a facut lumea de cand e fiinta dumnezeiasca. Mai bine zis, lucrarea creatoare nefiind deosebita de actul nasterii in Dumnezeu, urmeaza ca si lumea e nascuta din Dumnezeu. Deofiintimea lumii cu Dumnezeu rezulta si din teza ca fiinta dumnezeiasca e impartasibila. Daca lumea e opera fiintei dumnezeiesti, e nascuta din ea ca si Fiul, e coeterna cu Dumnezeu. Caci opera fiintei nu e ulterioara fiintei nici nu e supusa vointei. (iata ca se poate gandi si asa!...n.m) Last edited by ioan cezar; 14.06.2012 at 16:54:31. |
#26
|
|||
|
|||
Subconstientul patimilor din perspectiva patristica
,,Fiinta umana este duplicitara, din cauza pacatului care o scindeaza, o sfasie. Alteritatea sau ambivalenta ei, duplicitatea, se rasfrange si asupra structurii ei spirituale. Ca urmare, pe langa acest caracter predominant pozitiv, bun, inima mai are, in experienta ascetica filocalica, o camara de-a stanga, un caracter recesiv.Aceasta este un "laborator de ganduri rele", cum o numeste Sfantul Maxim Marturisitorul; "fabrica de rautati", inima si mintea intunecate de pacat.In jurul inimii "roteste acoperamantul intunericului, adica focul duhului lumesc, care nu lasa nici mintea sa se intalneasca cu Dumnezeu, nici sufletul sa se roage sau sa creada sau sa iubeasca pe Domnul dupa voia sa". In aceasta camara intunecoasa a sufletului, pana la Botez, serpuieste diavolul, izvorand ganduri rele, pacatoase si patimase, eteronome, sub forma diferitelor ispite, precum si ganduri autonome, izvorate din propria noastra constiinta, dar care nu sunt conduse spre o finalitate pozitiva. Aceasta robie a mintii face din ea un centru paranatural, inferior, negativ, patimas. In aceasta sfera sau zona tenebroasa se afla potential, potrivit acestei antropologii filocalice a inimii, ispitele, sub forma gandurilor interioare, ce pornesc de la propria noastra fire, precum si momelile strecurate de diavolul. Acesta este "subconstientul patimilor", memoria vibratiilor si a faptelor noastre patimase, intiparita in fiinta noastra legata de latura biologica. Alaturi de aceasta, scriitorii filocalici, vorbind despre inima ca despre un loc al ispitei, spun ca in jurul inimii "roteste acoperamantul intunericului" , adica "focul lumesc", care incearca sa impiedice orice lucrare duhovniceasca a sufletului, in urcusul sau catre Dumnezeu. La omul duhovnicesc, insa, inima si mintea, toate sentimentele si gandurile devin unelte sau mijloace ale lucrarii de spiritualizare. Unificata in sine si statornicita in ganduri si trairi duhovnicesti, prin ea lucreaza Dumnezeu la realizarea gandurilor si trairilor sufletesti bune, curate. Inima este, deci, dupa cum ne spune si Cuviosul Isaia Pusnicul, in legatura cu ultimele izvoare ale binelui si raului. De noi depinde catre care dintre acestea o indreptam: catre o viata conforma ei si voii lui Dumnezeu sau catre o existenta esuata, decazuta, implinind voia duhului celui rau si strain.Parintii filocalici insista in mod deosebit asupra necesitatii curatirii inimii, pentru desavarsirea umana. De aceea, sintagme pline de adanci intelesuri duhovnicesti, precum "inima curata" sau "inima desavarsita", revin frecvent in scrisul lor. Diadoh vorbeste despre "simtirea mintii " si "simtirea inimii", la care ajunge cel curatit de patimi. Daca inima necuratita este "laborator de ganduri rele", inima curata sau curatita este libera de orice gand lumesc si, nefiind legata cu nimic de cele de jos, petrece in contemplarea celor inalte, in al treilea cer si e rapita in rai, facandu-se martorul bunurilor vesnice. Inima curata si-a infatisat amintirea sa lui Dumnezeu cu totul fara chip si fara forma"; ea primeste in sine "abis inalt de intelesuri dumnezeiesti de la Cel nesfarsit". Ea insasi, fiind golita in mod desavarsit de inchipuiri, "naste intelesuri dumnezeiesti si tainice". Ca mijloace de curatire a inimii, asceza filocalica considera multele necazuri si lipsuri, departarea de partasia cu toate cele din lume si moartea fata de toate. Superioara acestei stari, "inima desavarsita" nu mai are nici un fel de miscare naturala, si locuieste in intelesurile duhovnicesti, divine ale lucrurilor.Asadar, Parintii filocalici au inteles prin inima interiorul omului, partea fiintei sale unde se situeaza viata afectiva, intelectuala, morala si religioasa, centru al inteligentei si al intelepciunii, locas al intelectului si al gandirii. Fiind centru al afectivitatii, al sensibilitatii, inima trebuie curatita de trairile patimase pentru ca apoi, o astfel de inima "purificata", unificata cu o minte treaza, veghetoare, curatita, la randul ei de orice reprezentare patimasa, sa se indrepte spre Dumnezeu. Experierea sau simtirea prezentei lui Dumnezeu intr-o inima curata inseamna, pentru asceza filocalica, telul vietii duhovnicesti. In scrisul filocalic revin des idei precum "curatia" inimii, "zdrobirea" ei, "strapungerea" inimii, "paza" ei. Acestea se refera in principal la supravegherea inimii si supunerea ei unei lucrari ascetice, al carei efect sa fie salasluirea lui Hristos intr-o astfel de inima si lucrarea din ea. Crestinul trebuie sa se afle permanent intr-o stare de "strapungere" a inimii, avand in fata ochilor sai sufletesti frica de Dumnezeu. Inima sa trebuie sa fie locul unei "zdrobiri line si folositoare", "neprimejdioase", deosebita de cea " ascutita si vatamatoare". Zdrobirea cea buna si folositoare se intretine prin priveghere, rugaciunea si rabdarea necazurilor. In acest mod, inima din "inchisoare si lant" al sufletului devine "poarta deschisa" spre Dumnezeu. Aceasta paza a inimii este o lucrare permanenta, prin care crestinul isi tine mintea treaza atunci cand este razboit. Aceasta inima fara ganduri, devine "altar adevarat inca inainte de viata viitoare". Inima se curata astfel de trairile si sentimentele necurate, prin pocainta si lacrimi." (Preot Prof. Ioan Tesu) Sfântul Ioan de Kronstadt: ,,Când inima ți se tulbură cu duhul de la vreo patimă, când te-ai lipsit de liniște și te-ai umplut de zbucium și când încep să-ți iasă din gură cuvinte de nemulțumire și de ură față de semeni, nu zăbovi în această atât de păgubitoare stare, ci pleacă-ți îndată genunchii, mărturisindu-ți în fața Duhului Sfânt greșelile, zicând: ,,Întristatu-te-am pe Tine, Duhule Sfinte, cu duhul patimii mele, duh al răutății și nesupunerii“. Și apoi, din toată inima, convins că Duhul lui Dumnezeu este pretutindeni, spune rugăciunea către Duhul Sfânt ,,Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule-de-viață, vino și te sălășluiește în mine și mă curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletul meu pătimaș și iubitor de desfătări“. Inima ți se va umple atunci de smerenie, de pace și de umilință. Ține minte că orice păcat, orice patimă, orice slăbiciune pentru un lucru lumesc, orice mânie, orice pomenire dușmănoasă împotriva aproapelui dintr-o pricină lumească este o jignire făcută Duhului Sfânt, Duhului păcii, al dragostei, Duhul Care ne înalță de la pământ la cer, de la cele văzute la cele nevăzute, de la vremelnicie la eternitate, de la păcat la sfințenie, de la viciu la virtute. O, Duhule Preasfinte, Călăuzitorule, Învățătorule, Mângâietorule! Apără-ne cu Sfânta, Părinteasca Ta putere! Duhule al Tatălui nostru ceresc, vino, sălășluiește-te în noi, învață-ne, Duh părintesc, pentru a ne face cu adevărat neam al Tău, întru Hristos Iisus, Domnul nostru!" Last edited by Pelerin spre Rasarit; 04.07.2012 at 19:18:44. |
#27
|
|||
|
|||
Cu multumiri celui care m-a ajutat,cat a putut in timpul sau liber,pe acest topic,eu ma retrag de pe el deoarece,privind subiectele de interes de pe forum am realizat ca nu este aproape nimeni interesat de acest topic.Nu este un repros la adresa nimanui,inteleg esenta si motivatia vietii virtuale de pe internet dar recunosc ca ma incearca o unda de regret privind cum se consuma inutil energii pretioase si intelecte mai rar intalnite in polemici fara rost,in timp ce subiecte(cum a fost cel despre iconografie)cad in uitare cu repeziciune,aratand ca,din pacate,verbal stam bine la capitolul intentie laudabila dar practic mai avem mult de tras(sper sa mai avem si timp in acest sens).
As dori sa mentionez ca regretul meu nu vizeaza persoana mea sau timpul in care am cautat materialele/coloana sonora care sa le ilustreze sugestiv(cat am reusit)ci doar aparenta(asa sper,poate in viitor oamenii vor fi mai interesati)lipsa de interes in a contribui fiecare cu ceva la o tema pe care multi o invoca dar din pacate putin o cunosc.Daca postarile au fost mediocru asamblate este vina mea si va rog sa imi acordati circumstante atenunate iar daca ati gasit ceva folositor poate pe viitor veti dori sa aduceti ceva ce considerati ca i-ar ajuta pe altii.Cam atat despre acest subiect,mai aveam destule de postat pe el,dar nu vreau sa arunc intr-un fel de trista indiferenta lucruri precum gandirea patristica.In varianta cea mai fericita oamenii nu au dorit sa comenteze pt ca stiau foarte bine cele scrise in aceste articole si doar au citit,poate cu interes,poate cu intelegere pt puerilul meu demers,lucruri care se stiau atat de bine incat nimeni nu a mai considerat ca ar avea sau ar merita sa spuna ceva. PS.Din pacate,sau din fericire,am esuat in a gasi ceva care sa aduca o nota polemica acestui topic si cu siguranta,ca o consecinta,as fi adus si o masura de interes din partea celor care citesc in a si spune ceva si a determina,in acest mod,un dialog din care cu siguranta toti am fi avut de invatat(asa cred eu).Spiritul filocalic al gandirii patristice mi-a taiat orice elan nesabuit spre a cauta ceva ce sa o transforme in altceva decat este.Poate cu privire la acest aspect regretul meu este usor vindecat de speranta ca poate cei ce au citit vor fi pe viitor mai putin inclinati spre polemica si mai mult spre studiu si traire. Cu multumiri tuturor. Doamne ajuta+ Last edited by Pelerin spre Rasarit; 09.07.2012 at 00:31:05. |
#28
|
|||
|
|||
Pelerinule, eu nu am voit sa comentez si nici sa laud cele postate de tine.
Nu am voit sa comentez deoarece nu ma simteam in stare, fara sprijin bibliografic (nu detin cunostinte suficiente, nu am nici nivelul duhovnicesc pentru a face comentarii pertinente, pe masura celor postate de tine). Cu tratatul lui Larchet langa mine sau cu una din cartile de patrologie alaturi, as fi avut pe ce sa ma sprijin, as fi putut studia, reflecta, gandi cate ceva, simti mai bogat... Dar asa, avind Noul Testament cu psalmii, cateva acatistiere si (o vreme) cartea despre viata si opera sfantului Grigorie Palama, m-am limitat la a face o completare in cateva scurte postari. Desigur, as fi avut netul la dispozitie, insa am acces limitat la internet si marturisesc ca sunt un cititor foarte slab al materialelor de pe net: nu ma pot concentra, am probleme cu ochii, ma simt incomodat de lipsa unei carti pe care s-o pot tine pe masa, sa am un contact fizic cu informatia, sa subliniez etc. Nu sunt un om al culturii electronice, din pacate (sau din fericire). Ar fi fost poate, mai bun lucru sa trec peste inconvenientele enumerate si sa caut materiale pe net. M-am lenevit, him... Intrucat topicul merita din plin niscaiva efort. Nu am voit sa laud continutul postat de tine, desi mi s-a parut extraordinar de folositor si de bine (inspirat) selectat. Cred ca ai ales materiale de maxima valoare pentru orice om care voieste sa lucreze cu sine insusi pentru despatimire si urcus duhovnicesc. Dar ce puteam sa pun alaturi? ... M-am temut sa fac unele comentarii intrucat, pe de o parte, m-am ferit sa deschid vreo portita spre duhul polemic care bantuie pe forum, iar pe de alta parte am sperat ca oamenii mai bine asezati in barca Ortodoxiei, care nu sunt putini pe forum, mi-o vor lua inainte si vor aduce contributii semnificative. Nu stiu de ce nu a intervenit nimeni.... Sunt foarte mirat de aceasta discretie pe care o gasesc exagerata... Ma intreb si eu: chiar nu a miscat pe nimeni topicul acesta? Si de ce, oare?... Ce sa zic... E un topic serios, poate de aici o anumita retinere a majoritatii, inclusiv a mea. Dar cata vreme nu cautam sa fim si noi seriosi, sa ne ambalam un pic in astfel de directii: oare ce speram sa rodeasca? Ce vom cultiva daca ne ocupam doar cu lucruri usurele si periferice? Din cancanuri si reactii imediate la stirile zilei, ce cultura patristica sa infloreasca in noi? ... Iti inteleg asadar mahnirea si regret ca nu am contribuit mai mult. |
#29
|
|||
|
|||
Pentru mangaierea ta (si a noastra, a tuturor) propun iata un moment de mare frumusete:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-...conferinta.php |
#30
|
|||
|
|||
Citat:
Oamenii sunt interesati de astfel de probleme, pentru ca acesta e crestinismul de fapt,dorinta de a invata de la inaintasi . Daca se gaseste cineva sa explice,cu atat mai bine. Poate au fost multi care au citit dar nu au avut ce sa comenteze.Asta nu inseamna ca valoarea celor scrise e mica. Daca vrei sa ai comentatori ,fa ca mine ,mai scrie si cate o prostioara ,o parere personala de a ta,si o sa vezi ce multi comentatori vor apare. Caci asta va da siguranta celorlalti,ca esti ca si ei. Pentru ca putini au citit si inteles literatura patristica, dar multi sunt dispusi sa afle tainele credintei si sa le aplice in viata lor. Coboara putin la nivelul celor cu care vorbesti, ca si ei sa poata sa urce la nivelul tau. |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Viata Sfantului Simeon cel Nebun dupa Hristos | Nestiut | Generalitati | 4 | 10.04.2014 20:58:59 |
Mihai Viteazul - o viata inchinata lui Hristos | mirelat | Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni | 23 | 25.09.2013 04:44:16 |
Dogmatica Patristica Ortodoxa | myself00 | Generalitati | 7 | 10.09.2012 20:23:37 |
Despre trupurile inviate in patristica | Mihnea Dragomir | Sfinti Parinti (Patrologie) | 99 | 29.05.2012 15:09:59 |
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos Calea, Adevarul si Viata | tatolivia | Intrebari utilizatori | 0 | 09.10.2011 16:10:56 |
|