Deznadejde si iar deznadejde

[cristi190]

Din titlu cred ca va dati seama ca ma aflu in deznadejde, una foarte mare: pun la indoiala existenta lui Dumnezeu. Este foarte greu pentru mine, pentru ca am citit pe site-uri ateiste despre dovezi care afirma ca Dumnezeu nu exista, si par chiar logice. Nu ma simt deloc bine, in interiorul meu este o lupta cum nu va puteti imagina.
Ce este de facut?am nevoie de ajutor

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristi190

Din titlu cred ca va dati seama ca ma aflu in deznadejde, una foarte mare: pun la indoiala existenta lui Dumnezeu. Este foarte greu pentru mine, pentru ca am citit pe site-uri ateiste despre dovezi care afirma ca Dumnezeu nu exista, si par chiar logice. Nu ma simt deloc bine, in interiorul meu este o lupta cum nu va puteti imagina.
Ce este de facut?am nevoie de ajutor

Ce e de facut? Aproape nimic. Mai exact nesemnificativ de putin. Dar extrem de important. Cauta in inima ta si... afla-ti originea divina. Tu, Omule, nu vii de nicaieri si nu te indrepti spre nicaieri. TOTUL este calculat cu precizie dumnezeiasca in viata noastra, iar tu acum treci printr-un moment cheie. Adica ai ajuns exact acolo unde multi fac eforturi sa ajunga: la limita deznadejdii, zona de unde incepe Iadul. Ramai doar cu mintea, pentru a primi mila lui Dumnezeu in toata bucuria ei, doar rostind cu smerenie si convingere: "Doamne, Tu vezi si cunosti ce-i in sufletul meu! Miluieste-ma, ca pier in pacatul inselarii!"
Restul va fi istorie. Cu conditia ca dupa aceea, tot primind, sa nu ti se para ca ai devenit virtuos fata de ceea ce esti acum, fiindca risti sa ajungi mult mai jos fara sa-ti dai seama, pur si simplu!
Doamne-ajuta si mantuire!

În prealabil postat de cristi190

Din titlu cred ca va dati seama ca ma aflu in deznadejde, una foarte mare: pun la indoiala existenta lui Dumnezeu. Este foarte greu pentru mine, pentru ca am citit pe site-uri ateiste despre dovezi care afirma ca Dumnezeu nu exista, si par chiar logice. Nu ma simt deloc bine, in interiorul meu este o lupta cum nu va puteti imagina.
Ce este de facut?am nevoie de ajutor

Nu exista dovezi ca ceva nu exista. Intr-o lume cu posibilitati infinite, orice are potentialul sa existe.

Poate ai citit ceva ce iti schimba perceptia asupra lui Dumnezeu, si asta este diferit. Ce perceptie ai acum asupra Lui?

[cristi190]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nu exista dovezi ca ceva nu exista. Intr-o lume cu posibilitati infinite, orice are potentialul sa existe.

Poate ai citit ceva ce iti schimba perceptia asupra lui Dumnezeu, si asta este diferit. Ce perceptie ai acum asupra Lui?

1. Iisus spunea ca sa va intoarce peste 2000 de ani....au trecut 2015 si inca n-a aparut
2. De ce Dumnezeu ne-a mai lasat liberul arbitru daca doar 1 varianta avem de ales?
3. Dumnezeu stia dinainte ca Satana va dori sa-I ia locul, de ce ne-a pedepsit tocmai pe noi, oamenii, cu el pe Pamant?
4. Daca Dumnezeu este atotstiutor, de ce l-a strigat pe Adam sa-l intrebe unde e? Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"(Geneza 3:9)

În prealabil postat de cristi190

1. Iisus spunea ca sa va intoarce peste 2000 de ani....au trecut 2015 si inca n-a aparut
2. De ce Dumnezeu ne-a mai lasat liberul arbitru daca doar 1 varianta avem de ales?
3. Dumnezeu stia dinainte ca Satana va dori sa-I ia locul, de ce ne-a pedepsit tocmai pe noi, oamenii, cu el pe Pamant?
4. Daca Dumnezeu este atotstiutor, de ce l-a strigat pe Adam sa-l intrebe unde e? Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"(Geneza 3:9)

Si de ce te framanti cu intrebari al caror raspuns nu il avea vreodata? Iti faci singur rau. Ar trebuie sa fii tu cel mai important pentru tine.

[cristi190]

În prealabil postat de autunit

Si de ce te framanti cu intrebari al caror raspuns nu il avea vreodata? Iti faci singur rau. Ar trebuie sa fii tu cel mai important pentru tine.

Pai daca nu-l voi avea niciodata, de ce as mai crede?

În prealabil postat de cristi190

Pai daca nu-l voi avea niciodata, de ce as mai crede?

Credinta nu este ca raspunsul la cat fac 2 ori 2. E poezie si in acelasi timp cea mai inalta ratiune. Priveste natura. Crede-ma, se vede clar ca este creata. Eu pot fi eclesiosceptic, pot fi revoltat de felul cum traiaesc sau dogmatizeaza fariseic unii, dar...sa Imi neg Creatorul, niciodata!
La 4 grade C, apa are densitate maxima. Asta ingaduie ca gheata sa urce linistita la suprafata, in timp ce straturile cu aceasta temepratura sunt spre fund, unde ingaduie viata creaturilor acvatice. Asta e GANDITA DE DUMNEZEU. Astea, nu acatiste, nu paraclise, nu dsicursuri dogmatice, ma fac pe mine sa cad in genunchi, la figurat si la prorpriu, cand ma gandesc la ce a facut Facatorul.
Respiratia mea si a ta sunt automate. Nu le faci constient. Mintile noastre pot fi astfel libere pentru altele. Eu, cadn vad complexitatea vietii si a Universului, atat cat pot eu, o maimuta imbracata, meschina si rea, sa vad, ucid orice impuls de ateism mi-ar putea da, nevazut de ochiul mintii, tarcoale. Pentru mine, ateismul este infirmitate. Inseamna sa iti scoti ochii, si sa zici ca tot ce ai vazut nu a existat. Nebunia suprema, crede-ma, frate. Pentru mine esti un frate, si vreau sa iesi urgent din orice deznadejde. Sufeltul tau este mai important decat orice lucru material. Nu il arunca deci la Pradatorul din Adanc. Stii ce miracol este ca triaesti si esti saantos?
Eu nu inteleg de ce nu cantam ca ingerii pentru macar minimul ce il avem: saantatea si viata. Oh, ne putem revolta. Impotriva (unor) semeni, impotriva societatii, impotriva propriiilor greseli. Deseori, e chiar trebuincioasa aceasta revolta, intrucat este constructiva. Dar niciodata, absolut niciodata, sa nu mai cazi in dezanadejde/scepticism in privinta Tatalui nostru Care este in Ceruri.

[iuliu46]

Tot forumul o sa sara in barca ateista dupa ce o sa citeasca ultima postare asta a ta. Mai putin Igor, care e ocupat cu propriul colt de rai.

Serios, astfel de argumente par logice cand ai 15-16 ani si esti gica contra. Cand mai cresti si inveti sa le mai si rumegi un pic, ajungi sa te rusinezi de felul in care gandeai cand erai adolescent.

Hai ca iti mai dau eu inca un argument bun. Cain isi duce fratele undeva departe si il omoara. Apoi Dumnezeu il intreaba: "Unde este Abel, fratele tău?"
Pai ce, daca e atotstiutor nu stia unde-i fracsu ? Ce rost avea sa-l intrebe pe ala ?

În prealabil postat de cristi190

1. Iisus spunea ca sa va intoarce peste 2000 de ani....au trecut 2015 si inca n-a aparut

Unde spune că se va întoarce peste 2000 de ani?
"Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl." (Matei 24, 36)

În prealabil postat de cristi190

2. De ce Dumnezeu ne-a mai lasat liberul arbitru daca doar 1 varianta avem de ales?

Cine este constrâns să nu aleagă varianta 2? Varianta 1 este pentru cel care vrea să recâştige ceea ce a pierdut odinioară. Dumnezeu nu are nevoie de nimic, ci omul are nevoie de varianta 1.

În prealabil postat de cristi190

3. Dumnezeu stia dinainte ca Satana va dori sa-I ia locul, de ce ne-a pedepsit tocmai pe noi, oamenii, cu el pe Pamant?

Pentru că omul a ales, el căzut din har prin neascultare. Cine e de vină, Dumnezeu sau omul?
Apoi, Dumnezeu nu pedepseşte. Din marea Lui dragoste faţă de om, Dumnezeu i-a dat varianta 1, adică să treacă prin încercări şi "moarte" pentru a nu rămâne în veşnicie căzut din har. I-a dat omului posibilitatea să recâştige harul. "Moartea" (trupească) a fost rânduită pentru defiinţarea păcatului, deci tot o formă de iubire a Domnului faţă de om.

În prealabil postat de cristi190

4. Daca Dumnezeu este atotstiutor, de ce l-a strigat pe Adam sa-l intrebe unde e? Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"(Geneza 3:9)

Sfântul Simeon Noul Teolog:

"Asculta Dumnezeiestile Scripturi care zic: Şi a spus Dumnezeu lui Adam, dupa incalcarea poruncii: "Adame, unde esti?". De ce zice aceasta Facatorul tuturor? O face fiindca voieste sa-l aduca in simtiri, chemandu-l la pocainta pe Adam."

"Adame, unde esti? Cunoaste-te pe tine, ia seama bine ca esti gol de harul pe care ti l-am dat! Ia aminte la vesmantul si la slava pe care le-ai pierdut!"

"Adame, unde esti?" Se indreapta spre acesta rugandu-l si zicandu-i: "Cugeta, nefericitule si iesi de unde esti ascuns! Crezi ca poti sa te ascunzi de Mine? Spune: "Am pacatuit!" Adica Dumnezeu il roaga pe Adam sa spuna: "Am pacatuit!". Dar nu spune aceasta, mai ales eu, nenorocitul nu spun acest lucru, al meu este pacatul! Dar ce spune? Mergand prin Rai am auzit glasul Tau, si am cunoscut ca sunt gol si m-am ascuns!"

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristi190

4. Daca Dumnezeu este atotstiutor, de ce l-a strigat pe Adam sa-l intrebe unde e? Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"(Geneza 3:9)

*
Unii creştini înţeleg prin modul de a Se purta cu Adam, semnul nesfârşitei Iubiri şi Înţelepciuni a lui Dumnezeu pentru om. Modul exemplar de a a avea grijă de omul aflat la mare pierdere, la cumplit necaz (şi ce pierdere mai mare ar fi putut suferi Adam? Ce necaz mai cumplit ar fi putut trăi?)
Găsindu-l deci pe Adam în nenorocirea stării căzute, am putea înţelege că Domnul procedează cu desăvârşită înţelepciune, avînd grija ca mai întâi Adam să îşi dea seama ce i se întâmplă. Face aceasta, ajutîndu-l să conştientizeze schimbarea radicală a lui şi a relaţiei cu Făcătorul lui, vorbindu-i altfel ca de obicei - pe măsura schimbării suferite de Adam. "Unde eşti Adame?" ar putea însemna, printre altele, "Iată, Eu nu te mai găsesc împreună cu Mine". Şi implicit: Adam, ce s-a întâmplat? Ce-ai făcut, copilul meu drag - înţelegi tu oare, acum, de ce te povăţuisem să nu faci acel lucru? Îţi dai seama ce e cu tine?
Este, implicit, invitaţia la acţiune, la fapta salvatoare pe care Adam o avea înainte şi o putea alege în prezenţa şi cu sprijinul Părintelui său.

Este o invitaţie la cercetarea de sine, la conştientizarea de sine a celui aflat într-o nouă stare pe care, fireşte, nu putea să o înţeleagă tocmai atunci şi numai de unul singur. Ne putem imagina, să zicem aşa, că Adam era într-o stare de şoc (am zice noi astăzi cu limbajul nostru psihologist) şi că nu putea cu nici un chip să înţeleagă (să îşi dea seama) ce i s-a întâmplat de fapt. Dumnezeu îl ajută cu întrebări, aşa cum un părinte îl ajută pe copil sau cum un profesor îl ajută pe elev etc.
Ţinta este, deci, conştientizarea de sine şi realizarea în conştiinţă a faptului că trăia ruptura de Dumnezeu. Următorul pas ar fi fost asumarea totală a greşelii, recuperarea responsabilităţii de sine şi, prin aceasta, a puterii originare care stătea în legătura harică cu Făcătorul. Aceasta nefiind însă posibilă fără înţelegerea profundă a schimbării suferite de Adam.
Însă Adam nu apucă Mâna întinsă... El alege să se complacă în mocirla schimbării; se complace, alterat deja profund în funcţionarea sa sufletească, se complace aşadar cu răul, cu lipsa adâncă din "compoziţia" noii lui stări. El dă vina pe Eva care îl găseşte responsabil pe şarpe etc. Amândoi refuză să îşi exercite darul responsabilităţii, resping lucrul cel mai bun pe care îl aveau de făcut - lucrarea de sine, cererea cu smerenie a ajutorului. Într-un cuvânt, recuperarea Puterii. Se închid astfel, definitiv, în propria greşeală. În slăbiciune, în lipsă. Ca şi cum, curios lucru, parcă ar preţui-o mai mult decât îşi preţuiau condiţia anterioară... Se vede de aici cât de mult li se alterase deja limpezimea conştiinţei, cât li se tulburase inima şi ce funcţionare stranie aveau de acum puterile lor sufleteşti... Ceva le lipsea... Cineva...


Exact la fel facem şi noi de câte ori refuzăm starea de a fi în pocăinţă, în contact aşadar cu Dumnezeu prin rugăciunea cu duh umilit, cu inimă înfrântă şi smerită. Ne îndepărtăm de Dumnezeu pentru ca apoi, răniţi şi jefuiţi, să răspundem strâmb la întrebările care ne-ar putea salva de întunericul minţii noastre. Ne aşezăm în duhul deşertăciunii şi al dezbinării (al rupturii de Creatorul şi Proniatorul nostru) apoi ne mirăm că Dumnezeu nu ne ajută, nu ne răspunde etc. Ajungem chiar să Îi negăm Prezenţa.
Ceea ce avem de făcut e un singur lucru: să ne ridicăm mintea la El, coborîndu-ne fruntea cu o anumită amărăciune şi ruşine (îmi e ruşine, zic, că am fost atât de prost şi m-am lăsat păcălit atât de uşir) dar şi cu neştirbită nădejde. Domnul ne ajută deîndată, spontan!
O spun din experienţă statornică, repetată, slavă lui Dumnezeu pentru Marea Lui Milă!

*
În concluzie, Cristi, poţi nega, desigur, că Domnul este Atotcunoscător. Aceasta ar implica, printre altele, că Scriptura e profund contradictorie. Poţi crede şi aşa.
Dar la ce ţi-ar folosi?
Tocmai spuneai că eşti în deznădejde...

*
Deci, ce voieşti de fapt: să ieşi din starea de deznădejde?
Sau, mai degrabă, să o cultivi...
Iată, aceasta ţine tocmai de liberul tău arbitru. Poţi alege!