Incerc sa rezist...

[Petre.]

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

[gdf-fdc]

În prealabil postat de Petre.

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

lasa-te in voia lui DUMNEZEU si spune mereu faca-se voia ta DOAMNE,in orice lucrare sau dorinta si DUMNZEU nu te va lasa.sunt oameni care au necazuri mai mari decat noi,grave probleme de sanatate etc,sa ne fereasca DUMNEZEU DE ASA CEVA.poate ceea ce ceri de la DUMNEZEU nu iti este de folos sau poate sa iti aduca suferinta mai mare decat cea de acum.

[gdf-fdc]

În prealabil postat de Petre.

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Cand te rogi si ceri ceva de la DUMNEZEU sau ai vreo dorinta,la sfirsitul rugaciunii spune;faca-se voia ta DOMANE CU CEEA CE TI-AM CERUT,PT CA TU STI DACA IMI ESTE SAU NU DE FOLOS CEEA CE ITI CER.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Petre.

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

mai Petrică, mai ... off, off ...
bănuiesc prin ce stări treci.
nu cunosc motivul stării tale, dar pot să-ţi spun că şi eu am trecut prin situaţii,asemănătoare, deşi niciodată nu am luat în calcul varianta cu încheierea socotelilor.
cred că am mai scris o dată pe forum despre asta.
am trăit o perioadă din viaţă ... extrem de. dureroasă. la mine a fost cam 2 ani.
dar a fost extrem, la propriu.
practic, am cunoscut ce înseamnă să fii pe cea mai de jos treaptă a societăţii la propriu (mă repet).
nu valoram, în ochii semenilor, nici dat o ceapă degerata.
e adevărat că familia mi-a fost alături, dar nu de la început.
şi-au dat seama că trebuie să mă ajute, când rahatul începea să-mi între în nări.
dar asta nu a fost sfârşitul calvarului.
îmi aduc aminte că mă trezeam noaptea şi mă uităm în jur. câteva zeci de secunde eram sigur că trăiesc un vis urât.
trezirea la realitate era cruntă, de fiecare dată.
am vărsat râuri de lacrimi, in fiecare zi.
dar a fost un moment ...
un moment în care am luat o hotărâre.
am zis NU!
asta Nu e viaţa mea. e doar un vis urât peste câte trebuie să trec.
momentul a fost ca o revelaţie, o fulgerare.
din acel moment singurul meu scop a fost supravieţuirea.
fizică, morală, dar mai ales păstrarea demnităţii.
şi m-am bătut pentru asta, şi la propriu şi la figurat.
dar am reuşit.
nu numai că am supravieţuit, dar am reuşit să-mi păstrez moralitatea aproape intactă.
sigur că sunt şi urmări.
sunt extrem de dur în faţa duşmanului, dar când rămân singur încep sa plâng.
recunosc că din punct de vedere psihic, viaţa mea e o continuă luptă. dar fiecare trebuie să poarte o cruce. asta e a mea.
dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să-mi ceri. poţi să foloseşti mesageria.


fraţilor, dacă puteţi, ajutaţi-l.
cine nu a primit un scuipat în ochi, fără să aibă puterea şi dreptul să clipească măcar, nu ştie ce înseamnă umilinţa supremă.

[AlinB]

În prealabil postat de Petre.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Ca o cerere de ajutor, dar daca nu spui despre ce este vorba putin probabil ca te poate ajuta cineva cu un sfat la obiect.

Iar daca o sa-ti dea sfaturi generice sau incercand sa ghiceasca prin ce treci..o sa-i consideri poate ridicoli, nerealisti si probabil ca ai avea dreptate, dar nu e vina lor..

Daca ai o problema in a face publica situatia (desi la o adica nu te cunoaste nimeni de pe aici) poti alege unii utilizatori care crezi ca te-ar putea ajuta cu un sfat bun, din ceea ce au mai scris pe aici, si vorbi despre problema ta pe privat.

[Tomita]

În prealabil postat de Petre.

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Ce spui de implinire profesionala, personala, sociala? Ce vise frumoase ai.
Vrei mandrie?
Am dat la examene de nu mai tin minte cate, am schimbat o multime de locuri de munca si am o aiureala de job cu un salariu de ma incadrez la ajutor social pentru incalzire (si nici nu prea mai pot sa-l schimb din cauza sanatatii).
Dar sa stii ca stai foarte bine. In primul rand esti de gen masculin asa ca nu trebuie sa-ti faci griji de hartuiri/discriminari nici daca ajungi pe strada (nicio grija daca ajungi acolo nu inseamna ca mori)..aceasta o spun si in general.
In al doilea rand nu te-am auzit sa te plangi de sanatatea fizica (ex: sa chemi salvarea crezand ca vei muri, sa te chinui zilnic fizic fara sa poti sa te vindeci, etc.). Desi daca esti pe drumul del bun vor veni intr-o zi si problemele de sanatate fizica.
Sau poate cele pe care le ai acum de natura psihica compenseaza?..sincer nu stiu.
Ai de ales ori te sinucizi si vezi pe unde mai continui chinul ori lupti si te "ridici". (ironic este ca nu prea ai de ales atunci cand crezi in Dumnezeu...daca nu crezi atunci ai impresia ca ai ales - dar alegi Raul).

[florin.oltean75]

Fiecare om are momente de suferinta intensa si disperare cand simte ca se afunda si ca nimic nu-i mai poate curma durerile,
in afara "mortii" - pe care o vede ca fiind "eliberatoare".

Este insa o inselare cumplita.
Cel aflat in chinuri nu poate vedea aceasta.

Pentru ca moartea nu este "odihna". Ea este doar o trecere.

Si daca demonul sinuciderii invinge, acesta va fi luat dincolo.
Iar suferintele vor fi inmiite fata de cele prezente.

Cel ce este prigonit astfel,
nu trebuie sa capituleze ci sa se pregateasca de lupta cu demonii mintii.

Sa-i alunge cu rugaciunea si cugetarea.

"Imi doresc atat de mult viata in Dumnezeu
ca voi lupta pana la ultima suflare.

Nu voi ceda chiar daca toti demonii se vor pravali peste mine,

Chiar daca voi fi patruns de toate suferintele
Pana la agonie,
Voi privi spre Tine Doamne,
Pentru ca vreau Viata Ta acum,
Nu moartea mea".

[Dumitru73]

În prealabil postat de Tomita

Ce spui de implinire profesionala, personala, sociala? Ce vise frumoase ai.
Vrei mandrie?
Am dat la examene de nu mai tin minte cate, am schimbat o multime de locuri de munca si am o aiureala de job cu un salariu de ma incadrez la ajutor social pentru incalzire (si nici nu prea mai pot sa-l schimb din cauza sanatatii).
Dar sa stii ca stai foarte bine. In primul rand esti de gen masculin asa ca nu trebuie sa-ti faci griji de hartuiri/discriminari nici daca ajungi pe strada (nicio grija daca ajungi acolo nu inseamna ca mori)..aceasta o spun si in general.
In al doilea rand nu te-am auzit sa te plangi de sanatatea fizica (ex: sa chemi salvarea crezand ca vei muri, sa te chinui zilnic fizic fara sa poti sa te vindeci, etc.). Desi daca esti pe drumul del bun vor veni intr-o zi si problemele de sanatate fizica.
Sau poate cele pe care le ai acum de natura psihica compenseaza?..sincer nu stiu.
Ai de ales ori te sinucizi si vezi pe unde mai continui chinul ori lupti si te "ridici". (ironic este ca nu prea ai de ales atunci cand crezi in Dumnezeu...daca nu crezi atunci ai impresia ca ai ales - dar alegi Raul).

am rugat să fie ajutat.
dacă nu te simţi în stare, mai bine taci.

Petre,foarte multi au trecut si trec prin ce treci tu, asa ca nu esti singur.Pot aparea momente cand totul iti poate parea potrivnic,imposibil de depasit si cand,intradevar,disperarea si panica isi fac loc,parca totul ar fi impotriva ta si te lasa puterile.Trebuie sa iti aduni fiecare picatura de rezistenta din tine si sa lupti cu ajutorul lui Dumnezeu.Nu lasa gandurile negre sa te napadeasca,rugaciunea te poate ajuta si mai mult,mai ales in astfel de momente radicale,cand poate abia atunci ne rugam cu adevarat.Petre sa stii ca Dumnezeu este alaturi de tine,oricat de improbabil ar putea parea acum acest lucru,in ciuda evidentelor.Chiar daca visele si sperantele iti par spulberate,chiar daca problemele par a nu se rezolva, sa stii ca nu vei merge niciodata singur prin valea poate intunecata a acestor incercari.Niciodata sa nu crezi ca esti singur,atunci disperarea te va lovi rau.Nu stiu sa-ti spun cuvinte mari dar sa stii ca multi am trecut prin ce treci tu si iti las si eu,cam atata pot, o rugaciune care sa te insoteasca.Mergi cu Dumnezeu Petre si fie ca prin nadejdea si puterea credintei sa birui intunericul ce va trece.

,,Doamne, da-mi sa intampin cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi.Invredniceste-ma sa ma dau intru totul sfintei Voii Tale.In tot ceasul acestei zile, povatuieste-ma si ajuta-ma in toate. Toate cate le voi auzi si mi se vor intampla in aceasta zi, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si cu credinta tare, ca pentru toate este Sfanta Voia Ta. In toate cuvintele si faptele mele, calauzeste-mi gandurile si simtamintele. In toate intamplarile neprevazute, fa sa nu uit ca totul este trimis de catre Tine.Doamne, calauzeste-mi voia mea si invata-ma sa ma rog, sa cred, sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc.Amin."

[Dumitru73]

În prealabil postat de Petre.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Petre .... agaţă-te de orice.
dacă ai intrat aici, probabil aştepţi ajutor de la Dumnezeu.
întreabă. analizează.
orice fir te poate ajuta.