Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 19.03.2008, 23:14:36
ileana61 ileana61 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 11.03.2008
Mesaje: 13
Implicit

Revin, pentru ca am gasit in arhiva revistei "Formula as"de pe net, un articol ce contine marturia unei femei, care, tot ca si tine , la varsta de 18 ani, a inceput sa sufere de niste tulburari psihice, care nu puteau fi diagnosticate de medici si care nu-i permiteau sa duca o existenta normala. Si numai credinta si strigatul sincer de ajutor adresat lui Dumnezeu au salvat-o pe aceasta femeie.Postez mai jos articolul mentionat.
"Am avut marea fericire, impreuna cu fratele meu, sa crestem invaluiti de iubirea si veghea nemarginita a parintilor nostri. Oameni minunati, ne-au crescut in spiritul iubirii valorilor inalte ale onestitatii, al respectului de oameni, de bine, de frumos si de adevar, in spiritul muncii si-al datoriei, dar, mai ales, in spiritul credintei in Dumnezeu. Cu toate ca viata n-a fost miloasa cu ei si mai tarziu nici cu mine, increderea in puterea divina ne-a ajutat sa invingem necazul si suferinta, sa ramanem in legea morala si in iubirea care nu s-a indepartat niciodata de noi. Am trait intens clipe de deznadejde si lacrimi, de suferinta consumata pe paturi reci de spital, dar rugaciunea nu m-a parasit niciodata; rastignita pe rugul ei, am fost intotdeauna ascultata si ajutata de Dumnezeu.
...Aveam 18 ani si mari dureri de cap. Atat de mari, incat nu-mi puteam desprinde crestetul de pe perna. Eram in preajma bacalaureatului, o eleva buna si silitoare, printre premiantele scolii. Nu ma mai puteam concentra, ceea ce imi adancea suferinta. Le-am spus parintilor ca n-am sa ma pot prezenta la sesiunea pentru bacalaureat. Au ramas interzisi, erau ingrijorati si intristati. La fel si profesorii, care m-au sfatuit sa ma prezint oricum la examen. Starea mea era insa cu mult mai grava decat isi inchipuiau. Incepusem sa am niste imagini bizare, haotice, care ma bantuiau cand incercam sa adorm: pasari ciudate, animale, chipuri umane deformate, figuri geometrice trunchiate etc., care veneau intr-o succesiune rapida, terifianta, asemenea avalansei imaginilor unui televizor dereglat. Cu toata stradania mea sa adorm, cosmarurile nu dispareau. La insistenta celor din jurul meu, m-am prezentat la sesiunea de bacalaureat, dar nu m-am putut concentra, am predat foaia alba, nescrisa, si am plecat din sala. Am suferit cumplit aceasta infrangere nedreapta. Tata, alarmat, m-a dus la doctori. Au spus ca suferisem un traumatism psihic si ca aveam nevoie de liniste. Dar cosmarurile continuau. Vizita acelor personaje bizare se repeta cu obstinatie, aducandu-ma in pragul pierderii ratiunii. As fi innebunit pur si simplu, daca intr-o noapte n-as fi auzit un glas ca un tunet, care imi poruncea sa ma rog. Agatata parca de o scandura de salvare, mi-am impreunat mainile si, cu lacrimile siroindu-mi pe fata, am inceput sa cer cu toata fiinta: "Doamne, Doamne, ajuta-ma!". Ca o binecuvantare, somnul a venit peste mine, si atunci, si de atunci inainte, fiindca de vedeniile acelea n-am scapat niciodata, desi intre timp s-au rarit. Intremata, am dat examenul final de absolvire a liceului si am intrat si la Facultatea de filologie, pe care am izbutit s-o termin.
In rastimpuri, in perioadele mele mai grele, de suparari, oboseli, nedormire, au mai aparut acele imagini vizuale haotice, uneori extrem de intense. Dar de fiecare data, inainte de-a adormi, m-am rugat cu toata fiinta in sinea mea: "Doamne, Doamne, ajuta-ma!", sperand profund ca o sa-mi treaca, ca voi fi ascultata acolo, sus. Si mereu se intampla aceasta minune, sa adorm. N-am spus nimanui despre lucrurile acestea, nici celor apropiati: parintilor, fratelui, sotului, fiului meu, gandind ca se vor ingrijora. Nici medicilor nu le-am prea spus, dandu-mi seama ca nu patrund semnificatia acestor fenomene bizare, care treceau si trec si astazi, mereu, imediat dupa rugaciuni. Au ramas o taina. Numai rugaciunea reprezinta o certitudine, convingerea ca ruga rostita din adancul fiintei va face ca raul sa treaca. Si trece! Un miracol, o adevarata minune, care m-a ajutat sa ajung pana in cel de-al 75-lea an al vietii, depasind restristile si bolile grele (cancer), lupta intre viata si moarte. Din adancurile fiintei mele inalt intotdeauna glas catre Dumnezeu: "Doamne, Doamne, auzi-ma, Doamne, iarta-ma si ajuta-ma!" si reveneam si revin la viata, ma minunam si ma minunez ca am putut birui suferinta prin rugaciuni."
Reply With Quote
  #12  
Vechi 19.03.2008, 23:14:52
Noesis Noesis is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 08.07.2007
Mesaje: 320
Implicit

Citat:
În prealabil postat de vsovi
georgiana ar fi bine sa-tzi pui o poza in care nu ranjeshti ca unii ca mine se ademensc :(
vsovi, altceva n-aveai de spus? Tu cand mergi pe strada si vezi oameni zambind te "ademenesti?" Vai, vai, vai. Cand omul e in necaz tu vii cu comentarii din astea. Tu nu ai mai vazut fete frumoase care sa zambeasca??

Georgiana, tu treci printr-o depresie. Sunt doua lucruri de facut. Te-ai gandit sa mergi la un alt psiholog? Nu unul care iti baga imediat pastile pe gat, ci unul care sa vorbeasca cu tine si sa iti explice ce se intampla? In acelasi timp gaseste-ti un duhovnic. Dar nu unul la care numai sa ii spus pacatele si gata. Ci unul cu care sa vorbesti, care sa te asculte. De multe ori cand esti suparat (si depresia este o suparare) ajuta foarte mult sa vorbesti cu cineva in care ai incredere si care nu te judeca. Ai nevoie de cineva care sa te ajute sa gasesti hiba, sa vezi unde s-a intamplat declicul si care te-a schmbat asa de mult. Poate ai avut o nemultumire sau o neimplinire? Poate ai vazut ceva care te-a marcat? Poate ti-ai impus niste teluri pe care nu le-ai putut indeplini (masina ti-ai luat, dar poate in ultimii ani vroiai si altceva care nu s-a implinit?) Indata ce ai sa iti dai seama ce suparare e in sufletul tau ai sa te simti mult mai bine. Si nu poti sa iti dai seama de una singura. Ai nevoie de cineva cu care sa discuti si sa vezi unde e problema.

Te sfatuiesc sa iti faci si analize e posibil sa fie ceva de natura chimica, sa iti lipseasca niste minerale, magneziu, zinc sau eu stiu ce. Nu are ce sa strice si te poate ajuta mult.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 19.03.2008, 23:24:16
Hartford's Avatar
Hartford Hartford is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.11.2005
Locație: USA
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.809
Implicit

Citat:
În prealabil postat de razvan_m
Georgiana,
Nu stiu ce sfat ti-as putea da in situatia in care te afli, pentru ca pur si simplu nu m-am aflat niciodata in situatia ta.
In primul rand, nu stiu exact prin ce se manifesta boala ta.
Dar dupa umila mea minte, incearca sa-ti gasesti un bun duhovnic care sa te povatuiasca. E foarte important, sa-ti poti duce suferinta cu nadejdea mantuirii intru Hristos.
Apoi, iata neinsemnatele sfaturi ale unui pacatos de rand (pe care le poti sau nu urma):
1. Roaga-te lui Hristos prin rugaciuni scurte, pe care eventual le-ai putea invata pe dinafara (Crezul, Psalmul 50, Psalmul 142) si pe care sa le rostesti incet (antonimul lui "rapid", nu cel al lui "tare") si cu evlavie incat timpul alocat pentru o astfel de rugaciune scurta sa fie 4-5 minute.

2. Cu nadejdea astfel capatata in Hristos, daca dispui de o colectie relativ voluminoasa a revistei "Formula As", cauta in ea leacuri naturale (care nu au cum sa-ti dauneze starii tale actuale) pentru ceea ce ai tu nevoie, cumpara-le din farmacii sau magazine de suplimente alimentare si ia-le in doza prescrisa in revista.

3. Ca sa nu te mai gandesti la starea ta actuala, incearca si stai in aer liber, facand plimbari atat de lungi cat iti permite starea organismului tau.

In cazul in care medicii nu au reusit sa te vindece, imi spune gandul, ca asta e singura cale prin care ai putea deveni la un moment dat o femeie normala din punctul de vedere al sanatatii.

Doamne ajuta!
Eu te sfatuiesc sa stai in preajma oamenilor pozitivi nu te rezerva si asculta de sora ta. Mergi la doctor si la maslu.
Din cite stiu boala asta se mosteneste.

Dumnezeu cu noi cu toti.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 19.03.2008, 23:50:08
Traditie Traditie is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.09.2006
Mesaje: 738
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Hartford

Eu te sfatuiesc sa stai in preajma oamenilor pozitivi nu te rezerva si asculta de sora ta. Mergi la doctor si la maslu.
Din cite stiu boala asta se mosteneste.

Dumnezeu cu noi cu toti.


Cum sa se mosteneasca? Sufletul e dat de Dumnezeu, nu de parinti.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 20.03.2008, 01:01:27
paraschevaiasi's Avatar
paraschevaiasi paraschevaiasi is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 146
Implicit

Giorgiana, daca esti din Bucuresti mergi la Manastirea Radu Voda, roaga-te la moastele de acolo si vei capata izbavire. Eu am cunoscut saptamana trecuta un om ce i s-a descoperit cancer galopant din cauza unei alunite, medici nu-i daduse-ra sanse de supravietuire mai mult de 3 luni. Dar a auzit de Manastirea Radu Voda si s-a rugat acolo ffff mult si Bunul Dumnezeu l-a tinut in viata, si au trecut 2 ani de la descoperirea cancerului. Acum e mult mai bine, si isi ia tretamentul. Mergi acolo si vei vedea vindecare. Totul depinde de psihicul nostru, de ceea ce gandim si ne dorim. Gandeste pozitiv ca tu nu vei semana cu mama ta, si roaga-te si pt mama ta. Dumnezeu sa te ajute.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 20.03.2008, 06:32:45
mirelat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de georgiana_sad
Plang in fiecare zi fara exceptie,nu ma mai ingrijesc cum obisnuiam odata..nu mai ies din casa ca am impresia ca lumea ma priveste ca pe o ciudata...imi simt privirea pierduta iar oamenii observa asta fiindca sufletul omului se oglindeste in ochi ......
[...]
Mi-as dori tare mult sa am credinta puternica in Dumnezeu si sa ma gandesc ca nu o sa ma lase El sa innebunesc..dar din pacate nu am credinta asa puternica...Va multumesc....Cu stima,Georgiana!
Georgiana, trebuie sa faci tot posibilul sa nu mai plangi altfel vei pierde mult litiu din organism, iti agravezi starea depresiva si va fi f. greu sa mai revii la normal!

Ar fi bine ca familia ta sa te inteleaga totusi si sa te sprijine cu adevarat.

Nu stiu daca ai facut bine renuntand la pastile (de la psihiatru, banuiesc, pentru ca psihologii nu cred ca prescriu xanax) - cred ca te-ar fi ajutat intr-un fel sa te re-echilibrezi artificial, dupa care vointa ta si credinta in Dumnezeu ar fi terminat cu bine acest proces dificil.

Roaga-te cu credinta Maicii Domnului, Grabnica Ajutatoare si vei simti ca se va schimba ceva!

Dumnezeu sa iti ajute sa scapi din acest impas!
Reply With Quote
  #17  
Vechi 20.03.2008, 10:12:54
Traditie Traditie is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.09.2006
Mesaje: 738
Implicit

Citat:
În prealabil postat de daliapantelimon
1. du-te la un psihiatru ca sa te consulte, sa vada cat este boala si cat este...gandul tau. Nu totdeauna astfel de manifestari au legatura cu o boala psihica, mai este si...urma pacatului care poate lucra astfel, dezorganizand cu totul ordinea interioara a omului. La tine este vorba si de o perioada de criza fizica si psihica, spirirtuala...sfarsitul adolescentei.
dupa ce consulti un psihiatru, mai vorbim. Este esential sa stii un diagnostic pus de un profesionist, nu dedus de tine, pentru ca nu te poti tu vindeca, nu poti tu sa te observi obiectiv.
Cat despre faptul ca te-ai spovedit si te-ai impartasit, asta nu-i nimic, depinde CUM ai facut aceasta. Caci multi se spovedesc si se impartasesc fara a fi constienti de TAINA, fara a avea credinta jertfelnica. Multi cred ca gata...vine si minunea, odata cu primul pas spre indreptare. Lupta cu tine insati, fii statornica pe cale si apoi...vei vedea si minuni.
Iarta-ma!


De unde Dumnezeu sa stie un psihiatru ceva?

Unde ai vazut tu pe cineva vindecat de un psihiatru?

Constientizarea de care vorbesti în legatura cu Tainele e o forma de meditatie, de concentrare a mintii care produce tulburari, ca sa nu zic distrugeri ale mintii.

Sf. împartasanie o luam si atât, nu fortam mintea sa constientizeze ceva.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 20.03.2008, 11:24:19
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.993
Implicit

Georgiana_sad, daca ai fi dat jos poza ai cu ranjetul copilei ce ma ademenesht pe mine sa-mi zboare gandul la pacte, poate tzia-shi mai fi zis cateceva, dar se pare ca ai invatzat la lucrul tau, la dansurile practicate sa-tzi chiar placa sa-shi piarda cumpatul ashtia cazutzi in patima ca mine, shi sa le fuga ochii dupa un suras sau o privire catre ei...


totushi hai sa-tzi mai dau un sfat:

poi spui ca mama ta suferea de boala respectiva, poi nu mai crede in diagnosticul ala ce se termina cu folosirea somniferelor o viatza ca sa ajungi shi tu sa patzeshti ca ea, adica batjocorita in a fi transformata in leguma...

boala de nervi poate avea insa aspecte neurologice, aspecte fizice, ca tumori, mici edeme cerebrale, chiar hemoragii, poat avea perturbatzii traseele nervoase fiind in dezechilibre chimice cum e cazul consumatorilor de tutun sau cafea ness sau droguri sau aia dependentzi de cafea naturala sau desfranatzii visatori, sau aia care mananca multe dulciuri sau prajituri gustoase sau creme shi frishca shi altele...

deci boala ta poate avea aspecte neurologice, organice, care shi acestea se remediaza printro viatza in buna randuiala, cum spunea cineva folosind rugaciunea, cu un pic de lacrima, cu un suspin, cu un strigat dupa mila lui Dumnezeu, cu o framantare launtrica a problemelor tale reale, cu indrazneala de a te apropia de Hristos ca sa te vindeci,

dar dumneata ai intrat pe panta confirmarii diagnosticului, adica cautzi sa confirmi ideea ca daca mama ta a patzit nenorocirea de la cartzile psihiatrilor shi psihologilor, atunci shi tu chiar ai vrea s-o patzeshti la fel, adica sa te lashi a fi cobaiul lor, al curiozitatzilor lor bolnave ca in final sa te trateze lafel cu boabe, cu ierburi, cu plante, cu o privire de sus ca shi catre o handicapata, care iata ishi plange de mila shi n-are ce face ishi accepta situatzia...

deci problemele psihice nimeni nu le cunoashte, iar cei ce cred ca le cunosc shi le stapanesc, mint... braveaza, se incred in puterile shi mintzile lor mai bolnave decat ale pacientzilor... pe care zic ca-i trateaza, mare dorintza, frumos deziderat, dar fara Hristos ajunga sa faca shi ei ce se pricep, cu rezultatele care le pot obtzine...

deci nu vreau sa nesocotesc medicii sau cei care itzi mai dau cate un tratament...

dar nadejdea orice ai face, shi unde vei merge, nu tzi-o pune in om, in tine, ci in Hristos shi cei cu care discutzi, care te lamuresc, cu care te sfatuieshti ca sa nu ajungi sa crezi in poveshti sau in shtiintza sau in vise sau in nalucirile vrajitorilor, shi nici macar in visele tale, ca haos shi imaginei derulante shi izbucniri nalucitoare shi tampenii avem fiecare in minte, cel putzin, eu sunt full cateodata ca shi eu ma mir ca multe dracovenii ma mai bantuie...

Dar tu trebuie, sa-tzi tzii crucea, sa-tzi urmezi calea cea stramta, care trebuie sa treca pe la bac, daca nu acum la anul sau cand s-o mai da, shi nu fa din ieshirea din turma shcolara pe poarta din dos un eveniment al dezastrului, ca nu e nimic daca pici, eu am picat la facultate cu 8,01 shi a fost o cumplita tragedie, dar pentru ca nu se ashtepta nimeni, n-am murit deshi m-a afectat foarte rau, apoi am dat iar shi am intrat, dar facultatea nu m-a invatzat mai nimic bun, decat ca am o diploma shi tot singur a trebuit s-o iau de la capat shi sa invatz ceva ce n-am facut in facultate, ca sa-mi cashtig o pita, dar cine sa ma angajeze, ca la cate firme nu m-am dus shi totzi se uitau la mine ca la un schizofrenic... dar ce e un schizofrenic in mintea lor altceva decat un boschetar? shi un boschetar altceva decat unul de care trebuie sa te fereshti... pana la urma m-a ajutat Hristos acolo unde a inclinat inima mea...

tu acum citeshti din shtiintzele medicale shi te sperii, dar studentzii la medicina cand invatza au aceasta nenorocire pe capul lor,

oriceboala pe care o invatza shi ei o au, shi ei parca o au, shi intra intr-un fel de complexare, un fel de stress ca vad in ei, shi la ei, semnele bolilor, deci e un fel panica shi disperare ca nu cumva sa avem boala, mai ales alea nevindecabile, shi la care au predispozitzie ca au avut parintzii lor, deci intra la idei, nu i le mai scotzi din cap, shi se incapatzaneaza sa creada ei ca e asha cum cred ei ca defapt sunt shi ei bolnavi, vor peundeva sa le fie cuiva mila de ei, shi lor inshile le este mila de ei shi se magulesc shi plang amarnic, dar nu pentru pacate ci pentru un fel de fatalitate trista, un amar, shi in loc sa-shi accepte crucea, soarta shi sa caute sa ajunga la Cel care ii cheama, ei se deznadajduiesc shi ishi gasesc scaparea in comuniunile cu nesimtzitzii, cu gashca de alcolishti shi de fumatori care ii trateaza cu pacate shi dintr-odata observa ca nu mai au nicipedracu... dar sunt aparentze, ca defapt shi-au umplut sacul cu pacate, cu nenorociri, shi au luat drumul lumii, drumul dezmatzului, al anturajului, al lipsei de paza, al neascultarii shi cel mai rau al ingamfarii....

asha patzim totzi, ca nimeni nu-i scos inafara ispitei, raului, lumii, decat cel ce mult s-a straduit, a staruit, shi a fost indelung ajutat shi pazit... dar shi pe acela il ashteapta coltzii lupilor shi cerul negru al gurii lor sa-i inhatze shi sa-i umileasca shi sa-i distruga, asha ca pe orice tanar, tanara, copil sau shcolar...

hai ca te-am sfatuit destul... shi nu mai crede in diagnostice de groaza ce te eticheteaza pe viatza, ca la Dumnezeu shi celui ce nadajduieshte in El toate ii sunt cu putintza, ca bun shi iubitor de oameni este Hristos shi pe nimeni care a venit sa ceara de la El, nu l-a alungat shi nu l-a batjocurit... ci multora le-a dat shi tamaduire shi hrana shi toate cate le-au lipsit, dar viatza in Hristos este mai mult ca o haina, iar Cuvantul Adevarului este mai mult decat o mancare lumeasca... iar o rugaciune face mai mult bine decat a fi sluga la cafeaua din ibricul dracului.

Doamne ajuta la totzi bolunzii shi nebunii shi schizofrenicii shi prapaditzii shi boschetarii... dar intai aia care lasa tzigara shi alcoolul shi cafeaua shi aurolacul shi drogul shi frecarea la... ?????????:(:(
Reply With Quote
  #19  
Vechi 20.03.2008, 11:42:42
Z.Lidia Z.Lidia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.01.1975
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 545
Implicit

Fobie obsesiva inseamna teama de a nu fi schizofrenica. Sau chiar ideea fixa ca esti! Adica ipohondrie. Si te poate aduce la depresii daca nu gasesti ceva mai bun la care sa te gandesti.
Mai bine cauta, sau incearca, ce meserie ai dori sa ai, ce vei face cu viata ta. E clar ca nu vei putea dansa toata viata, si ca nu-ti vor face carte de munca la bar.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 20.03.2008, 12:30:46
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.524
Implicit

Iertati-ma!,uneori ma apuc de scris si uit sa ma opresc,adica nu vreau sa ma opresc si sa ma-nfranez,mai ales cand nu-mi stau copii in cap.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ne cunoaste Dumnezeu gandurile? moldoveanu Din Vechiul Testament 85 11.08.2012 22:22:12
Sper sa gasesc sunsray Preotul 0 28.11.2009 18:09:00
sper sa am rasp adr1an Preotul 10 07.05.2009 11:27:18
Dumnezeu ne stie si gandurile... silverstar Generalitati 3 30.09.2008 00:23:05