Despre somn si cosmaruri...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de adam000

Nu cred ca psihologia si-a luat ca obiect de studiu sufletul omului, ci psihicul omului. Asa cum un anumit organ sau muschi indeplinind o functie bine stabilita (creat de Dumnezeu), va functiona si va reactiona in anumite moduri bine stabilite de insasi constructia lui (sau din contra, fata de anumiti stimuli /factori perturbatori va mal-functiona in anumite moduri reproductibile, cognoscibile), asa si cu psihicul omului (o forma fiziologica de functionare a creierului apartinand lumii create), ceea ce insa este foarte diferit de suflet (cred).
De asemenea cred ca in fata unui om cu adevarat credincios, nici cel mai ratacit psiholog nu ar avea cum sa il clatine din crediinta. Caci cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?
Un adevarat crestin ar filtra cu discernamant orice informatie prin prisma crediintei lui si ar pune inaintea lui Dumnezeu orice gand ca sa fie in acord cu Dumnezeu, discutand mereu orice nedumerire / sminteala cu duhovnicul sau.
Pe cel slab in crediinta orice ispita il poate dobori, nu e nevoie de nu stiu ce psiholog pt asta.

In rest, cred ca psihologia ar putea fi f utila pt cei ce doresc sa se cunoasca mai rapid pe ei insisi, caci patimile ii orbesc adeseori pe oameni de a se vedea asa cum sint cu adevarat, iar cei din jur, delicati, au tendinta de obicei sa taca, ca sa nu raneasca.



Eu as zice ca reciproca este adevarata - un preot cu adevarat induhovnicit este, ca o consecinta, un f bun psiholog, pt ca primeste cunoasterea raspunsului bun si de folos (pt fiul/fica sa duhovniceasca), chiar de la Dumnezeu care a creat omul si ii cunoaste toate tainele, toata psihologia.
Insa daca te iei dupa afirmatia ca dupa roadele lor ii veti cunoaste, ajungi la concluzia ca roadele lui Dumnezeu sint bune, iar cei ce o dau in bara sigur nu rodesc roadele lui Dumnezeu.



Despre sufletul psihologului si tentatiile aceluia, este dator cred, sa se ocupe chiar el insusi, nu sa il judecam noi. Ispite ale mandriei (si nu numai) exista in muulte meserii onorabile... si nu cred ca este corect sa judeci eficienta unui anume om dintr-un anume domeniu, numai in raport cu ispitele acelui domeniu.
Noi doar sa constientizam cat de mari sint tentatiile lor (ca de altfel si ale altor meserii...), iar noi doar sa ne straduim sa avem discernamant pe mana cui ne lasam.



Dovada ca acel psiholog sigur nu considera ca psihologia se ocupa de sufletul omului, motiv pt care l-a trimis la duhovnic (care sa se ocupe de sufletul aceluia).

Care este etimologia cuvintului suflet ?
Ne puteti ajuta ?
Dar definitia cuvintului "psihic" ?
De psihic se ocupa cumva in trecutul indepartat psihiatria ? sau ... le incurc ?
Psihiatria este totuna cu psihologia ?
Asadar nu este bine sau nu trebuie sau nu avem voie sa il judecam pe psiholog(indiferent de motive si puncte de vedere) dar pe colegul de forum care nu este psiholog, da ! Iata ceva frumos ! Incepe sa iasa mierea la iveala !
Si o ultima intrebare : sunteti psiholog, sau ati vrut sa va faceti si ceva nu a mers, sau va atrage asa mult psihologia ?

Eu nu am postat ca sa fiu citit trunchiat . cine o face, este deliciul lui ! Iar trimiterea de la un priceput (psiholog) la un specialist(duhovnicul) inteleg ca nu a-ti inteles-o ! Dar de loc !
Ori poate credeti ca exista duhovnici care sa ajute "subiectul" sa-si dobindeasca "stima de sine" ori in loc de metanii seara la culcare sa faca 250 de exercitii, in fata oglinzii, de autosugestie, ca este Napoleon ! Ori sa invete sa schimbe refularea cea generatoare de nevroze in defularea cea obraznica .
Ori poate chiar credeti sincer ca sexualitatea atitea innoada si desnoada incit numai daca te culci cu cumatrul de cuscru vitreg ai sa scapi de nevroza depresiv anxioasa si ai sa il poti privi in ochi, chiar si atunci cind te priveste mai jos de fundul posetei de pe umar.
Nu va dati seama ce prostii incercati sa sustineti . Iar daca chiar va pasioneaza psihologia nu va dati seama ca deja nu mai sunteti cu Hristos de multa vreme ?
Avem surori pe aici (Heaven) si frati (Cezar agresivul, cverulent) care si-au pus tot sufletul intr-o himera dar dupa atita cheltuiala ce sa mai faca ? Sa mearga si mai departe si sa cheltuiasca si mai mult !

Putem discuta mult dar mi-este teama ca ar fi fara folos . V-am simtit dupa postarea pe care am preluat-o si eu .
Ma mir insa de ce nu v-au atras enorm de mult marii duhovnici ai crestinismului incit v-a ramas suficient timp sa mai si hoinariti prin strainatate (strainatatea de duh).
Era suficient ca macar un singur sfint parinte sau mare duhovnic sa va atraga suficient de mult ca sa mai aveti vreun pic de ragaz pina la moarte si pt. aiureli !

Dar de ... fiecare cu ale lui . Motiv pt care va cer iertare pt ca nu ne asemanam !

[adam000]

În prealabil postat de zaharia_2009

De psihic se ocupa cumva in trecutul indepartat psihiatria ? sau ... le incurc ?
Psihiatria este totuna cu psihologia ?

Nu cred ca le incurcati si tocmai de aceea am sa va rasund printr-o intrebare: exista boli/afectiuni pt care insasi psihiatria ghideaza catre/recomanda ca forme acceptate (sau chiar recomandate) de tratament diferite forme de psihoterapii (girandu-le astfel soliditatea ca bazate pe dovezi, ca functioneaza)?

Daca da, atunci dvs nu aveti incredere in medicina / recomandarile colegilor dvs medici de alte specialitati?

În prealabil postat de zaharia_2009

Asadar nu este bine sau nu trebuie sau nu avem voie sa il judecam pe psiholog(indiferent de motive si puncte de vedere) dar pe colegul de forum care nu este psiholog, da ! Iata ceva frumos ! Incepe sa iasa mierea la iveala !

Poate puteti sa imi aratati unde as fi zis eu ca trebuie sa judecam pe (nu stiu la care?) coleg v-ati referit?

In mod cert eu personal nu am indemnat sa judecati pe nimeni!

În prealabil postat de zaharia_2009

Si o ultima intrebare : sunteti psiholog, sau ati vrut sa va faceti si ceva nu a mers, sau va atrage asa mult psihologia ?

Nu sint psiholog, nici nu am avut vreodata vreo dorinta sa fac psihologia.

Va intreb si eu "in oglinda": dvs ati facut vreodata psihoterapie si ceva nu a mers de va repugna atat de mult psihologia?

În prealabil postat de zaharia_2009

Ori poate credeti ca exista duhovnici care sa ajute "subiectul" sa-si dobindeasca "stima de sine" ori in loc de metanii seara la culcare sa faca 250 de exercitii, in fata oglinzii, de autosugestie, ca este Napoleon ! Ori sa invete sa schimbe refularea cea generatoare de nevroze in defularea cea obraznica .
Ori poate chiar credeti sincer ca sexualitatea atitea innoada si desnoada incit numai daca te culci cu cumatrul de cuscru vitreg ai sa scapi de nevroza depresiv anxioasa si ai sa il poti privi in ochi, chiar si atunci cind te priveste mai jos de fundul posetei de pe umar.
Nu va dati seama ce prostii incercati sa sustineti .

Nu eu sustin aceste prostii, ci dvs.
Ceea ce ma face sa va intreb: dvs v-a dat vreodata personal vreun psiholog asemenea sfaturi, sau de unde va imaginati ca psihologii recomanda asemenea lucruri?

Si apropo, chiar daca vreodata vreun psiholog (sau oricine altcineva) v-ar recomanda asa ceva, dvs ca un bun crestin, nu ati stii sa filtrati ce este pacat si ce nu? Ce va este de folos si ce nu? Ati fi ATAT de sugestibil incat ati urma orbeste sfaturile unui om (indiferent cine ar fi acela) daca sesizati ca va indeamna la pacat?
Eu cred ca un crestin autentic nu ar face un pacat, stiind ca este pacat, indiferent cine si in ce circumstante i l-ar recomanda.

În prealabil postat de zaharia_2009

Iar daca chiar va pasioneaza psihologia nu va dati seama ca deja nu mai sunteti cu Hristos de multa vreme ?

Acuma daca ar fi sa folosesc genul acesta de logica pt care l-ati folosit dvs pt aceasta afirmatie, oare la ce concluzie s-ar ajunge? La concluzia ca din moment ce nu sinteti de acord cu opinia colegilor dvs medici psihiatrii, inseamna ca nu mai sinteti cu medicina de multa vreme? (dar bineinteles ca nu imi permit sa fac o asemenea afirmatie fata de dvs, ci doar incerc sa va supun atentiei felul in care dvs intelegeti sa argumentati si sa dialogati) Sau oare ar fi logic de concluzionat ca mai aproape de Hristos este un mitropolit decat sinteti dvs (?) iar daca un mitropolit ca Hierotheos Vlachos, care a primit prin hirotonia intru episcop Harul deplin, precum Sfintii Apostoli au primit (Har pe care dvs nu il aveti si care arata apropierea de Dumnezeu), vorbeste despre psihoterapia ortodoxa, inseamna ca nu este un lucru de lepadat si nu se opune crediintei.

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Se poate intimpla oricui !
iti multumesc si te rog sa nu uiti ca chiar daca mai polemizam, imi esti un user , o sora, o crestina placuta in discutie si cu mare potential de a asculta si alte pareri si a realiza in final o discutie constructiva, un schimb de pareri, o comunicare reala.

Doamne ajuta !

Doamne ajuta! Ma bucur sa citesc asta de la tine!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de adam000

Nu cred ca le incurcati si tocmai de aceea am sa va rasund printr-o intrebare: exista boli/afectiuni pt care insasi psihiatria ghideaza catre/recomanda ca forme acceptate (sau chiar recomandate) de tratament diferite forme de psihoterapii (girandu-le astfel soliditatea ca bazate pe dovezi, ca functioneaza)?

Daca da, atunci dvs nu aveti incredere in medicina / recomandarile colegilor dvs medici de alte specialitati?



Poate puteti sa imi aratati unde as fi zis eu ca trebuie sa judecam pe (nu stiu la care?) coleg v-ati referit?

In mod cert eu personal nu am indemnat sa judecati pe nimeni!



Nu sint psiholog, nici nu am avut vreodata vreo dorinta sa fac psihologia.

Va intreb si eu "in oglinda": dvs ati facut vreodata psihoterapie si ceva nu a mers de va repugna atat de mult psihologia?



Nu eu sustin aceste prostii, ci dvs.
Ceea ce ma face sa va intreb: dvs v-a dat vreodata personal vreun psiholog asemenea sfaturi, sau de unde va imaginati ca psihologii recomanda asemenea lucruri?

Si apropo, chiar daca vreodata vreun psiholog (sau oricine altcineva) v-ar recomanda asa ceva, dvs ca un bun crestin, nu ati stii sa filtrati ce este pacat si ce nu? Ce va este de folos si ce nu? Ati fi ATAT de sugestibil incat ati urma orbeste sfaturile unui om (indiferent cine ar fi acela) daca sesizati ca va indeamna la pacat?
Eu cred ca un crestin autentic nu ar face un pacat, stiind ca este pacat, indiferent cine si in ce circumstante i l-ar recomanda.



Acuma daca ar fi sa folosesc genul acesta de logica pt care l-ati folosit dvs pt aceasta afirmatie, oare la ce concluzie s-ar ajunge? La concluzia ca din moment ce nu sinteti de acord cu opinia colegilor dvs medici psihiatrii, inseamna ca nu mai sinteti cu medicina de multa vreme? (dar bineinteles ca nu imi permit sa fac o asemenea afirmatie fata de dvs, ci doar incerc sa va supun atentiei felul in care dvs intelegeti sa argumentati si sa dialogati) Sau oare ar fi logic de concluzionat ca mai aproape de Hristos este un mitropolit decat sinteti dvs (?) iar daca un mitropolit ca Hierotheos Vlachos, care a primit prin hirotonia intru episcop Harul deplin, precum Sfintii Apostoli au primit (Har pe care dvs nu il aveti si care arata apropierea de Dumnezeu), vorbeste despre psihoterapia ortodoxa, inseamna ca nu este un lucru de lepadat si nu se opune crediintei.

Da !
Subiectele pe care le propuneti depasesc posibilitatile de solutionare prin scris si mai ales aici, pe forum.
Acestea sunt variate, amestecate cu neintelegeri si chiar cu confuzii. De asemenea, nu intodeauna "logica bunului simt" este salvatoare din moment ce nu exista un simt bun comun in masura egala. Merge cu ea de multe ori, dar tot de multe ori nu merge. Asta insemneaza ca ne trebuie si un alt instrument, o alta unitate de masura a realitatii despre care vorbim pt. a avea o referinta precisa... sau cit mai precisa .
Inteleg asadar ca va place psihologia, va atrage(pt ca daca a-ti respinge-o nu a-ti sustine-o, logica simpla), o apreciati si ca daca Hieroteos V. spune ceva pro, atunci poate merge in viata ortodoxa cu doua sau mai multe ocale pt. suflet.
F. bine ! Atunci faceti asa !
Eu am alte pareri, cum am si alte pareri despre psihiatrii care prefera psihoterapeutii (cum este, in alta ordine de idei, acum la moda chiar in lumea "medicala de avangarda" mult apreciata biorezonanta si interventiile pe corpul astral uman "binefacatoare") impofida duhovnicului.
Dar ca psihiatrul sa poata recomanda duhovnicul, trebuie ca mai intii el insasi sa fie induhovnicit, altminteri vorbim discutii. Si stiu ca s-ar putea sa fiti in acest moment, in care cititi aceste pareri, f. indemnat, dupa uzul aceleiasi logici simple a bunului simt,(cum ati mai facut si anterior) sa spuneti ca eu insumi nu recomand psihoterapia deoarece nu sunt inpsihoterapeutizat si deci nu cunosc valoarea metodei . Dar va spun parerea mea: exclusa aceasta varianta !
Si exemple de medici, universitari sau savanti schiopi in viata spirituala sunt cu duiumul.
Puteti gasi pe Youtube emisiunea Eugeniei Voda cu marele chirurg, profesor universitar de la Institutul Oncologic Bucuresti (nu stiu daca ati auzit de aceasta institutie sau daca ati auzit, daca cunoasteti bine ca acolo este locul unde moartea si viata, Dumnezeu si satan, minunile si teofaniile sunt prezente in fiecare minut!... nu de alta, dar cu asa ceva si in asa ceva lucreaza medicii de acolo) Blidaru, care in finalul emisiunii "Profesionistii" intrebat fiind daca in toata cariera sa a vazut minuni raspunde categoric si sec : NU !
Este un exemplu de meseriasi-savanti care chiar daca isi fac 12 cruci pe zi sau au auzit de duhovnici, sau mai merg pe la biserici in turismul de concediu nu inseamna neaparat ca stiu bine cine este Dumnezeu si slujitorii Lui de pe pamint, ca si puterile lor. Singurul lor Dumnezeu sunt autorii cartilor pe care le citesc si prin care devin convinsi ca astfel pot da viata oamenilor, adica o pot prelungi, ca sa fie clar ! Alt Dumnezeu f. rar se intimpla sa aibe !

Dar in sfirsit... nu doresc sa mai continui discutia deoarece seamana f. mult cu un dialog al surzilor. Procedind astfel numai ne smintim.
Dar va doresc sa aveti parte(evident, in sensul de nevoie !) de psihoterapie si sa va convingeti singur cit adevar este in ceea ce credeti si cit nu !

In rest numai de bine !

[Parascheva16]

Un Parinte, Necula sau Coman, a spus ca nu exista psihologie sau pshihiatrie ortodoxa, ci oamenii, psihologul si pshihiatrul sunt ortodocsi.

[Corinusha]

Dl Zaharia, pe alocuri te cam inseli cu privire la psihologi. Nu toti psihologii sunt la fel nu toate tipurile de psihoterapie sunt la fel si sunt si psihologi crestini ortodocsi practicanti, care isi trimit clientii si pe la duhovnici. Dar nu ai de unde sa sti dumneata asta daca respingi din start psihologia.
Nu toti psihologii folosesc hipnoza, nu toti psihologii folossc bio rezonanta, psihologul nu face nimic fara consimtamantul cientului si psihologul nu e totuna cu psihiatrul. De multe ori psihologii isi indruma clentii catre Biserica, pentru a-l ajuta in vindecare.

Asa ma pot lua su eu de medici, avocati si orice, fara sa stiu fiecare meserie cum e...dar n-o fac, pentru ca Dumnezeu stie cel mai bine cum lucreaza in fiecare om; in fiecare meserie.

În prealabil postat de Corinusha

Nu toti psihologii folosesc hipnoza, nu toti psihologii folossc bio rezonanta, psihologul nu face nimic fara consimtamantul cientului si psihologul nu e totuna cu psihiatrul. De multe ori psihologii isi indruma clentii catre Biserica, pentru a-l ajuta in vindecare.

Corinusha, daca spui ca nu toti psihologii folosesc hipnoza, inseamna ca unii o folosesc, adica au invatat la facultate cum se hipnotizeaza. Pentru mine e destul sa stiu acest lucru.
Da, sunt si preoti, care au studiat psihologia; dar sunt si psihologi, care nu au auzit de Dumnezeu. Iti dai seama ce rau iti pot face acestia din urma, crezand ca iti fac binele?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Corinusha

Dl Zaharia, pe alocuri te cam inseli cu privire la psihologi. Nu toti psihologii sunt la fel nu toate tipurile de psihoterapie sunt la fel si sunt si psihologi crestini ortodocsi practicanti, care isi trimit clientii si pe la duhovnici. Dar nu ai de unde sa sti dumneata asta daca respingi din start psihologia.
Nu toti psihologii folosesc hipnoza, nu toti psihologii folossc bio rezonanta, psihologul nu face nimic fara consimtamantul cientului si psihologul nu e totuna cu psihiatrul. De multe ori psihologii isi indruma clentii catre Biserica, pentru a-l ajuta in vindecare.

Asa ma pot lua su eu de medici, avocati si orice, fara sa stiu fiecare meserie cum e...dar n-o fac, pentru ca Dumnezeu stie cel mai bine cum lucreaza in fiecare om; in fiecare meserie.

Nici vrajitoarele tiganci si nici specialistii in "biodraci" (asa precum ii denumea gheronul Cleopa pe toti specialistii in biorezonanta sau bioenergie sau bioalienare, etc) nu umbla pe strada sa caute clienti. Si acestia actioneaza tot la cererea si cu consimtamintul clientului. Adica, omul ii cauta pe draci !
Asa ca, si de data aceasta, logica bunului simt pe care o folositi, ca si colegul in apararea caruia sariti, nu este valabila.

2. Ca sa resping ceva, eu insumi obisnuiesc ca mai inti sa cercetez, iar formatia mea de vraci oficial ca si scoala profesionala de induhovnicire, tot oficiala, pe la care am tras cu urechea, m-au condus la actuala parere despre psihologie.

3. Cit despre faptul ca ma insel ... m-a dus cu dorinta la a va aminti ca dracii inselatori (deopotriva toti inselatori) sunt si ei de mai multe feluri. Unii cica se prezinta la crestinii docti sau nu in chip de inger de lumina dar cerindu-le cu staruinta inchinarea inaintea lor . Adica, nu toti dracii sunt la fel de vicleni, ci doar de negrii si de inselatori !

4. Da, aici va rog sa ma iertati ca am cam "incurcat" borcanele : psihologii nu sunt tot una cu psihiatrii ! Corect ! Dar cine sunt si ce vor psihiatrii ... din moment ce exista psihologi ? Invatati-ma, va rog !

5. Cu ultimul aliniat sunteti de-a dreptul magistrala(recititi-l singura, va rog !) : este bine ca aveti ideea de a nu va baga in ceea ce nu cunoasteti, dar si mai bine ar fi daca a-ti si face ce ziceti, ce nutriti . Atunci sa vedeti spor duhovnicesc si bucurie ce o sa dobinditi ! Credeti-ma pe cuvint !

In rest, va iubesc frateste si ... sa ne auzim cu bucurie !

[fallen]

În prealabil postat de anita

Fallen,trairile tale din somn si cand te scoli sunt o consecinta fireasca a vietii cazute pe care o duci. Cosmarurile se vindeca prin spovedirea deasa a pacatelor dar daca pacatuim dupa ce ne spovedim ce vindecare sa mai asteptam ? Chiar ieri imi povestea cineva de o tanara care a stat necununata 15 ani cu un barbat.El nu vrea sa o ia de sotie pt ca mama lui nu este de acord. Viata ei e un esec total ,si-a pierdut serviciul iar el s-a imbolnavit de cancer. Si atunci ce valoare mai au clipele petrecute impreuna? Ea se spovedeste dar preotul duhovnic a chemat-o la el dupa ce se va cununa,a fost foarte strict. A schimbat duhovnicul ,dar pe Dumnezeu nu il pacalim.

Desi nu mai avem relatii (pacate) trupesti de ceva vreme, nu cred ca am castigat mare lucru prin asta, ca tot mai pacatuim cu vorba, cu gandul, etc (ne mai certam, injuram, luam numele Domnului in desert) lucruri care cu siguranta il deranjeaza pe Dumnezeu mai rau (si ii plac diavolului mai mult) decat daca ne-am iubi, chiar si asa clandestin. Nu stiu daca cumva e posibil ca in casa noastra sa se fii salasluit vreun drac saumai multi, dar, dupa cum dormim de tulburati amandoi, pare verosimil (am mai intrebat si pe alt topic unde se salasluieste necuratul, in casa sau in noi). Adevarul e ca amandoi avem probleme cu somnul, ori nu putem adormi, ori unul adoarme si daca celalat il trezeste, cu sau fara intentie (ex: ma scol din pat sima impiedic de ceva), se sperie sau se enerveaza si-l ia la injuraturi; deci cam ca in Ivan Turbinca. si cel mai grav e ca daac incerc sa spun Tatal nostru, chiar nu reusesc, pana la sfarsit "mi se rupe filmul"(pierd sirul, de obicei pe la 'si ne iarta noua...") Apoi am observat ca din cauza asta e posibil sa ma scol obosita si dimineata si sa fiu toata ziua furioasa...
(PS daca tot mai credeti ca singura solutie e cununia, se pare ca va trebui sa fac rost de rohipnol ca sa-l pot duce la altar:)))
PS 2 : credeti ca daca voi ramane singura, (ma voi intoarce la mama acasa) voi fimai fericita si mai linistita, stiind ca mmult ca sigur mi-am suflat ultima sansa de amaiavea copii si familie? stiind ca toata viata care mi-a ramas si care va fi doar suferinta si durere o voi petrece cu ai batraniai mei pana ei nuvor mai fi si eu voi tot o baba? sau in disperare de cauza voi face o alegere si mai proasta ducandu-ma dupa ultimul barbat ramas disponibil pt mine? Ce va face sa credetica barbatii la varsta a doua (50 -60), ramasi singuri, nu e posibil sa fie interesati tot numai de sex plus menaj plus impartit responsabilitati domestice (intretinere, lumina, etc)?

[gabriela8]

Singura solutie este spovedania sincera si ruperea de pacat. Daca el nu intelege asta, e cam greu dar nu imposibil de realizat in conditiile in care incerci o schimbare a lucururilor.

Trebuie sa te convingi singura de niste lucruri ca mai apoi sa actionezi.