Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 07.12.2010, 13:59:34
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Marturii

Tocmai citesc o carte despre Sfântul Nicolae. Mărturii ale oamenilor care au primit ajutorul si dragostea bunului Sfânt Nicolae. Minunat și impresionant.

M-am gândit să vă propun să facem cunoscute toate acele intâmplări minunate care au avut loc in viața noastră prin ajutorul primit de la Dumnezeu, prin Sfinții Săi.

Eu una am primit mult ajutor deși sunt atat de păcătoasă si nevrednică.
Cred ca primim toți, in fiecare clipă a vieții noastre dar nu suntem constienți mereu de asta, insă realizăm si suntem constienți de ajutorul primit doar in momentele de mare cumpănă.
Am sa incep cu o minune petrecută cu cațiva ani in urmă, vreo șapte.
In luna noiembrie am inceput să am niște simptome ciudate. Nu am mers la medic, din lipsă de incredere față de majoritatea celor la care avem acces in mod obișnuit. Până in decembrie simptomele s-au accentuat si mă deranjau.
Unul din colegi m-a luat mai cu de-a sila și m-a dus la o cunostinta de-a lui, medic. Dupa ecografie i-am surprins discutând și am ințeles că nu e bine cu mine. L-am luat la intrebări pe coleg și până la urmă mi-a spus că e ceva grav, dar nu știa nici medicul exact, insă bănuia, vazuse o tumoare, așa cum s-a exprimat “n-a mai vazut așa ceva”.
Am mers acasă, mă gândeam ce aș putea face.
Era in preajma Crăciunului, oricum urma o perioadă de sărbători, imi inchipuiam (dintr-o lungă experiență anterioaăa) că in spitale nu prea se lucrează cu tragere de inimă mai ales de sărbători, medicii nu te bagă in seamă.
Nu știam ce să fac.
Mi-am amintit de un tratament cu petrol. L-am aplicat.
Mă rugam la Maicțta Sfântă să mă ajute, să mă ajute că in spitale nu am nici o nadejde, iar dacă boala era ceva foarte grav n-aveam nici o nădejde in ajutorul omenesc.
După Anul Nou am mers iar la ecograf. Nu se mai vedea nimic, i-am explicat noului medic la care am mers ce si cum, unde să caute.
Nu găsea nimic. I-am zis de tratamentul cu petrol pe care l-am făcut. Era mirat, contrariat, se uita la mine cam ciudat, pentru că nu găsea ce reclamam eu ca ar trebui să găseasca la ecografie, plus tratamentul aiuritor cu petrol de care îi vorbeam. Cred ca m-a socotit cam nebună.
Am continuat tratamentul cu petrol, până am terminat toată cura, așa cum știam că trebuie făcută.
In acea perioadă tocmai coseam un goblen, Madona Sixtină (oare intâmplător? primul meu goblen). Cosându-l, mă gândeam că atunci când va fi gata, o să merg sa-l duc undeva, la o biserică, drept multumire catre Maica Sfânta pentru ajutorul pe care l-am primit. Până la urmă am ajuns cu tabloul la o mănăstire, măicuța stareță era foarte incântată si săruta tabloul dus de mine, ca pe o icoană ( eu m-am mirat, dar măicuța săruta tabloul cu dragoste!).
Tocmai ce venise dintr-un pelerinaj din Grecia, si imi zice: hai să vă dau și eu ceva. Imi dă niște mătănii și o carticică despre viața și minunile Sfântului Ioan Rusul zicându-mi că a fost la moaștele Sfântului, la Evvia.

Ajung acasăș și încep să citesc cartea. Rămân uimită: Sfântul Ioan Rusul este prăznuit de ziua mea de naștere! Nu știam asta, in calendarul nostru nu este trecut. Am fost copleșită de bunătatea Maicii Sfinte care pe lângă multul ajutor pe care mi l-a dat in boală, mi-a dat in dar un Sfânt.

Eu mersesem sa-i mulțumesc și Maicuța mi-a mai facut un dar!

Vă dați seama câtă bunătate?!

Last edited by Adriana Cluj; 24.11.2013 at 23:53:44.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 07.12.2010, 14:03:36
Rodica50's Avatar
Rodica50 Rodica50 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.855
Smile

Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj Vezi mesajul
Tocmai citesc o carte despre Sfantul Nicolae. Marturii ale oamenilor care au primit ajutorul si dragostea bunului Sfant Nicolae. Minunat si impresionant.

M-am gandit sa va propun sa facem cunoscute toate acele intamplari minunate care au avut loc in viata noastra prin ajutorul primit de la Dumnezeu, prin Sfintii Sai.

Eu una am primit mult ajutor desi sunt atat de pacatoasa si nevrednica.
Cred ca primim toti, in fiecare clipa a vietii noastre dar nu suntem constienti mereu de asta, insa realizam si suntem constienti de ajutorul primit doar in momentele de mare cumpana.
Am sa incep cu o minune petrecuta cu cativa ani in urma, vreo sapte.
In luna noiembrie am inceput sa am niste simptome ciudate. Nu am mers la medic, din lipsa de incredere fata de majoritatea celor la care avem acces in mod obisnuit. Pana in decembrie simptomele s-au accentuat si ma deranjau. Unul din colegi m-a luat mai cu de-a sila si m-a dus la o cunostinta de-a lui, medic. Dupa ecografie i-am surprins discutand si am inteles ca nu e bine cu mine. L-am luat la intrebari pe coleg si pana la urma mi-a spus ca e ceva grav, dar nu stia nici medicul exact, insa banuia, vazuse o tumoare, asa cum s-a exprimat “n-a mai vazut asa ceva”. Am mers acasa, ma gandeam ce as putea face. Era in preajma Craciunului, oricum urma o perioada de sarbatori, imi inchipuiam (dintr-o lunga experienta anterioara) ca in spitale nu prea se lucreaza cu tragere de inima mai ales de sarbatori, medicii nu te baga in seama. Nu stiam ce sa fac. Mi-am amintit de un tratament cu petrol. L-am aplicat. Ma rugam la Maicuta Sfinta sa ma ajute, sa ma ajute ca in spitale nu am nici o nadejde, iar daca boala era ceva foarte grav n-aveam nici o nadejde in ajutorul omenesc.
Dupa Anul Nou am mers iar la ecograf. Nu se mai vedea nimic, i-am explicat noului medic la care am mers ce si cum, unde sa caute. Nu gasea nimic. I-am zis de tratamentul cu petrol pe care l-am facut. Era mirat, contrariat, se uiat la mine cam ciudat, pentru ca nu gasea ce reclamam eu ca ar trebui sa gaseasca la ecografie, plus tratamentul aiuritor cu petrol de care ii vorbeam. Cred ca m-a socotit cam nebuna. Am continuat tratamentul cu petrol, pana am terminat toata cura, asa cum stiam ca trebuie facuta. In acea perioada tocmai coseam un goblen, Madona Sixtina (oare intamplator? primul meu goblen). Cosandu-l, ma gandeam ca atunci cand va fi gata, o sa merg sa-l duc undeva, la o biserica, drept multumire catre Maica Sfanta pentru ajutorul pe care l-am primit. Pana la urma am ajuns cu tabloul la o manastire, maicuta stareta era foarte incantata si saruta tabloul, pe cale de-a deveni icoana in sfanta manastire, dus de mine. Tocmai ce venise dintr-un pelerinaj din Grecia, si imi zice: hai sa va dau si eu ceva. Imi da niste matanii si o carticica despre viata si minunile Sfantului Ioan Rusul zicandu-mi ca a fost la moastele sfantului, la Evvia. Ajung acasa si incep sa citesc cartea. Raman uimita: Sfantul Ioan Rusul este praznuit de ziua mea de nastere! Nu stiam asta, in calendarul nostru nu este trecut. Am fost coplesita de bunatatea Maicii Sfinte care pe langa multul ajutor pe care mi l-a dat in boala, mi-a dat in dar un Sfant.

Eu mersesem sa-i multumesc si Maicuta mi-a mai facut un dar!

Va dati seama cata bunatate?!
Sa credem in Sfinti si in puterea lor minunata!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 07.12.2010, 14:38:43
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Alta marturie

O intamplare petrecuta cu destul de multa vreme in urma. Fiica mea era micuta. Aveam aceeasi boala, ea forma majora, eu forma minora. O boala a sangelui.
Forma mea de boala este destul de usoara, este viabila si chiar am donat sange ani in sir, pentru fiica mea doar (pentru altcineva nu mi se recolteaza) fiindca era cel mai compatibil.
Vreau sa spun ca eu nu faceam nici un fel de tratament, chiar si dupa ce donam sange, imi reveneam in mod miraculos, fara sa fac nimic. Cred ca a contribuit foarte mult incrancenarea si atitudinea mea bataioasa in fata necazului mare pe care il aveam cu draga mea fiica. Trebuia sa ma lupt, sa fac fata la toate si fara sa o fi cerut in mod explicit, Dumnezeu imi dadea putere.
La un moment dat starea sanatatii mele s-a inrautatit, tocmai acolo unde era mai subreda: boala de sange. In mod ciudat si inexplicabil pentru doamna doctor hematolog, care imi spusese ca aceasta boala nu se transforma din forma minora in intermediara sau majora, analizele mele aratau ca ma apropii de forma intermediara. Vecin cu mine aveam un medic, sotul prietenei mele, care imi prescria tratamente la nevoie, iar acum era cazul, stiam multe despre boala noastra, nu doar de la el, ci pentru ca am citit si m-am interesat de tot ceea ce insemna si ce se putea face. Era sceptic si nu stia ce se intampla. Ca boala era minora sau intermediara, in mintea mea era o singura ingrijorare: ce face copila meu fara mine? Cine mai are grija de ea? Eram divortata, tatal ei nu era interesat de starea fetitei. Sora si cumnatul ma ajutau, dar eu stiam ca copilul meu are nevoie de mine, mama, imi ziceam: cine o mai iubeste ca mine? Intr-una din zile mi s-a facut foarte rau, nu eram in stare sa ma ridic din pat, imi inghetasera picoarele pana la genunchi, simteam gheata pe os, imi spuneam in sinea mea ca probabil urmeaza sa mor. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute, sa ma mai lase sa traiesc, pentru ca copilul meu are nevoie de mine, ii spuneam ca cine o mai iubeste ca mine, stiam ca sora si cumnatul o iubesc, dar imi ziceam ca asa cum o iubesc eu, mama ei, nu o iubeste nimeni, sa ma mai lase sa traiesc pana cand copilul meu mai are nevoie de mine.
Seara am adormit cu acest gand si am visat-o pe mama mea (care era moarta) care statea pe o culme de deal si imi arata pe culmea de deal de vis-a-vis ceva care semana cu un castel- pe dinafara si imi spunea: du-te si roaga-L pe Dumnezeu. Am mers, am intrat in acel castel, care dintr-o data parea a fi biserica- pe dinauntru, precum am citit in basme, inauntru era “cu totul si cu totul de aur”. Nu era nimeni inauntru, eu mergeam mica, marunta si speriata, coplesita de maretia pe care o vedeam, totul stralucea minunat, abia indrazneam sa inaintez cu pasi sovaielnici. Imi ziceam in sinea mea, oare unde sa-L gasesc pe Dumnezeu, aici nu e nimeni inauntru, nu aveam pe cine sa intreb, eram necajita ca nu stiu unde sa merg ca sa-L pot ruga. Mergand am ajuns in dreptul a ceva ce parea a fi amvon, in mintea mea mi-a m zis: aici trebuie sa fie Dumnezeu. Am ridicat ochii spre acel loc si dintr-o data m-a orbit o lumina cum nu am vazut in viata mea niciodata. Nu am apucat sa zic nimic, marcata si socata de acea lumina. Am plecat de acolo ca un caine batut, cu capul plecat, mergeam spre iesire abatura si necajita, imi venea sa plang ca nu L-am gasit pe Dumnezeu sa-L rog, imi inchipuiam ca trebuia sa-I spun asa cum vorbesc doia oameni, fata in fata.... Am ajuns necajita la mama mea. Nu a asteptat sa-i spun ce am facut, mi-a zis doar atat: uita-te in urma si daca vezi o lumina inseamna ca Dumnezeu ti-a ascultat ruga. M-am uitat pe culmea unde fusese castelul, arata din nou ca un castel, iar din unul din gemuletele unui turn, sus de tot, iesea o lumina, palida, de forma unui curcubeu.
De a doua zi mi-am revenit, fara nici un tratament.
Multumesc Tatalui Ceresc pentru tot ajutorul pe care mi L-a dat, nu doar atunci, ci zi de zi, clipa de clipa, de atatea ori fara ca eu sa pricep ca m-a luat in brate si m-a scapat.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 07.12.2010, 16:04:44
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ajutorul Sfantului Pantelimon

Colega si prietena mea era tare necajita de situatia de la serviciu. Era intr-un loc si intr-o postura neplacuta, devenita neplacuta prin tot felul de lucruri care se petrec in zilele noastre. Sefi angajati pe baza de carnet de partid, ori pile, care daca nu esti din gasca lor sau nu le faci sluj, ba mai mult decat atat le arati prin atitudinea neslugarnica ca stii unde le e de fapt locul, te hartuiesc, ameninta si agaseaza zilnic cu tot felul de chestiuni care nu au legatura cu sarcinile tale sau cu felul in care ti le indeplinesti. Cei care lucreaza in tara cunosc. Asa era colega mea, incat ajunsese sa zica: imi dau demisia, nu mai pot. Eu tot incercam sa o incurajez, sa treaca peste, sa nu mai bage in seama, sa riposteze...
Intr-una din zile era tare necajita, ii venea sa planga, era iar la capatul puterilor. Cand sa plecam spre casa, am convins-o sa vina cu mine, am luat-o pe sus, era ziua de praznuire a Sfantului Pantelimon. Am ajuns la biserica, si desi inainte de asta imi pusesem in gand sa-l rog pe Sfantul Pantelimon pentru mine, cand am ajuns la icoana Sfantului i-am zis: Sfinte Pantelimoane te rog ajut-o pe Maria.
Ne-am inchinat, am zis fiecare ce aveam de zis, am lasat buchetul de flori ce-l adusesem pentru Sfantul Pantelimon si am plecat. Nu am mers direct acasa ci am mers la colega mea, care era inca tot suparata, si ingrijorata pentru o lucrare in curs de executie. Voia sa mearga sa vada daca s-a mai lucrat si cum e situatia la lucrarea respectiva. I-am zis: vin cu tine, hai sa mergem impreuna, vedem noi ce o fi. Lasa ca se rezolva.
Mergem, vedem lucrarea, era bine si plecam fiecare spre casele noastre.
Ajung la etajul meu, trec pe langa usa unui vecin care era deschisa. Vecinul este o persoana cu probleme de comportament, un fel de interlop cu trecut pe la puscarie, agresiv, cu datorii mari la asociatie, de deranjat vecinii cu chefuri, de... multe feluri. Ajung la usa mea, dau sa deschid si atunci se porneste balamucul. Vecinul in cauza, iese la usa lui, beat, incepe sa se certe cu mine, sa injure, sa ameninte, facandu-ma in toate felurile. Nu reuseam sa inteleg care-i problema, ce ii trebuie, nu am avut vreme sa ma dezmeticesc. I se pusese pata pe toata lumea si s-a razbunat pe mine, fiindca fusesem multa vreme presedinte de asociatie sau in comitet.
Intr-o clipa a fost langa usa mea, gata sa ma loveasca, duhnind a bautura. Nu mai era mult pana sa ma pocneasca si nimeni din ceilalti vecini nu iesea la usa auzind galagia, nimeni nu indrazneste sa se puna cu el. Nu stiu cum s-a intamplat, nici nu am apucat sa realizez, brusc s-a deschis usa vecinului de alaturi de mine si a iesit acesta. In apartamentul acestui vecin locuiesc chiriasi, si dansul vine rar pe aici. Betivul a inceput sa-l ameninte si pe el, sa-l injure...etc. Atunci vecinul l-a luat de gat pe betivul si i-a spus: daca mai ai treaba cu doamna, ai de-a face cu mine. M-am speriat cand am vazut tot scandalul, ma gandeam ca nu o sa mai pot veni si sta acasa in siguranta. Cum de s-a nimerit ca tocmai atunci vecinul sa fie la chiriasi, pentru ca, asa cum v-am spus vecinul de alaturi vine o data la luna, o data la doua luni pe la apartament ?

Chiar daca cineva va rade de mine, eu spun ca sunt convinsa ca Sfantul Pantelimon mi-a sarit in ajutor.

Cat de repede a venit in ajutorul meu, abia ma intorsesem de la biserica si il rugasem pentru altcineva!

I-am multumit Sfantului Pantelimon si l-am rugat sa faca sa se linisteasca vecinul betiv si sa se imblanzeasca.

Nu a trecut mult si s-a intamaplat si asta, datorita mijlocirii Sfantului Pantelimon si a celorlati Sfinti pe care-i rog, Sfantul Spiridon, Sfantul Ioan Rusul, Sfantul Nectarie si Sfantul Nicolae, iar eu sunt uimita cum s-a transformat dintr-o fiara in om apropiat de normal.

Iar colega mea a fost mutata, nu peste mult timp, in alta parte, i-am zis sa aibe rabdare si iata ca s-a intamplat. Aici ii este mai bine. Suntem in acelasi loc si ne este bine avandu-ne aproape, de sprijin moral.

Multumesc pentru ajutor Sfantului Pantelimon si tuturor Sfintilor mei dragi.

Last edited by Adriana Cluj; 12.01.2013 at 23:25:43.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 07.12.2010, 16:55:46
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ajutorul Maicii

Mi se intampla de multe ori, asa sunt zilele de azi, sa fiu pusa in situatia de a nu sti cum sa o scot la capat cu bine, la serviciu, de exemplu. Sunt situatii in care trebuie sa merg, la urma, sa dreg ceea ce nu s-a facut cum trebuie. Stiind cum stau lucrurile, felul in care s-a lucrat, felul in care s-au “imbarligat” treburile ca sa mearga banii in punga nu stiu cui, favoritii zilei, stiind ca sunt diverse “tabere” fiecare cu interesele si “petrentiile” ei, fiecare isi arata muschii proprii, care de care vrea sa arata ca e mai tare intre ei, ma framant cum sa ies la capat cu bine, si in acelasi timp ceea ce trebuia sa fie facut pentru unitatea mea sa fie cat mai bine facut. In naivitatea si indaratnicia mea, inca, consider ca trebuie sa fiu loiala intereselor unitatii si nu unora sau altora, de culori diferite, care se perinda periodic la fraiele ei, sa respect legalitatea, pentru ca in acest fel sa nu-mi bat joc de cei multi care lucreaza in locuri marunte, neinsemnate si care pana la urma sunt cu adevarat trupul si forta unui colectiv mare si dau numele unitatii, dar ei nu sunt bagati in seama ..... lucruri de felul acesta.
Nu demult am fost pusa intr-o asemenea situatie. M-am pregatit, m-am proptit bine pe picioarele din-darat, gata de infruntare, stiind ca ma asteapta lucruri neplacute, fiind intre ciocan si nicovala. Pe drum pana a ajunge la locul unde aveam treaba m-am rugat Maicii Sfinte, sa faca cum stie ea, sa iasa lucrurile bine.

Totul a iesit cum nu se putea mai bine. Muschii s-au linistit, taberele au lasat-o moale, treaba, in mare parte, a fost facuta bine.

Nu o data s-a intamplat astfel.

Sunt uimita de fiecare data cum face Maica Sfanta ca totul sa fie bine. Ma simt mica, marunta si parca deasupra mea simt Sfant Acoperamantul Sau care ma apara.

Multumesc Maicuta pentru bunatatea ta, pentru grija ta pentru noi, acesti nevrednici, neputinciosi fara ajutorul tau si al Tatalui Ceresc si a Domnului Iisus Hristos.

Last edited by Adriana Cluj; 12.01.2013 at 23:27:07.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 08.12.2010, 10:33:50
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Trenul

Am mers la mare. Cu trenul. Binenteles ca a intarziat, astfel ca atunci cand am ajuns in Gara de Nord, am trecut spre celalalt tren, legatura spre Constanta, sarind printre liniile de cale ferata. Aratam toti ca refugiatii, cu bagajele in spinare, sarind peste linii!
La intoarcere a intarziat si trenul de la Constanta la Bucuresti. Ma gandeam ca nu o sa prind legatura din Bucuresti si va trebui sa stau mult prin gara pana la urmatorul tren.
De la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol luasem o icoana a Maicii Sfinte cu Pruncul pentru nepoata mea, cadou de casa noua.
Prin Campia Romana, pe la Slobozia, Ciulnita trenul mergea cu viteza carului. Citeam si in minte imi venea mereu gandul ca nu o sa prind trenul.
Brusc mi-am adus aminte de icoana pe care o pusesem pe scaunul de langa mine si mi-am zis: o sa ajungem la timp, e Maica cu noi. In acel moment trenul a zvacnit brusc, a prins viteza si asa a mers pana la Bucuresti. Am ajuns exact la timp ca sa prindem legatura.
Cum sa nu credem ca Maica e langa noi mereu, ajutandu-ne chiar daca nu meritam?
Slava Maicutei Sfinte!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 08.12.2010, 10:56:26
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sfantul Ioan Rusul

O prietena voia sa plece de acasa si nu avea unde sa-si lase puiutul de catel primit cadou de cateva zile. Nu toata lumea accepta in casa un animalut. Noi am avut o catelusa la care am tinut foarte mult, iar prietena mea a avut-o pe sora acesteia.
A venit la mine si m-a rugat sa-i tin puiutul pana se intoarce, spunandu-mi ca nu i-a fost prea bine puiutului si banuieste ca are ceva, ca i-a fost adusa bolnava de acolo de unde a primit-o.
Seara puiutul dadea semne ca nu se simte bine de loc, am pus-o in cosuletul ei sa doarma, statea cuminte in cos si gemea, o mangaiam pe burtica si mi-am dat seama ca o doare rau ceva acolo. Era deja tarziu, cabinetele veterinare erau inchise si catelusa se simtea tot mai rau. Imi era mila de ea, nu stiam ce sa-i fac, nu aveam nici un medicament pentru animalute in casa si oricum nu as fi stiut ce sa-i dau. Catelusei ii era tot mai rau.
Am in casa icoana Sfantului Ioan Rusul, mi-am amintit ca Sfantul a locuit in grajd langa animale atunci cand era prizonier la turci. Nu stiam daca se cuvenea sa ma rog Sfantului pentru un animalut. In mintea mea nestiutoare sunt multe lipsuri in multe privinte, multe, multe, pe langa dilema asta........ Pana la urma l-am rugat: mi-am zis ca Sfantul Ioan stand acolo intre animalele din grajd precis le iubea si le ingrijea cu drag.
Am luat iconita si am pus-o in cos langa catelusa. Numai ce am vazut-o ca isi apropie boticul de icoana si prinde cu dintisorii de ea. Sunt si azi urmele pe coltul icoanei. M-am temut ca o s-o strice si am ascuns iconita sub paturica. Am ramas uimita cand am vazut catelusa punandu-si capul peste locul unde am pus iconita. Cumva s-a mai linistit si asa am indraznit sa ma culc si eu.
Peste noapte am avut un vis ciudat, urcam scarile sa vin spre usa casei mele, iar un barbat cu privire rea si neprietenoasa, intunecata, tocmai iesea de pe holul meu. Imi era frica de el, iar cand am trecut pe langa el mi-a zis: acum am plecat, dar vezi ce faci, ca ma intorc iar! Ceva de felul asta.
M-am speriat in somn si m-am trezit brusc. Din balcon se auzea un zgomot. M-am dus sa vad: catelusa tocmai vomase ceva urat, avusese si diaree si la fel eliminase ceva urat, etc .. Apoi i-a trecut totul, si-a revenit dintr-o data.
Atunci am inteles. Plecase raul, gonit de Sfantul Ioan Rusul!
Bunul Sfant Ioan Rusul ajutase chiar si un amarat de animalut, si pe mine!
Cand a venit prietena mea i-am povestit si am rugat-o sa multumeasca si ea Sfantului Ioan Rusul pentru ajutor, sa aprinda o lumanare. Din pacate ea are o alta religie si nu crede ce-i spun eu. Am multumit Sfantului Ioan Rusul si pentru ea si am rugat sa o ierte ca poate intr-o zi va crede si ea ce-i spun.
Multumesc Sfantului Ioan Rusul pentru tot ajutorul pe care mi-l da mereu, stiu ca este langa mine mereu, e prietenul meu!

Last edited by Adriana Cluj; 08.12.2010 at 10:59:54.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 09.12.2010, 16:32:44
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Grabnicul ajutor!

In toamna anului trecut tocmai terminasem o lucrare mare, dificila, la care am avut multe emotii deoarece de la bun inceput a fost cu “cantec”. Erau multi impotriva, iar eu, ca de obicei, m-am pus de-a curmezisul in virtutea naivitatii mele de a avea proritate treaba buna, cinstea, corectitudinea.
In sfarsit se terminase si chiar foarte bine, eram multumita, chiar si cei care erau impotriva nu aveau nimic de zis.
Ma trezesc ca vine un coleg, unul din cei care scotocesc in si fac mizerii, cu contre la lucrarea respectiva. Binenteles ca nu am tacut ci am aparat munca, nu doar a mea ca nu eram eu cea mai importanta, ci a celor care efectiv au facut ce avea de facut si a altora. Dupa mai multe discutii, in urma carora rezulta ca nu avea dreptate, a venit la mine furios si mi-a zis: te aranjez eu pe tine, TU ti-ai gasit sa te pui cu mine? Aproape imi venea sa-i zic ca are dreptate in privinta asta, m-am gasit tocmai eu, o persoana neinsemnata, fara pile, fara sustinere, fara bani, fara nimic in spate decat munca mea, sa-i stau in cale. Nici cei care erau de parerea mea in privinta lucrarii, mai mari ca mine, nu indrazneau sa se puna cu asta si m-am gasit eu, nime-n drum sa-l infrunt! Ca mine mancase multi, ca sa nu zic ca daramase pe unii asezati pe scaune mult mai inalte decat mine, foarte sus.
Am realizat pe cine mi-am ridicat impotriva, si ma gandeam ca aici se termina serviciul meu, cu de astia nu-i bine sa te pui rau!
Am plecat spre casa, eram neagra de suparare, aveam lacrimi in ochi, nici nu vedeam pe unde calc, ma gandeam:”Doamne, Tata Ceresc ce ma fac eu? Eu nu am pile, nu am pe nimeni in spate sa ma sprijine, nu am banii lor, asta ma manca fripta, raman fara serviciu, unde sa caut eu ajutor? Unde gasesc eu ajutor?!”.
Nu am facut mai mult de 100 metri pe trotuar dupa ce am iesit pe poarta unitatii, mergand suparata, pana cand s-a intamplat ceva: margand cu capul in jos, vad cu coada ochiului ceva jos pe trotuar care mi-a atras privirea, langa o poarta. M-am dus sa vad ce e, dintr-un impuls ciudat (cand eu aveam altele pe cap, nu vedeam oamenii pe strada de suparare, era ciudat ca ma duceam spre ceva cazut pe jos!!) si vad o imagine pe ceva, cu ochii in ceata de lacrimi nici nu vedeam bine ce e, o coperta, ma aplec o iau, si ma uit in jur sa vad daca nu a cazut de la cineva. Deschid poarta langa care era cazuta, nu era nimeni dupa poarta, intreb o doamna care era langa poarta daca nu-i apartine, imi spune ca nu. In sfarsit ma uit mai atenta la obiectul respectiv si ce credeti ca vad? Era o carticita cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu patru acatiste, dintre care primul era ”Acatistul Maicii Domnului bucuria tuturor celor necajiti”!
Atunci m-am luminat: Dumnezeu imi trimisese ajutorul! Acolo era ajutorul meu! Eu care nu aveam pe nimeni aici pe pamant sa fie pila mea, sustinerea, etc....
Mi-a pierit toata supararea si am plecat unde aveam treaba.
Asa s-a si petrecut mai departe toata intamplarea: acel om nu a mai avut treaba cu mine, s-a ostoit, iar peste catava vreme a fost mutat in alta localitate.
Slava si multumire Tatalui Ceresc, Domnului Iisus si Maicutei Sfinte.

Last edited by Adriana Cluj; 18.05.2013 at 11:00:01.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 09.12.2010, 18:08:11
GheronIosifIsihastul GheronIosifIsihastul is offline
Banned
 
Data înregistrării: 05.10.2010
Locație: acolo unde nu e Dumnezeu
Religia: Ortodox
Mesaje: 123
Implicit

Ce suflet ortodox frumos si cuminte!
este o desfatare si o mangaiere nespusa sa iti citesc marturiile scrise cu dragoste! si eu o iubesc pe Maica Domnului si il iubesc si pe Sfantul Ioan Rusul!
Multumesc pentru marturiile tale, sora draga!
era nevoie de asa ceva aici.. e multa hula si ura fata de Biserica si fata de Sfinti astazi.. exemplul tau curat mi-a mers la inima!
Multumesc si te imbratisez cu sfanta imbratisare sora draga si scumpa!
Reply With Quote
  #10  
Vechi 10.12.2010, 10:13:00
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Prea mult

Citat:
În prealabil postat de GheronIosifIsihastul Vezi mesajul
Ce suflet ortodox frumos si cuminte!
este o desfatare si o mangaiere nespusa sa iti citesc marturiile scrise cu dragoste! si eu o iubesc pe Maica Domnului si il iubesc si pe Sfantul Ioan Rusul!
Multumesc pentru marturiile tale, sora draga!
era nevoie de asa ceva aici.. e multa hula si ura fata de Biserica si fata de Sfinti astazi.. exemplul tau curat mi-a mers la inima!
Multumesc si te imbratisez cu sfanta imbratisare sora draga si scumpa!
Prea multe cuvinte frumoase despre mine, ma simt stanjenita. Nu eu le merit. Tatal Ceresc, Domnul Iisus, Maica Sfanta si Sfintii nostri dragi le merita.
Am simtit nevoia sa spun la toata lumea despre multul ajutor pe care l-am primt, ce mi-am amintit pana acum, imprejurarile marcante, pentru ca ajutor primim clipa de clipa si nu ne dam seama. Maicuta sa va aibe in paza!

Last edited by Adriana Cluj; 26.06.2011 at 23:28:49.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Marturii ale unor crestini intorsi la viata Tia Secte si culte 32 10.12.2017 13:55:43
Noi marturii supuse dreptei judecati Lucian_craciunescu Teologie si Stiinta 2 21.01.2012 17:08:20
Mărturii ale marilor noștri duhovnici + cristiboss56 Resurse ortodoxe on-line 8 23.06.2011 14:10:48
Mărturii ale marilor noștri duhovnici + cristiboss56 Resurse ortodoxe on-line 1 17.02.2010 10:27:05
Marturii despre moarte Iustin44 Generalitati 14 01.04.2009 00:59:56