Salutul pascal

Am observat ca pe topicul Un Paste fericit!, unii ortodocsi s-au grabit sa-i salute in plin Postul Mare pe catolici cu ,,Hristos a inviat!".

Ce-au vrut sa demonstreze? Ca-L iubesc pe Hristos mai mult decat noi, ceilalti? Ca-L iubesc atat de mult incat nu accepta sa-L vada patimind? Cunoastem raspunsul pe care Mantuitorul i l-a dat lui Petru atunci cand i-a cerut sa Se menajeze, pentru a nu fi rastignit: ,,Mergi inapoia mea, satano!''

Eu cred ca la mantuire, ajungem prin cruce. Pe Hristos Il iubim duhovniceste, cu cruce cu tot. Nu ne putem bucura de Inviere, daca nu L-am insotit pe Golgota mai intai. In saptamana dintre Florii si Inviere, crestinul ortodox mediteaza profund la calvarul Mantuitorului.

Pe masura ce constientizeaza importanta jertfei lui Hristos, sarbatoarea Invierii capata pentru el o importanta mai mare. Nu mai este vazuta ca o sarbatoare lumeasca la care, dupa ce a luat lumina, merge acasa si se apuca sa manance si sa bea cu pretenii.

Crestinul care a inteles importanta jertfei lui Hristos, participa la Slujba de Inviere si abia dupa ce aceasta s-a terminat, spune si el altora ,,Hristos a inviat!". Abia atunci au inceput Sfintele Pasti. Asa a spus duhovnicul meu.

Daca Invierea Mantuitorului este privita ca o simpla sarbatoare de primavara, ca un prilej de petrecere lumeasca, atunci, da, putin ne pasa de salutul pascal, putin ne pasa de icoanele de pe candele din plastic care ajung apoi la gunoi! Putin ne pasa ca biserica e goala dupa ora 0.30 in noaptea de Inviere, in timp ce noi suntem ocupati cu masa de Pasti!

Asadar, salutul pascal are importanta lui. Nu-l folosim cu superficialitate, nici pentru a sminti, nici pentru a ne arata partasi la idei straine de Ortodoxie. Ori il folosim pe parcursul intregului an, precum Sfantul Serafim de Sarov, ori il folosim dupa terminarea slujbei de Inviere!

În prealabil postat de antoniap

Asadar, salutul pascal are importanta lui. Nu-l folosim cu superficialitate, nici pentru a sminti, nici pentru a ne arata partasi la idei straine de Ortodoxie.

Dar atunci când celălalt, catolicul sau protestantul, spune un adevăr (deci mărturisește drept), și anume că Hristos a înviat, e normal să mă bucur și să-l îmbrățișez pentru asta? Sau trebuie să-mi amintesc de obiecțiile cu privire la ziua în care o spune și să-i repet un lucru pe care îl știe de sute de ani, și anume că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului în aceeași zi?

Ai făcut mai multe greșeli de gândire mai sus, în principal asociind o atitudine binevoitoare cu împărtășirea întregii credințe a neortodocșilor. Apoi, presupui că salutul a fost folosit într-un mod superficial, ca un fel de „bună ziua”. Și iarăși consideri, fără să știi, că nu ne-am consultat duhovnicul.

Toate astea vin din strădania vicleanului de a ne manipula și a ne strâmba gândirea, ca nu cumva să ajungem la adevăr. Constat tot mai mult în ultima vreme, uitându-mă la mine, câte viclenii se strecoară în gândirea și simțirea mea pentru a mă împiedica de la o faptă sau un drum bun, cât îmi place să mă mint.

Știu, ca tot creștinul, că înșelătorul e activ și că poate parazita gândirea fratelui meu. Dar trebui să nu uit că și pe a mea o parazitează. Și cred că cel mai mult îi place să ne tulbure și să ne învrăjbească, când, căutând să scăpăm de el, ni se arată când sub chipul unuia, când în al altuia din semenii noștri. Și cădem în plasa lui, căutând să-l prindem, să-l identificăm, să-l scoatem dintre noi. Or, asta o facem fie din mândrie, fie din prea puțina credință în Hristos. Căci în loc să ne preocupăm de a-L cunoaște pe El și a ne uni cu El, prin care suntem izbăviți de tot răul, acordăm o mare atenție vicleanului, meșter mare și foarte încercat.

[bogdan81]

Ca de obicei o pozitie exagerata, inchizitoriala. Ceva de genul : Ce ma, tu te crezi mai bun ?
Cum iti permiti sa saluti pe un catolic cu Hristos a inviat ?
Lasand la o parte faptul ca eu personal nu am salutat nici un catolic cu Hristos a inviat, ci doar am incercat sa apar dreptul celor care au facut-o de a NU fi admonestati pentru asta, nu vad de ce ar trebui cineva sa dea socoteala pentru acest gest.
Sau am devenit atat de farisei incat facem din orice tantar armasar?
Se pare ca sunt unii care cauta orice prilej sa-si certe fratii si care vad in orice lucru o spurcaciune. Am cunoscut astfel de oameni care se pretindeau crestini dar in fapt vedeau peste tot numai rau, judecau cu asprime chiar si cele mai mici gesturi sau abateri, ca si cum ei ar fi fost perfecti.
Un exemplu: am asistat la o discutie in care niste "ortodocsi" - oameni tineri, judecau fara mila o alta fata fiindca s-ar fi impartasit fardata. Dincolo de faptul ca e o gresala poate sa te impartasesti fardata, asprimea cu care tanara fata era condamnata m-a pus pe ganduri.
S-a ajuns pana acolo incat cineva sa rosteasca chiar fraza : "Cum de n-a inghitit-o pamantul ?"
Pe mine unul asta m-a oripilat. Sa nu treci cu vederea o gresala de tinerete si sa judeci cu atata asprime, asta nu o pot intelege.
Imi venea sa intreb si eu la randul meu : Asa de curati ati ajuns incat sa fiti fara de pacat, de puneti atata patos in astfel de greseli de tinerete ?
Revenind la subiect, cred ca un astfel de topic, in care sa se faca proces de constiinta celor care "au indraznit" sa ureze Hristos a inviat unor catolici, nu isi are sensul.
Cine vede in asta un pacat si o erezie, cred ca exagereaza si face din tantar armasar.
Mai mult decat atat nu am de spus.

[bogdan81]

Domnule Priceputu, sunt total de acord cu dvs.

[DragosP]

În prealabil postat de N.Priceputu

Toate astea vin din strădania vicleanului de a ne manipula și a ne strâmba gândirea, ca nu cumva să ajungem la adevăr.

Aşa! Aşa!
Tăbărâţi pe ea cu bâtele milei şi dragostei creştine interconfesionale! Spor!

În prealabil postat de N.Priceputu

Dar atunci când celălalt, catolicul sau protestantul, spune un adevăr (deci mărturisește drept), și anume că Hristos a înviat, e normal să mă bucur și să-l îmbrățișez pentru asta? Sau trebuie să-mi amintesc de obiecțiile cu privire la ziua în care o spune și să-i repet un lucru pe care îl știe de sute de ani, și anume că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului în aceeași zi?

Ai făcut mai multe greșeli de gândire mai sus, în principal asociind o atitudine binevoitoare cu împărtășirea întregii credințe a neortodocșilor. Apoi, presupui că salutul a fost folosit într-un mod superficial, ca un fel de „bună ziua”. Și iarăși consideri, fără să știi, că nu ne-am consultat duhovnicul.

Toate astea vin din strădania vicleanului de a ne manipula și a ne strâmba gândirea, ca nu cumva să ajungem la adevăr. Constat tot mai mult în ultima vreme, uitându-mă la mine, câte viclenii se strecoară în gândirea și simțirea mea pentru a mă împiedica de la o faptă sau un drum bun, cât îmi place să mă mint.

Știu, ca tot creștinul, că înșelătorul e activ și că poate parazita gândirea fratelui meu. Dar trebui să nu uit că și pe a mea o parazitează. Și cred că cel mai mult îi place să ne tulbure și să ne învrăjbească, când, căutând să scăpăm de el, ni se arată când sub chipul unuia, când în al altuia din semenii noștri. Și cădem în plasa lui, căutând să-l prindem, să-l identificăm, să-l scoatem dintre noi. Or, asta o facem fie din mândrie, fie din prea puțina credință în Hristos. Căci în loc să ne preocupăm de a-L cunoaște pe El și a ne uni cu El, prin care suntem izbăviți de tot răul, acordăm o mare atenție vicleanului, meșter mare și foarte încercat.

Intentia mea chiar asta asta este. Daca eu gandesc gresit, atunci sa fiu corectata, iar daca altii gandesc gresit, atunci sa se corecteze. Sa lasam orgoliile deoparte si sa vedem daca e sau nu e corect sa salutam cu ,,Hristos a inviat!'' daca nu obisnuim sa salutam asa tot anul, numai pentru a fi pe placul cuiva dintr-o alta confesiune.

Stiu ca ispititorul are trebuirile lui, ca si eu si altii putem deveni victimele lui. Tot ce am scris, am scris cu dragoste, cel putin asa am intentionat. Nu critic persoanele care au procedat corect sau gresit din punctul de vedere al unora sau al altora, ci faptul in sine. As dori si niste argumente teologice ortodoxe, nu doar pareri personale.

În prealabil postat de bogdan81

Ca de obicei o pozitie exagerata, inchizitoriala. Ceva de genul : Ce ma, tu te crezi mai bun ?
Cum iti permiti sa saluti pe un catolic cu Hristos a inviat ?
Lasand la o parte faptul ca eu personal nu am salutat nici un catolic cu Hristos a inviat, ci doar am incercat sa apar dreptul celor care au facut-o de a NU fi admonestati pentru asta, nu vad de ce ar trebui cineva sa dea socoteala pentru acest gest.
Sau am devenit atat de farisei incat facem din orice tantar armasar?
Se pare ca sunt unii care cauta orice prilej sa-si certe fratii si care vad in orice lucru o spurcaciune. Am cunoscut astfel de oameni care se pretindeau crestini dar in fapt vedeau peste tot numai rau, judecau cu asprime chiar si cele mai mici gesturi sau abateri, ca si cum ei ar fi fost perfecti.
Un exemplu: am asistat la o discutie in care niste "ortodocsi" - oameni tineri, judecau fara mila o alta fata fiindca s-ar fi impartasit fardata. Dincolo de faptul ca e o gresala poate sa te impartasesti fardata, asprimea cu care tanara fata era condamnata m-a pus pe ganduri.
S-a ajuns pana acolo incat cineva sa rosteasca chiar fraza : "Cum de n-a inghitit-o pamantul ?"
Pe mine unul asta m-a oripilat. Sa nu treci cu vederea o gresala de tinerete si sa judeci cu atata asprime, asta nu o pot intelege.
Imi venea sa intreb si eu la randul meu : Asa de curati ati ajuns incat sa fiti fara de pacat, de puneti atata patos in astfel de greseli de tinerete ?
Revenind la subiect, cred ca un astfel de topic, in care sa se faca proces de constiinta celor care "au indraznit" sa ureze Hristos a inviat unor catolici, nu isi are sensul.
Cine vede in asta un pacat si o erezie, cred ca exagereaza si face din tantar armasar.
Mai mult decat atat nu am de spus.

Fiind o problema ortodoxa foarte serioasa, cred ca am face bine sa aducem, in sprijinul celor afirmate, si niste citate din Scrierile Sfintilor Parinti ortodocsi.

[lore86]

În prealabil postat de antoniap

Fiind o problema ortodoxa foarte serioasa, cred ca am face bine sa aducem, in sprijinul celor afirmate, si niste citate din Scrierile Sfintilor Parinti ortodocsi.

te rog sa incepi tu. Argumenteaza-ne patristic ca nu e potrivit sa saluiti cu Hristos a inviat, decat dupa ce s-a savarsit Liturghia Pascala.

În prealabil postat de DragosP

Aşa! Aşa!
Tăbărâţi pe ea cu bâtele milei şi dragostei creştine interconfesionale! Spor!

Dacă vorbele mele i-au provocat „vânătăi”, o rog să-mi spună. Dacă nu, gândește-te că și alții au identificat ură la tine acolo unde nu era.

În prealabil postat de antoniap

As dori si niste argumente teologice ortodoxe, nu doar pareri personale.

Nu mi se pare a fi o problemă teologică.
E doar un prilej de dezbinare, și e păcat. Dacă duhovnicul meu s-ar întâlni cu al tău e foarte probabil că nu s-ar înțelege.

Ne frământăm prea mult pentru ceva care n-ar trebui să constituie o problemă.