Am nevoie de ajutor

[luciamanta]

În prealabil postat de Cristian8

Nu doresc critici. Sunt satul de asa ceva. Doresc doar un sfat spre bine.

Cand eram mic credeam in Dumnezeu. Cantam la biserica in cor, stateam de vorba cu fiecare preto in parte s.a.m.d.
Crescand am ajuns sa ma indepartez de biserica. Si nu cu mult timp in urma, sa renunt la Dumnezeu asta din cauza evreilor, care am vazut ca s-au imbogatit din pricina diavolului. Asa ca am inceput sa cred in el. Dar nu ca un satanist adevarat. Ca si cur as fi vorbit cu mine ma adresam lui. Si am spus intr-un moment de pierdere ... imi vand sufletul tie ... si asta cred ca m-a afectat foarte mult cel putin mental.

In sfarsit ... am reusit sa uit toate prostiile pe care le-am facut si am inceput sa ma duc la biserica ... sa ma rog in fiecare zi... sa spun toate rugaciunlile pe care le stiu ... sa vorbesc cu Dumnezeu... dar nu il mai simt ... nu mai am aceiasi bucurie in suflet ... nu mai sunt atat de viu... nu stiu ce sa fac ... imi este frica sa vorbesc cu un preot ... ma tem de reactia dansului. Acum sunt foarte trist ca nu il mai pot primii pe Dumnezeu in suflet, ma rog ... si in timp ce ma rog in mintea mea ... apar tot felul de imagini ... si tot felul de cuvinte ciudate ... cum ca defapt Dumnezeu nu exista ... si alte lucruri de genul acesta ... Nu le dau crezare ... pentru ca stiu ca odata l-am avut pe Bunul Dumnezeu in suflet si ma iubea ... Ce pot face mai concret sa ma indrept si sa il re-primesc pe Dumnezeu.

Sa va mai dau un exemplu ... In general cand ma spal... sunt singur in baie ... si fiind singurul lor cu liniste din casa ... ma mai rog si incerc sa vorbesc cu Dumnezeu. Daca inchid ochii simt peste tot o energie negativa ... si ma sperie ... am impresia ca e langa mine cineva ... si ca vrea sa imi faca rau, dar nu poate ! Va rog spuneti-mi ce sa fac ! Am mare nevoie de ajutor ! Va multumesc.

Doamne ajuta! Fata de cele spuse aici, pe acest forum, as mai adauga, binefacerile slujbelor de dezlegare care sa fac la Biserica Zlatari (unde se gaseste mana Sfantului Ciprian), în zilele de miercuri si vineri, orele 17.00 şi la Manstirea Sf. Antim, care se fac dupa savarsirea Paraclisului Maicii Domnului, duminica dupa amiaza. Praclisul îbcepe la ora 17.00 si pe la 18.30 se fac dezlegarile. Sanatate si spor in toate! Doamne ajuta!

[costel]

Draga Cristian, Dumnezeu nu a facut raiul ca sa-l tina gol. Pasii pe care ii faci, spovedanie, plans pentru pacate sunt pasi spre rai. Nu te abate din drum si vei vedea de cate bucurii vei avea parte.

[zoridezi]

În prealabil postat de Cristian8

Nu doresc critici. Sunt satul de asa ceva. Doresc doar un sfat spre bine.

Cand eram mic credeam in Dumnezeu. Cantam la biserica in cor, stateam de vorba cu fiecare preto in parte s.a.m.d.
Crescand am ajuns sa ma indepartez de biserica. Si nu cu mult timp in urma, sa renunt la Dumnezeu asta din cauza evreilor, care am vazut ca s-au imbogatit din pricina diavolului. Asa ca am inceput sa cred in el. Dar nu ca un satanist adevarat. Ca si cur as fi vorbit cu mine ma adresam lui. Si am spus intr-un moment de pierdere ... imi vand sufletul tie ... si asta cred ca m-a afectat foarte mult cel putin mental.

In sfarsit ... am reusit sa uit toate prostiile pe care le-am facut si am inceput sa ma duc la biserica ... sa ma rog in fiecare zi... sa spun toate rugaciunlile pe care le stiu ... sa vorbesc cu Dumnezeu... dar nu il mai simt ... nu mai am aceiasi bucurie in suflet ... nu mai sunt atat de viu... nu stiu ce sa fac ... imi este frica sa vorbesc cu un preot ... ma tem de reactia dansului. Acum sunt foarte trist ca nu il mai pot primii pe Dumnezeu in suflet, ma rog ... si in timp ce ma rog in mintea mea ... apar tot felul de imagini ... si tot felul de cuvinte ciudate ... cum ca defapt Dumnezeu nu exista ... si alte lucruri de genul acesta ... Nu le dau crezare ... pentru ca stiu ca odata l-am avut pe Bunul Dumnezeu in suflet si ma iubea ... Ce pot face mai concret sa ma indrept si sa il re-primesc pe Dumnezeu.

Sa va mai dau un exemplu ... In general cand ma spal... sunt singur in baie ... si fiind singurul lor cu liniste din casa ... ma mai rog si incerc sa vorbesc cu Dumnezeu. Daca inchid ochii simt peste tot o energie negativa ... si ma sperie ... am impresia ca e langa mine cineva ... si ca vrea sa imi faca rau, dar nu poate ! Va rog spuneti-mi ce sa fac ! Am mare nevoie de ajutor ! Va multumesc.

Nu-ti vinzi sufletul diavolului prin vorbe, mai degraba prin FAPTE. Fa milostenii, ajuta-i pe saraci, ca e mult mai primit inaintea Domnului decat o spovedanie! E buna si ea, dar cand e facuta cu cap...
Cat despre stari din alea ciudate, ti le provoci singur. Am trecut si eu prin asta si stiu despre ce vorbesc. Si sa nu-ti fie frica de diavol ca nu are nicio putere asupra ta, atata timp cat esti pe calea Adevarului.

[Rodica50]

Asculta-l pe Cherub! Ti-a dat sfaturi de aur!

[zoridezi]

Credinta fara fapte moarta este!

[IonelS]

Te-ai incredintat diavolului si acest lucru te pune in fata unui fapt implinit: ori tu , ori el. Adica lupta pe viata si pe moarte pana la apusul vietii tale.

Cum ti-au spus si cei dinaintea mea, il ti la distanta prin spovedanie si impartasanie constanta, mers la slujbe, rugaciune personala si fapte bune. Vezi ca bestia o sa-ti incurce pasii in viata rau de tot ! Sa nu deznadajduiesti !

Actiunea vindecatoare a parintelui Boca este insemnata. Nu facea propriu-zis "medicina isihasta", imi spune Parintele Daniel, fost ucenic al parintelui Boca, in prezent duhovnicul manastirii Prislop. El dadea prescriptii sigure si eficiente pentru viata duhovniceasca. Dar cu urmari in vietuirea sanatoasa. Cerea fermitate in viata de cuplu. Multe cazuri ale degenerarii, el le surprindea in dezordinea trairii relatiei de cuplu si a atmosferei din familiile scindate.
"Familia e mai pretentioasa decat calugaria!", zicea.
Uneori, indemnurile sale erau strict personale. Alteori, aveau un caracter general. In conferintele si predicile sale, sunt remarcabile preocuparile de vietuire sanatoasa. Intre sanatate si credinta este o relatie directa. Parintele Arsenie Boca are mereu in vedere ca misiune mistica, regenerarea individului, a familiei, a natiei. O face ca un terapeut, pornind de la natural spre suprafiresc. "Ori de cate ori, ca duhovnic, auzim ca un copil e neputincios, tot de atatea ori ne lovim de ereditate, de influenta mediului. Si daca mergem si mai la radacina lucrurilor, la destin, copilul ispaseste vina parintilor. De multe ori trebuie s-o ispaseasca si pe a stramosilor. Se poate insa interveni si in ereditate, si chiar in zona divina a destinului nostru, care covarseste pe pamanteni".
Incheiem aceasta scurta insemnare, cu o percutanta evocare a parintelui Teofil Paraian, plecat, si el, dintre noi, in toamna aceasta. El pomeneste de trei mari asceti romani care i-au marcat existenta sa exceptionala: Arsenie Boca, Nicolae Mladin si Serafim Popescu. "Fiecare a fost mare in felul sau. Parintele Arsenie, prin inzestrarea lui de indrumator de oameni, prin calitatile lui de organizator, ne aduce aminte de Sfantul Vasile cel Mare. Parintele Mladin, distinsul profesor de teologie, prin studiile cate au mai ramas de la el, si prin tot ce-a scris, ne aduce aminte de Sfantul Grigore Teologul. Iar Parintele Serafim Popescu, ca unul care era datator de nadejde de mantuire, alinator de suferinte morale si pogorator, pentru linistirea oamenilor, ne aduce aminte de Sfantul Ioan Gura de Aur".

[afaraploua]

În prealabil postat de Cristian8

Nu doresc critici. Sunt satul de asa ceva. Doresc doar un sfat spre bine.

Cand eram mic credeam in Dumnezeu. Cantam la biserica in cor, stateam de vorba cu fiecare preto in parte s.a.m.d.
Crescand am ajuns sa ma indepartez de biserica. Si nu cu mult timp in urma, sa renunt la Dumnezeu asta din cauza evreilor, care am vazut ca s-au imbogatit din pricina diavolului. Asa ca am inceput sa cred in el. Dar nu ca un satanist adevarat. Ca si cur as fi vorbit cu mine ma adresam lui. Si am spus intr-un moment de pierdere ... imi vand sufletul tie ... si asta cred ca m-a afectat foarte mult cel putin mental.

In sfarsit ... am reusit sa uit toate prostiile pe care le-am facut si am inceput sa ma duc la biserica ... sa ma rog in fiecare zi... sa spun toate rugaciunlile pe care le stiu ... sa vorbesc cu Dumnezeu... dar nu il mai simt ... nu mai am aceiasi bucurie in suflet ... nu mai sunt atat de viu... nu stiu ce sa fac ... imi este frica sa vorbesc cu un preot ... ma tem de reactia dansului. Acum sunt foarte trist ca nu il mai pot primii pe Dumnezeu in suflet, ma rog ... si in timp ce ma rog in mintea mea ... apar tot felul de imagini ... si tot felul de cuvinte ciudate ... cum ca defapt Dumnezeu nu exista ... si alte lucruri de genul acesta ... Nu le dau crezare ... pentru ca stiu ca odata l-am avut pe Bunul Dumnezeu in suflet si ma iubea ... Ce pot face mai concret sa ma indrept si sa il re-primesc pe Dumnezeu.

Sa va mai dau un exemplu ... In general cand ma spal... sunt singur in baie ... si fiind singurul lor cu liniste din casa ... ma mai rog si incerc sa vorbesc cu Dumnezeu. Daca inchid ochii simt peste tot o energie negativa ... si ma sperie ... am impresia ca e langa mine cineva ... si ca vrea sa imi faca rau, dar nu poate ! Va rog spuneti-mi ce sa fac ! Am mare nevoie de ajutor ! Va multumesc.

leapada orice pacat si orice fapta rea si satana nu va mai avea putere asupra ta.

[maresalul]

În prealabil postat de Cristian8

. Ca si cur as fi vorbit cu mine ma adresam lui. .

Nu mai vorbi cu curul :)))

În prealabil postat de maresalul

Nu mai vorbi cu curul :)))

Cred ca era o gresala. Cel care a deschis topicul vroia probabil sa spuna "ca si cum" .

Dar recunosc... m-a luat rasul pe dinainte cand am citit postarea asta:)) .