Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1171  
Vechi 04.11.2015, 15:18:26
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

Nimic nu este întâmplător pe pământ, nimic nu se face fără pronia lui Dumnezeu! Noi ne împotrivim proniei divine și cârtim, așa cum face un copil când mama sau tatăl îi taie voia. Și el reacționează din egoism și din încăpățânarea care se vădesc din cererea lui. Poate să și plece de-acasă și să-i ocărască pe părinții lui, pentru că nu i-au făcut voia.
Când aveți o suferință, o ispită, o strâmtorare sufletească, trupească, economică, fie că este boală, fie că este ispită, sau orice alt rău, îngenunchiați și rugați-vă, cerând să se facă voia lui Dumnezeu și nu voia voastră. Și Dumnezeu, Care îngăduie ispita, oferă în același timp omului și mijlocul prin care poate s-o depășească.
Durerea își exercită lucrarea ei și asupra sfinților, ca să înmulțească slava lor în Ceruri, datorită răbdării pe care ei o arată! Dar de multe ori, sfinții suferă și ca să fie pildă altor oameni, așa cum s-a întâmplat cu mult-încercatul Iov, cu Sfânta Singlitichia, și cu atâția alți sfinți.
Avva Efrem Filotheitul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1172  
Vechi 05.11.2015, 07:31:10
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

Ispita îl folosește pe tot omul. Căci dacă pe un Pavel îl folosește, astupa-se-va toată gura și vinovată va fi lumea înaintea lui Dumnezeu. Nevoitorii sunt ispitiți, ca să-și sporească bogăția lor; cei leneși, ca să se păzească nevătămați; și cei ce dorm, ca să se pregătească de deșteptare; cei depărtați de Dumnezeu, ca să se apropie; cei ce sunt aproape, ca să rămână aproape, cu îndrăzneală; Fiul, care n-are exercitiu (în chivemiseala facerii), nu primește bogăția casei Tatălui Său, ca să se ajute din ea. Deci, de aceea Dumnezeu mai întâi încearcă pe om, și-l ispitește − după aceea, îi arată Harul. Slavă Stăpânului, cela ce prin doctorii amare ne aduce o desfătătoare sănătate.
(Sfantul Isaac Sirul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1173  
Vechi 07.11.2015, 23:31:19
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

Cum își poate recăpăta credința cineva care și-a pierdut-o.

Prin rugăciune, prin rugăciune și răbdare. Este înPateric*o întâmplare. Un ucenic vine la Părintele său și-i spune: „Avva, urăsc lumea. Simt cum în sufletul meu crește ura împotriva lumii”. Și Avva i-a zis: „Du-te în lume și trăiește un an de zile acolo!”. S-a dus în lume, s-a întors și i-a spus: „Urăsc lumea mai mult, pentru că am văzut în ce desfrâu și păcate trăiește”. Și Avva i-a zis: „Du-te în peșteră și trăiește un an de zile acolo!”. S-a dus în peșteră, a stat un an de zile și întorcându-se, i-a spus Avvei: „Și mai mult urăsc lumea, pentru că stând în peșteră, toate lucrurile mi s-au limpezit și cugetând la ce se întâmplă în lume, am început să cred că lumea trebuie cu adevărat disprețuită și urâtă”. Și l-a întrebat Avva: „Dar tu de când ești în mănăstire?”. „De șapte ani”, a răspuns tânărul. Și Avva a zis: „Uite la el, eu sunt de 30 de ani monah, iar el vrea să ajungă desăvârșirea în șapte ani!”.

Așadar, nu vă temeți de faptul că simțiți că vă pierdeți credința, pentru că acesta e asaltul diavolului. O rugăciune, chiar și cu buzele, este o rugăciune! Ea este măcar atitudinea trupului, dacă sufletul nu este implicat, dar prin atitudinea trupului să știți că și sufletul se implică. Așa cum, să zicem, într-un dans, ritmul și muzica te fac să intri într-o anumită trepidație, tot așa poziția trupului și rugăciunea buzelor trezesc treptat-treptat duhul nostru. Iar Dumnezeu o să dea la un moment dat și ploaia binefăcătoare a lacrimilor și o să fiți fericiți.

(Părintele Cheorghe Calciu )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1174  
Vechi 09.11.2015, 12:34:00
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

"I nainte de a-ți trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoși, a examinat-o cu rațiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecțiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poți duce. Și după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o și ți-a pus-o pe umeri. Deci o poți duce! Ține-o bine și urcă Golgota spre Înviere!”
Sfântul Ierarh Nectarie
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1175  
Vechi 09.11.2015, 13:06:26
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 274
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
"I nainte de a-ți trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoși, a examinat-o cu rațiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecțiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poți duce. Și după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o și ți-a pus-o pe umeri. Deci o poți duce! Ține-o bine și urcă Golgota spre Înviere!”
Sfântul Ierarh Nectarie
Știam că acest fragment aparține părintelui Galeriu... Mai puțin important... Să ne amintim însa să nu fugim de Cruce, fără care nu avem parte de Înviere!
Reply With Quote
  #1176  
Vechi 09.11.2015, 14:00:27
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

Citat:
În prealabil postat de forever... Vezi mesajul
Știam că acest fragment aparține părintelui Galeriu... Mai puțin important... Să ne amintim însa să nu fugim de Cruce, fără care nu avem parte de Înviere!
Probabil ca Părintele a citat acest fragment din cele scrise de Sfântul Nectarie , dar important este cum bine ai spus , "SĂ NU FUGIM DE CRUCE , FĂRĂ DE CARE NU AVEM PARTE DE ÎNVIERE ".
Amin !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1177  
Vechi 09.11.2015, 18:29:34
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

Arată-mi postul tău prin lucruri

din “Omilii si cuvantari”
SFANTUL IOAN GURA DE AUR
Prin care, vei zice?
De vei vedea sărac, miluiește-l; de vei avea vrășmaș, împacă-te cu el ; de vei vedea pe prietenul tău sporind, nu-l zavistui ; de vei vedea femeie frumoasă, trece-o cu vederea.
Și nu numai gura să postească, ci și ochiul, și auzul și picioarele, și mâinile și toate mădularele trupului nostru.
Să postească mâinile curățindu-se de răpire și de lăcomie.
Să postească picioarele, depărtându-se din căile ce duc la priveliștile fărădelegii.
Să postească ochii, învățându-se să nu caute niciodată la fețe frumoase, nici să iscodească cele străine. Că hrană a ochilor este privirea. Dacă privirea va fi păcătoasă, vatămă postul și răstoarnă toată mântuirea sufletului, iar de va fi după lege, împodobește postul.
Foarte necuviincios este, ca prin post, să ne oprim de bucate și chiar de cele îngăduite, iar cu ochii să ne înfruptăm și de cele oprite.
Nu mănânci carne ? Să nu mănânci nici, dar nici cu ochii să nu poftești.
Să postească și auzul. Iar post al auzului este a nu primi grăiri de rău și clevetiri, că zice: „Auz deșert să nu primești”.
Să postească și gura de cuvinte de rușine și de ocară. Că ce folos este când ne depărtăm de carne de pasăre și de pește, iar pe frați îi mâncăm și îi mușcăm.
Cel ce grăiește de rău a mâncat carnea fratelui și a mușcat trupul vecinului.
Pentru aceasta și Pavel a îngrozit, zicând : „Iar dacă vă mușcați unul pe altul și vă mâncați, vedeți să nu vă nimiciți voi între voi” (Galat 5, 15).
Nu ai înfipt dinții în carne, dar ai înfipt grăirea de rău în suflet, stricând numele cel bun al aproapelui. Nenumărate rele ți-ai pricinuit și ție și aceluia, și multor altora. Că și pe cel ce a auzit l-ai făcut mai rău, clevetind pe aproapele. Și de va fi păcătos, se face mai trândav, aflându-te tovarăș al păcatului. Iar de va fi cu fapte bune se ridică spre mândrie și se trufește, pentru căderea altora, nălucind lucruri mari pentru sine. Și pe lângă toate acestea a vătămat obștea Bisericii, că cei ce aud nu clevetesc pe cel ce a greșit, ci ocările lor se îndreaptă asupra tuturor creștinilor.
Nu vei auzi pe cei necredincioși când zic : Cutare este desfrânat ! Ci lăsând pe ai lor, pe toți creștinii îi clevetesc. Și astfel ai adus pricină de a se huil numele lui Dumnezeu. Că precum de vom petrece lăudat, se slăvește numele lui Dumnezeu, tot așa de vom petrece în păcate se hulește și se ocărăște numele Lui.
Apoi pe cel ce l-ai clevetit l-ai rușinat, și în acest chip mai nerușinat l-ai făcut, vrășmaș și pizmiaș făcându-ți-l. Iar pe tine te-ai făcut vinovat pedepsei, căci ai vorbit lucruri care nu te privesc.
Și să nu-mi spună cineva că atunci grăiesc de rău când spun minciuni, iar nu când grăiesc adevărul.
Chiar de vei spune adevărul prin clevetire, vei avea vină. Că și fariseul acela a clevetit pe vameș spunând adevărul, dar aceasta nu l-a îndreptat. Spune-mi oare vameșul nu era vameș și păcătos ? Arătat este tuturor că da. Dar pentru că fariseul l-a prihănit, a pierdut toate.
Voiești să îndreptezi pe fratele tău ? Lăcrimează, roagă-te lui Dumnezeu pentru el, ia-l deosebit și îndeamnă-l, sfătuiește-l, roagă-l.
Așa și Pavel făcea, căci zice : „Mă tem ca nu cumva, venind iarăși, să mă smerească Dumnezeul meu la voi și să plâng pe mulți care au păcătuit înainte și nu s-au pocăit de necurăția și de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut” (II Cor. 12, 21). Arată dragoste către cel ce a greșit încredințează-l că, aducându-i aminte de păcat, porți grijă de el, iar nu-l vădești.
Apucă-i picioarele și sărută-i-le, nu te rușina dacă voiești cu adevărat să-l vindeci. Asemenea și doctorii fac, căci de multe ori roagă și sărută pe bolnavi, ca să primească doctoria cea mântuitoare. Fă și tu așa. Arată preotului rana ; lucrul acesta este a celui ce poartă grijă, a celui ce are milă.
Și nu numai pe cei ce grăiesc de rău, ci și pe cei ce aud pe alții grăind de rău, îi sfătuiesc să-și astupe urechile și să urmeze proorocului care zice : „Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit” (Ps. 100, 6).
Zi către vecinul tău : De ai pe cineva ca să-l lauzi și să-l vorbești de bine, deschid urechile ca să primesc laudele, iar de voiești să vorbești de rău, închid intrarea cuvintelor, căci nu sufăr să primesc gunoi și noroi.
Ce dobândă primesc să știu că cutare este rău ?
Dimpotrivă, mare vătămare este lucrul acesta și paguba cea mai de pe urmă.
Zi către vecinul tău : Să purtăm grijă de cele ale noastre, cum vom da seamă de greșalele noastre, iar iscodirea aceasta s-o folosim la viața noastră. Ce îndreptare și iertare vom avea, când pe cele ale noastre niciodată nu le luăm în minte, iar pe cele străine așa cum de-adinsul le iscodim ? Și dacă ar trece cineva și s-ar uita în casa ta, cercetând cele dinlăuntru, face un lucru urât și plin de rușine, așa și cercetarea celor străine este un lucru al mojiciei celei mai de jos.
Și lucru de râs este că astfel de viață având clevetitorul și nepurtând grijă de ale sale, când spune cuiva ceva din cele ascunse, îl roagă pe acela și îl jură ca nimănui să nu mai spună, prin aceasta arătând că a făcut un lucru vrednic de prihană. Și dacă-l rogi și-l juri pe acela căruia i-ai spus cuvântul, să nu-l mai spună la altul, dovedit este că nu ai încredere în el și mai bine era să nu-l fi spus lui. De țineai cuvântul erai în siguranță. După ce l-ai vândut, de ce mai porți de grijă să nu se răspândească. De voiești să nu iasă cuvântul la altul, nu-l spune la nimeni. Iar după ce ai vândut altuia păzirea cuvântului, de prisos mai juri pe cel căruia i l-ai spus ca să-l păzească.
Dulce este a grăi de rău, vei zice. Cu adevărat dulce este a nu grăi de rău. Cel ce a grăit de rău, este îngrijorat, presupune, se teme, se călește, își mușcă limba și tremură ca nu cumva să audă alții cuvântul și să-i vină vreo primejdie, pentru că a pricinuit vrajbă.
Iar cel ce ține cuvântul, este fără de grijă și cu multă dulceață trăiește, căci zice : „Auzit-ai cuvânt? Să moară la tine” (Înț. Is. Sirah 19, 10).
Ce înseamnă „să moară la tine” ? Să-l stingi, să-l bagi înlăuntru și să nu-l lași să iasă afară, nici puțin măcar. Iar mai bine este să te silești ca nici să superi pe cei ce grăiesc de rău pe alții. Și dacă vei primi cândva, bagă-l înlăuntru, omoară ceea ce ai auzit, dă uitării, ca să fii asemenea cu cei ce nu au auzit și cu multă pace și liniște vei petrece viața aceasta.
De vor vedea vorbitorii de rău că ne întoarcem de la ei, vor înceta și ei acest obicei rău, își vor îndrepta greșala și apoi vor petrece viață lăudată, iar pe noi ne vor avea ca pe niște mântuitori ai lor și ca pe niște făcători de bine.
Precum a grăit de bine și a lăuda este începutul prieteniei, așa și vorbirea de rău și cleveteala este începutul și pricina vrajbei, a urâciunei și a nenumărate rele. Nu din altă pricină am căzut în nepurtarea de grijă de cele ale noastre, ci din a iscodi și a cerceta cele străine. Este cu neputință omului grăitor de rău și iscoditor al vieților altora, să poarte grijă vreodată de petrecerea sa. Și fiindcă toată osârdia lui o cheltuiește la iscodirea altora, de nevoie este ca toate cele ale lui să rămână fără cercetare și fără de nici o purtare de grijă.
Plăcut lucru este când toată stăruința noastră o cheltuim la purtarea de grijă de cele ale noastre și la judecata păcatelor noastre. Și numai astfel vom putea spori, Iar când totdeauna grijești de cele străine, când vei purta de grijă de răutățile tale ?
Deci să fugim, iubiților, să fugim de vorbirile de rău, cunoscând că acestea sunt prăpastie diavolească și pânditură a vicleșugului, diavolesc. Diavolul ne îndeamnă ca să nu purtăm griiă de cele ale noastre pentru ca să ne facem mai cumplite răspunsurile și învinuirile la înfricoșata judecată. Și nu numai lucru acesta este cel mai rău, că vom da seamă atunci pentru cele ce am vorbit, ci și păcatele noastre în acest fel mai grele le facem, lipsindu-ne astfel de orice cuvânt de îndreptare.
Și cel ce cercetează cu de-amănuntul cele străine, nu va dobândi niciodată iertare.
Nu pentru păcatele sale, numai pentru greșalele noastre ne va hotărâ Dumnezeu pedeapsă, ci și pentru cele străine, adică când vorbim de rău pe fratele nostru. De aceea a sfătuit Dumnezeu, zicând : „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Mt. 7, 1).
Și precum omul cel blând, iubitor de semeni și iertător își micșorează păcatele sale, așa cel mânios, crud și neiertător își mărește păcatele sale. Deci să izgonim din gura noastră toată grăirea de rău, știind că și cenușă de vom mânca, nici un folos nu vom dobândi din această aspră petrecere, dacă nu ne vom depărta de acest obicei.
Că nu cele ce intră în gură spurcă pe om, ci cele ce ies. De va mesteca cineva noroi, fiind tu de față, oare nu ocărăști și cerți pe cel ce face unele ca acestea ? Fă la fel și cu grăitorul de rău.
Că mirosul cel urât ce iese din mestecarea noroiului nu împunge așa tare membrana creierului celor ce aud, precum împunge putoarea păcatelor străine și viața necurată, mâhnind și tulburând sufletul celor ce aud.
Să ne depărtăm dar, de grăirea de rău, de cuvintele de ocară, de hulă și nici pe vecinul, nici pe Dumnezeu să nu-L vorbim de rău.
Că mulți din vorbitorii de rău la atâta turbare au ajuns, încât de la clevetirea semenilor și-au ridicat limba lor asupra Stăpânului. Și cât de mare este răul acesta, vedem din lucrurile cele ce acum ne-au ajuns.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1178  
Vechi 12.11.2015, 21:33:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

Bancurile, de asemenea, sunt vorbire deșartă, căci nu aduc niciun folos. Este un râs zadarnic, fără vreo bucurie duhovnicească. Râsul în hohote și nepăsarea apar atunci când în suflet nu există frica de Dumnezeu.
(Cuviosul Paisie Aghioritul )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1179  
Vechi 12.11.2015, 21:37:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

Nobletea duhovniceasca
Crestinii au datoria, dupa porunca Domnului, sa devina sfinti si desavarsiti. Desavarsirea si sfintenia se intiparesc adanc mai intai in sufletul crestinului, iar de acolo isi pun pecetea asupra gandurilor, dorintelor, cuvintelor si faptelor sale. Astfel Harul lui Dumnezeu, care se afla in suflet, se manifesta si in purtarea exterioara.
Crestinul este dator sa se poarte fata de toti cu noblete. Din cuvintele si faptele sale sa se raspandeasca Harul lui Dumnezeu, care salasluieste in sufletul sau, astfel incat sa se faca aratata viata sa sfanta si sa fie slavit Numele lui Dumnezeu.
Cel care este masurat in cuvinte, este masurat si in fapte. Cel care isi cerceteaza cuvintele pe care urmeaza sa le spuna, isi cerceteaza si faptele pe care urmeaza sa le savarseasca si niciodata nu va trece peste hotarul bunei si virtuoasei purtari.
Cuvintele insuflate de Har ale crestinului au intotdeauna delicatete si noblete. Acestea sunt cele care dau nastere dragostei si aduc pace si bucurie. Dimpotriva, vorbirea in desert naste ura, vrajmasii, suparari, certuri, tulburari si razboaie.
Asadar, totdeauna sa avem noblete. Niciodata sa nu iasa din gura noastra cuvantul rau, cuvant care nu este dres cu Harul lui Dumnezeu, ci totdeauna cuvinte bune care vadesc nobletea cea intru Hristos si starea noastra sufleteasca buna.
Sfantul Nectarie al Pentapolei
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1180  
Vechi 12.11.2015, 21:42:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.379
Implicit

"Vă spun că pentru orice cuvânt în deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua Judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit." (Matei 12, 36-37). „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Mt. XXIV, 35)
Mulți tânjim după liniște, tăcere și introspecție, căci prea multă gălăgie avem permanent împrejur. Zumzet, rumoare, libertate de exprimare înțeleasă ca drept la vorbă goală, la a spune ce te taie capul fără a-ți lua răgazul de a reflecta la consecințele ireversibile ale cuvintelor tale. Vezi că vorbești neîntrebat! Ai vorbit și tu când trebuia să taci! Dacă tăceai, filosof rămâneai! – sunt sintagme pe care până și copiii au început să le înțeleagă și să le folosească frecvent. Sfântul Isaac Sirul spune: "Cuvântul este unealta lumii acesteia, iar tăcerea este secretul veacului viitor". Înțelepciunea populară a validat o expresie similară:
tăcerea este de aur, iar vorbirea este de argint.
Dumnezeu este Cuvântul. „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” (In. I, 1) „El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit” (Ps. CXLVIII, 5) „ Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor.” (Ps. XXXII, 6) Dumnezeu Cuvântul poruncește întregii creații cum să se așeze în timp și în spațiu, fiecare lucru după felul și după rostul său. Cuvântul dă sens vieții, dă sens creației întregi, dă sens și finalitate întregii existențe umane și materiale. Cuvântul este putere, armă cu două tăișuri, bumerang, binecuvântare și blestem. Hristos le-a spus Sfinților Săi Ucenici și Apostoli: „Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare.” (Colos. IV, 6)
Așadar, să nu ne aflăm în treabă de dragul de a vorbi. Pălăvrăgeala este sinonimă cu a vorbi vrute și nevrute, verzi și uscate și cere unul sau mai mulți interlocutori mediocri și superficiali. Un dialog al surzilor, căci nici între ei nu se ascultă cu adevărat. Fie vorbesc unul peste altul, fie se socotesc unul pe celălalt drept palavragiu. Politicos este a lăsa pe cineva să termine ce are de spus, dar ce facem cu un nesfârșit monolog fără cap și fără coadă? O încercare timidă de a întrerupe firul incoerent printr-o expresie de genul, dacă îmi permiteți sau
scuzați-mă, părerea mea este că…, probabil nu va fi auzită ori va fi ignorată cu seninătate.
În Caracterele , Teofrast, elev al lui Aristotel, face portretul palavragiului: "Așezându-se alături de un necunoscut, începe prin a face elogiul soției sale ; povestește apoi ce-a visat azi-noapte și ce-a mâncat la prânz, în amănunt; după care, din vorbă în vorbă, declară că oamenii de astăzi sunt cu mult mai prejos decât cei de demult; că s-a scumpit grâul, că orașul e năpădit de străini, că, începând din aprilie… marea devine din nou navigabilă; că n-ar strica să plouă nițel, pentru recolte, și că el personal își va semăna pământul la anul; că se trăiește tot mai greu… apoi continuă declarând: "Ieri am luat un vomitiv" și întrebând "Astăzi ce zi să fie oare?" Dacă
îl rabzi, nu mai scapi de el niciodată".
De aceea, se ruga psalmistul David:
"Pune, Doamne, straja gurii mele și ușa de îngrădire împrejurul buzelor mele" (Psalmi 140, 3). De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd și, auzind, nu aud, nici nu înțeleg. Și se împlinește cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea". (Mt. XIII, 13-14) De altfel, dialog provine din grecescul "διαλογος" și înseamnă "prin cuvânt". “Cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Mt. V, 37)
Titu Maiorescu, în Revista Contemporană face anamneza beției de cuvinte: Cuvântul, ca și alte mijloace de beție, este, până la un grad oarecare, un stimulent al inteligenței. Consumat însă în cantități prea mari și mai ales preparat astfel încât să se prea eterizeze și să-și piardă cu totul cuprinsul intuitiv al realității, el devine un mijloc puternic pentru amețirea inteligenței… Simptomele patologice ale amețelii produse prin întrebuințarea nefirească a cuvintelor ni se înfățișează treptat după intensitatea îmbolnăvirii. Primul simptom este o cantitate nepotrivită a vorbelor în comparație cu spiritul căruia vor să-i servească de îmbrăcăminte. În curând se arată al doilea simptom în depărtarea oricărui spirit și întrebuințarea cuvintelor seci; atunci tonul gol al vocalelor și consoanelor a uimit mintea scriitorului sau vorbitorului, cuvintele curg într-o confuzie naivă și creierii sunt turburați numai de necontenita vibrare a nervilor acustici. Vine apoi slăbirea manifestă a inteligenței : pierderea oricărui șir logic, contrazicerea gândurilor puse laolaltă, violența nemotivată a limbajului. (sursa )
La acestea se adaugă obositoarele ticuri verbale, dezarticulările, abundența detaliilor nesemnificative, deschiderea de paranteze în paranteze pierzându-se firul epic sau logic . Cei inteligenți numesc asta prostie. Cei puțin înzestrați cu inteligență, aflați implicit în incapacitate de a identifica aceste situații și de a se autocorecta, se scaldă cu plăcere în acest haos mental . Aceștia cad primii în capcana demagogiilor de orice fel, a insinuărilor, a acuzelor gratuite, adeseori împropriindu-și-le cu îngâmfare, căci
prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul . Nu lipsește din tristul peisaj bomboana de pe colivă: tonul strident, ridicat, însoțit de împroșcare cu onomatopee și salivă.
"Iată și corăbiile, deși sunt atât de mari și împinse de vânturi aprige, sunt totuși purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăște vrerea cârmaciului. Așa și limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se fălește! Iată puțin foc și cât codru aprinde! Foc este și limba, lume a fărădelegii! Limba își are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul și aruncă în foc drumul vieții, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei ." (Epistola Sf. Ap. Iacov, Cap.III, 4 - 6)
Toate disfuncțiile enumerate anterior provin din încăpățânarea de a vorbi cu orice preț, chiar dacă nu avem cu adevărat ceva de spus. Vorbim ca să umplem timpul, ca să fugim de singurătate, de frică, de moarte. Fie că batem apa în piuă pe regrete zadarnice (cum ar fi fost dacă, ce bine era dacă …), și nu cu scopul de a trage vreo învățătură, ci doar pentru a ne plânge de milă, fie că insistăm până la paroxism pe enumerarea stărilor noastre de rău: mă doare, mi-e frig, mi-e cald, mi-e foame, mi-e rău etc. Nu sfatul interlocutorului ne interesează, nu deschidem și mintea împreună cu gura pentru a găsi vreo soluție, ci ne place să ne descărcăm pe cine apucăm, găsindu-ne la sfârșitul zilei mai triști, mai săraci sufletește, cel puțin la fel de bolnavi. Petru Creția spune: Vorba fără de rost are, firește, rostul ei. Ceea ce nu te poate împiedica să nu prețuiești concizia ca pe una dintre cele mai rare eleganțe ale spiritului și să însetezi după ea.
Grăirea în deșert, zice Sfântul Ioan Scărarul, este scaunul slavei deșarte, semn al nepriceperii, urmarea îmbuibării și necurăției, pierderea umilinței și întunecarea rugăciunii (Cuv. 11). Este o irosire a celui mai de cinste dar pe care l-a dat Dumnezeu omului, darul cuvântului, și prefacerea lui în prilej de păcătuire și pierzare. Cuvântul omenesc are o mare și tainică putere, aduce cu el ceva din ființa celui pe care îl rostește . Dacă cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu însuși, și cuvântul omului este omul însuși. „Dacă vrei să știi ce este în inima omului, zic Sfinții Părinți, ia aminte la cele ce spun buzele lui”. Vorbăria și pălăvrăgeala arată un lăuntru stricat, care duce la stricarea altora; lipsește cuvântul de tainica lui putere, îl face cuvânt fără de preț. Sfinții Părinți, temându-se de marea răspundere a cuvântului, au iubit și lăudat tăcerea mai mult decât vorbirea. „Pentru că am vorbit, zice Cuviosul Arsenie, adesea m-am căit; iar pentru că am tăcut, niciodată”. Cuviosul Agaton trei ani a purtat o piatră în gură pentru a deprinde tăcerea. Chiar și vorbirea despre cele duhovnicești este păgubitoare, când este prea multă (…).
Cele patru patimi din rugăciunea Sfântului Efrem arată tocmai această îmbolnăvire a poftei și iuțimii și cădere a lor în slujba simțurilor. Grija de multe este semnul împătimirii de lucruri, iubirea de stăpânire arată boala mândriei, grăirea în deșert este semnul necurăției, iar trândăvia, nepăsarea, este propteaua care le sprijină pe celelalte. Însănătoșirea stă în procesul invers; adică scoaterea mâniei și poftei din simțire și punerea lor în slujba minții. Curăția vindecă pofta de trup, smerenia scapă de mândrie, răbdarea izgonește iubirea de avuții, iar dragostea întoarce iuțimea la starea ei firească. ( Pr. Petroniu Tănase )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 19:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 14:43:12