De ce sunt oamenii singuri?

[sofia_78]

Un sfant parinte vazator cu duhul mi-a raspuns ca toti oamenii singuri sufera de lipsa iubirii, ei nu mai iubesc, ii iubesc doar pe apropiatii lor, si familia lor, iar daca cineva le face ceva nu mai vorbesc cu acea persoana, sau ii raspund cu ura si cearta si astefl acumuleaza in ei ura si frustrari si li se innegreste sufletul de ura si lipsa iubirii, dar ei insisi nu stiu de ce li se intampla tocmai lor sa fie singuri, ptr ca se vad buni si mergand la biserica, dar nu sunt buni ptr ca incalca cea mai mare porunca a Domnului, aceea a iubirii "si va las voua porunca, sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit Eu pe voi", "iubeste-l pe fratele tau ca pe tine insuti" si cine-i fratele meu, oricine si toata lumea. Sf Pavel spunea ca din cele 3 cele mai importante virtuti existenta "credinta, nadejdea si dragostea, dragostea este cea mai mare dintre toate.

Cine n-are dragoste deplina, totala din inima ptr toti nu i se raspunde la rugaciuni si nu va primi dragoste in viata lui pana ce el insusi nu va invata sa iubeasca, ci va ramane singur si nefericit toata viata lui pana va invata porunca iubirii depline.

Si cum poti sa inveti sa iubesti am intrebat eu, cand e atata lume rea in jur, si mi-a spus ca mai intai trebuie sa inveti sa ierti din inima pe toti cei ce ti-au facut vreun rau vreodata si apoi vei putea invata sa iubesti. Ia-ti o saptamana, doua, si in fiecare seara noteaza-ti pe o foaie toti oamenii pe care i-ai cunoscut vreodata in viata si apoi gandeste-te la fiecare in parte ce ti-a facut si sterge cu buretele din in ima ta acel rau facut, iarta si uita tot, ca daca tu nu ierti altora, toate pacatele ce le-ai spovedit la duhovnic nu-ti sunt sterse ci stau ca un sac greu in spatele tau pana si tu vei ierta pe toti ce ti-au gresit din inima, si vei stii ca i-ai iertat atunci cand nu-ti vei mai aduce aminte de necazurile ce ti le-au facut cand ii vei vedea in fata ta. Cum vrei tu sa fii iertat de Domnul daca tu insuti nu i-ai iertat pe tti. Cum sa ierti? Gandeste-te ca nu tu ai trait viata acelui om, daca ti-a facut un neajuns poate a fost ptr ca el isnusi a avut o copilarie nefericita plina de ura si lipsa de iubire si aceasta nefericire la afectat si ca om matur si nu stie sa iubeasca, e un nefericit saracul si el, un bolnav, iarta-l ptr ce ti-a facut, sau a trait singur si a invatat ca daca vrei sa reusesti in viata trebuie sa dai din coate ca pe elnu l-a ajutat nimeni, nu l-a invatat nimeni ortodoxia, e un nefericit saracul, iarta-l, etc... si sterge cu buretele din inima ta ce ti-a facut acela si uita.

Apoi nu mai judeca pe nimeni "nu judeca si nu vei fi judecat", "caci cu judecata cu care vei judeca vei fi judecat si cu masura cu care vei masura ti se va masura", cine suntem noi sa judecam daca Domnul nu-i judeca, am creat eu vreo furnica sa ma cred puternic sa si judec, daca cer prea mult de la un om si am pretentii mari de la el atunci si Domnul imi va masura mie cu aceeasi masura si va ridica pretentii mari de la mine si ma va masura si pe mine cu standarde inalte, si-atunci la cea mai mica abatere ma va bate asa cum ii bat eu pe altii la abaterile lor si ii judec si nu-i iert si ii cert, la fel imi va face si mie Domnul si-apoi ma voi mira de ce altii nu sunt batuti dar eu sunt.

Deci acum, in fiecare seara luand fiecare om in parte pe care-l cunosc si iertandu-l din inima si suflet si uitand relele de la el, si apoi poruncindu-mi inimii sa nu-l mai judec in vecii vecilor ca nu stiu eu planul Domnului cu el, poate peste 20 ani il va scoate din pacat si va ajunge sfnat si va ajunge inaintea mea in rai iar eu voi ramane rusinat afara si voi ramane doar cu judecata lui de-acum; si dupa ce sterg si judecata din inima poruncesc atunci inimii sa-l iubeasca din tot strafundul ei asa cum e el, pacatos, eu pastrandu-mi credinta mea dar crescandu-mi-o tocmai prin aceasta iubire totala crestina. Ca Domnul spune "mila voiesc iar nu jertfa" nu doreste de la noi acte de jertfa in credinta ci mila ptr aproapele nostru si-atunci asa ne aratam ca avem credinta de fapt. Ca Sf Apostol Pavel spune ca nimic nu-i foloseste omului, chiar de si-ar da toata averea saracilor sau si-ar arde trupul pe rug ptr credinta, dar daca n-are dragoste si nu le face din dragoste nimic nu-i foloseste.

Si-apoi sa-i poruncesc inimii sa ierte pe toti de pe acest mapamond, sa nu mai judece pe nimeni si sa-i iubeasca pe toti enrom, si de-ar sta la coada la paine si-l imbranceste cineva sa-i raspunda cu un zambet si calm cu iubire.

Si de iar simte ca ainceput sa judece iar sa stea intr-o seara si sa ierte si sa stearga din inima sa acestea, pana ce va invata in timp sa devina o obisnuinta.

Si-apoi sa vezi cum vine si duhul vesel pe care spun Sfintii Parinti sa-l avem, aveti duh vesel in sufletul vostru si nu trist, caci tristetea, deznadejdea, depresia etc,,, sunt pacate, pe cand duhul vesel, optimist si plin de nadejde in Domnul si iubire ptr oameni e cel al unui crestin.

Si-apoi taie din inima ta orice ura, rautate. Si la urma orice urma de mandrie, ca mandria cea mai mica de coboara in necazuri ca sa te umileasca, ci tu singur oune-ti smerenia in suflet si nu vei avea parte de necazuri, ca se spune toate virtutile daca le ai dar ai mandrie, ajungi in iad cu toate, in Pateric.

Si ocupati timpul tot timpul, cu munca, cu rugaciunea neincetata si zilnica, nu lasa moment de suparare sau lancezire.

Si-apoi sa vezi ca numai zambet si veselie vei fi tot timpul.

Si de-ai facut vreun rau sau ai suparat pe cineva du-te repede de te spovedeste la duhovnic, ca altfel rugaciunea nu-ti este ascultata, degeaba te rogi, si cere-ti iertare de la Dumnezeu ptr ce-ai facut zilnic, si ptr tine si ptr familia ta si cei decedati din neamul tau, ca tot tu le duci pacatele.

Si-apoi sa vezi cum singuratatea dispare in cateva luni de astfel de traire, si inima ti se umple de iubire si vine si casatoria si fericirea in viata ta. Dar bineinteles, sa te spovedesti regulat de toate pacatele vietii, sa ai un duhovnic, sa nu lipsesti de la Sf Liturghie Duminca, Maslu etc, sa tii posturile randuite, sa citesti zilnic din Noul Testament si alte carti sfinte si sa te rogi ZILNIC!!! dimineata si seara, citeste macar un acatist pe zi ptr ajutor si iertare, Maica Domnului, Sf Nektarie, Sf Matrona, Sf Nicolae, Sf Paracsheva, Sf Ciprian etc, dupa fiecare icos roaga-te ptr iertarea familiei tale, a ta si a raposatilor din familie si ptr dorintele tale si sa-ti arate Domnul ce sa mai faci altceva, si plateste Sfinte Liturghii zilnice de vii si morti la cel putin o manastire.

Astfel mi-a zis Sfantul Parinte ca zilnic o astfel de traire, e imposibil ca n cateva luni sa nu am un raspuns la rugaciunea mea, si sa am incredere totala ca voi primi raspuns, ptr ca am facut tot ce-a stat in putinta mea si Domnul vede asta.

Sper sa va fie si voua de folos, Doamne ajuta!

[Samy02]

Sofia-78, iarta-ma ca te intreb , cunosti vreun om singur asa cum il descrii tu in mesajul tau?......

[sofia_78]

Vezi tu, de la vorba la fapta e cale lunga, si eu credeam ca iubesc si ca iert si ca nu judec, si dupa ce am facut ce mi-a spus parintele mi-am dat seama ca vazuse in sufletul meu ca eu nu iubesc cu adevarat, si nu iert cu adevarat si judec uneori, si-am vazut cum efectiv mi se usureaza sufletul aplicand iertarea asta descrisa si iubind cu adevarat, una e sa spun ca iubesc si alta e sa ma cercetez daca chiar iubesc, si cand stai sa analizezi si sa gandesti, eu, personal, mi-am dat seama ca iubirea e ceva foarte adanc, te misca in inima, e greu de explicat, dar pana nu te cercetezi pe tine insuti nu-ti poti da seama unde te afli in raport cu iubirea, iertarea, judecata sau mandria.. e greu de explicat in cuvinte ce simti dupa ce le aplici cu adevarat.

[Hartford]

În prealabil postat de sofia_78

Vezi tu, de la vorba la fapta e cale lunga, si eu credeam ca iubesc si ca iert si ca nu judec, si dupa ce am facut ce mi-a spus parintele mi-am dat seama ca vazuse in sufletul meu ca eu nu iubesc cu adevarat, si nu iert cu adevarat si judec uneori, si-am vazut cum efectiv mi se usureaza sufletul aplicand iertarea asta descrisa si iubind cu adevarat, una e sa spun ca iubesc si alta e sa ma cercetez daca chiar iubesc, si cand stai sa analizezi si sa gandesti, eu, personal, mi-am dat seama ca iubirea e ceva foarte adanc, te misca in inima, e greu de explicat, dar pana nu te cercetezi pe tine insuti nu-ti poti da seama unde te afli in raport cu iubirea, iertarea, judecata sau mandria.. e greu de explicat in cuvinte ce simti dupa ce le aplici cu adevarat.

Vai Sofia si eu as vrea sa am un duhovnic ca al tau sa stiu si eu cam pe unde stau cu iubirea aproapelui si cu judecata semenilor nu mai vorbesc de mindrie.
PS:multumesc de mesajele tale am invatat multe de luat aminte.
vp

[philalex]

oamenii sunt singuri deoarece nu mai exista corespondenti de calitate si prefera sa stea la o parte...cel putin unii ca mine..., iar tinerii sunt matginalizati din cauza babaciunilor care detin painea si cutitul...

[costel]

Oamenii sunt singuri pentru ca tin la singuratate, nu lasa loc in ei altora. Lumea tinde sa devina anonima si asta pentru ca notiunea de vecinatate nu mai are pentru multi, din nefericire, nici un sens.

[Lavrentiu]

"Cine nu aduna cu Mine, risipeste". De-asta sunt oamenii singuri. Oricine iubeste sau iarta fara Hristos, iubeste sau iarta in van. La vreme de restriste, iubirea si iertarea - artificiale - dispar si omul ramane singur. Fara Hristos, de fapt, suntem singuri, doar ca suntem singuri impreuna.

[andreicozia]

În prealabil postat de sofia_78

...e greu de explicat in cuvinte ce simti dupa ce le aplici cu adevarat.

Acum dupa ce ai fost atentionata si zici ca le aplici cu adevarat crezi ca ai depasit pragul acela de dispret pentru cei care nu sunt ca tine?

[Aghioritul]

Ideea de singurate este exclusa din Teologia Creatiei!
De ce? NU este bine sa fie omul singur pe pamant, sa ii facem ajutor pe masura. Si a facut Dumnezeu pe femeie
Deci omul nu mai este singur, ci in comuniunea cu familia sa! Omul nu este singur ci su sotia lui! Cu copiii lui! Lumea este comunitate, este pluralitate!
Omul singur este cel care nu este casatorit, dar este membru aceleiasi comunitati intemeiate de Dumnezeu...
Asa este monahul! Este singur, dar tot nu de tot, ca face parte dintr-o obste! Numai pustnicii/isihastii sunt singuri!
Singur se poate numi si acela ce nu are pe Dumnezeu! Dar satana ii da tarcoale... si incearaca sa fie al lui... Si pustnic sa fii, tot nu esti singur! Si cat de pacatos ai fi, Hristos nu pleaca de langa tine! Asteapta sa Il chemi in ajutor! Omul niciodata nu e singur, are Ingerul Pazitor! Are pe Sfantul ocrotitor al carui nume il poarta sau pe cel care il are la evlavie! si avem si promisiunea Domnului: Iata Eu sunt cu voi pana la Sfarsitul veacurilor!

[Samy02]

În prealabil postat de sofia_78

Vezi tu, de la vorba la fapta e cale lunga, si eu credeam ca iubesc si ca iert si ca nu judec, si dupa ce am facut ce mi-a spus parintele mi-am dat seama ca vazuse in sufletul meu ca eu nu iubesc cu adevarat, si nu iert cu adevarat si judec uneori, si-am vazut cum efectiv mi se usureaza sufletul aplicand iertarea asta descrisa si iubind cu adevarat, una e sa spun ca iubesc si alta e sa ma cercetez daca chiar iubesc, si cand stai sa analizezi si sa gandesti, eu, personal, mi-am dat seama ca iubirea e ceva foarte adanc, te misca in inima, e greu de explicat, dar pana nu te cercetezi pe tine insuti nu-ti poti da seama unde te afli in raport cu iubirea, iertarea, judecata sau mandria.. e greu de explicat in cuvinte ce simti dupa ce le aplici cu adevarat.

Ma bucur ptr tine Sofia, tare as fi vrut sa gandeasca la fel si cei carora eu le-am cerut iertare, sa ierte din suflet ....atat......e usor sa rostesti " te iert".....e mai greu sa-i arati celui de langa tine ca l-ai iertat.....cine e mai singur ?...acela care isi cere iertare sau acela care iarta doar de forma ?....