Intrebare pentru liceenii de pe forum: ce-ati vrea sa faceti la Religie?

[ortodoxa2310]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Am observat că avem mai mulţi colegi de forum adolescenţi (elevi în liceu).
Aş vrea să vă întreb: cum aţi vrea voi să se desfăşoare o oră de Religie? Despre ce aţi fi dornici să discutaţi? Pe ce teme, la ce neclarităţi v-ar plăcea să vă răspundă profesorul de Religie?
Şi aş vrea să vă mai întreb ceva: dacă aţi avea o lecţie despre Naşterea Domnului, cum v-ar plăcea să se desfăşoare (în afră de colinde)? :) Ce v-ar plăcea să vă spună proful în legătură cu Naşterea Domnului?
Dar ce anume nu v-ar plăcea, ci vi s-ar părea plictisitor? :)
Vă mulţumesc anticipat pentru răspunsuri. :)

...sora mea ce vorbesti tu acolo...

nu mai sunt demult la liceu, dar sa-ti spun ce faceam la ora de religie- NIMIC.
Cand si cand mai venea preotul profesor sa ne puna note, ne intreba cate ceva f simplu si elementar pe cativa si in functie de raspunsurile alea pune note la toti. 9 si 10. 9 la aia care zbierau prin clasa. Cam atat.

Asta a fost un caz fericit. Am mai avut un profesor, nu preot, si mai tanar care venea si abera la ore despre reincarnare hinduism.

Deci -ipotetic, pt ca nu mai sunt la liceu-din pct meu de vedere, daca la ora de religie ne-ar invata rugaciuni ca pe copiii de gradinita- si ne-ar explica intelesurile- ar fi minunat, macar cu atat sa ramanem.
Ambitii mai mari de-atat cu indraznesc sa am de la ora de religie.

[ortodoxa2310]

mai spunea cineva ca trebuiesc profesori camarazi, calzi, balnzi, prietenosi... hmmm.. NU. Astfel de profesori, mai ales daca sunt si tineri, sunt primiti cu cea mai mare nesimtire posibila, chiar daca predau ireprosabil. Ajunge sa te invite domnul elev sa iesi afara tu cand ii zici sa iasa pe hol. Sau "ia, hai sa vad cum ma dai afara". Cu astia de liceu nu-i de gluma, sunt cei mai dificili elevi posibili. Tre' sa fii zbir, sa "pui parul pe ei" (metaforic, bineinteles : ) ca sa... nu zic sa te respecte, dar ca sa poti tine ora in ordine. Asta e situatia.
Si si asta e cu dus si intors, stiu 2 profesori care si-au mai incasat cate una de la elevi, si unul care se trezeste cu masina rasturnata (la propriu) in mijlocul drumului dupa ce incheie mediile :)) E greu sa fii profesor la liceu.

[cezar_ioan]

La disciplinele socioumane (religie, psihologie, logica, economie) e de asteptat ca dascalul sa detina competente sporite pe linia dialogului formativ, nu doar informativ.
Daca proful de mate sau de fizica, sa zicem, poate fi un pic mai distant (dar nu prea mult!), intrucat natura continutului solicita in mod expres operatii mintale centrate pe rezolvarea de probleme abstracte, fara prea mare legatura cu sentimentele, atitudinile, relatiile interumane,
in schimb la disciplinele socioumane dascalul lucreaza ca om intre oameni, centrat pe dezvoltarea caracterului la elevi, a modului de vietuire orientat catre valorile sociale si, de ce nu, pe dobandirea virtutilor crestine.
Initiatoarea topicului a solicitat, insa, raspunsul la anumite intrebari. Prin aceasta, eu cred ca a dorit cateva lucruri bune: sa stimuleze pe elevii de liceu in directia participarii la dezbaterea de pe forum privind desfasurarea orelor de religie; sa aflam cu totii ce asteptari au tinerii de la noi, cei care suntem mai inaintati in drumul vietii; sa aducem, eventual, in scena propriile amintiri si preocupari actuale privind invatarea in domeniul religiei.
Laura pare preocupata de activitatea scolara din cadrul orei de religie, avind in centru nevoile si interesele elevului, dilemele si poticnelile, asteptarile etc.. Cred ca a facut aceasta urmarind anumite finalitati, printre care optimizarea activitatii didactice prin cunoasterea particularitatilor elevilor (beneficiarii principali ai invatarii). Asa am inteles de la inceput, asa imi pare ca inteleg si acum dupa ce am revazut primele postari ale topicului.
Asadar, principalul invitat al topicului imi pare ca este elevul.
In ce ma priveste am intervenit aici deoarece lucrez cu elevii, deoarece sunt profesor in institutii publice sau in cadru privat de vreo 25 ani si deoarece am eu insumi statut de elev pe lumea aceasta, inclusiv la orele unde joc rolul de profesor, uneori.
Ca om al scolii pot oferi, daca sunt solicitat, o serie de opinii personale privind relatia elev-profesor, statutul profesorilor in scoala de azi, nevoile si aspiratiile elevilor etc.
Iar daca nu sunt solicitat sau sunt respins, in ciuda faptului ca sunt profesor si psiholog, atunci inteleg sa imi cenzurez cuvantul si sa las pe altii sa glasuiasca. In ciuda faptului ca as avea ce sa povestesc "de la fata locului", ca un reporter care a imbatranit pe teren, printre elevi si profesori, adica.
Pentru cei care nu au mai fost demult pe la scoala, vreau sa spun un singur lucru: scoala de azi e diferita in foarte multe privinte de scoala pe care o faceam noi, ca liceeni, in anii 70-80. Dupa cum si lumea de azi e mult diferita de lumea acelor vremuri.
Poate ar fi folositor sa constientizam mai intai aceasta, inainte de orice interventii care vorbesc din trecut in numele prezentului.
Personal consider ca elevii de azi au nevoie de mult mai mult sprijin din partea dascalilor "de suflet" decat aveam noi in epoca noastra. Astazi copilul si tanarul sunt mult mai expusi atacurilor salbaticiei subumane decat eram noi in tineretea noastra. Rautatea si toate ale ei sunt libere sa faca ce vor in scolile patriei. Caldura, rabdarea, daruirea, umilinta, dragostea, efortul catre dialog, respectul, grija, abilitatea, responsabilitatea sunt cu atat mai necesare cu cat partenerii nostri de activitate (tinerii de azi) au mult mai multa nevoie de aceste insusiri care se cultiva, de obicei, de catre adulti (familie, scoala etc.).

P.S. Consider ca elevii scot din clasa pe profesorii care chiar merita aceasta. Dascalii adevarati, insa, adica aceia care iubesc pe elevi si care sunt capabili sa conduca eficient o activitate didactica, sunt doriti de elevi, sunt ascultati cu sufletul la gura, sunt urmati, intrebati, intampinati si petrecuti cu dragoste, pomeniti. Mai ales daca dascalul nu se sfieste sa pomeneasca, cel putin o data pe ora, cu evlavie, Numele Sfant al Domnului Hristos, indiferent de disciplina predata. V-o spun din experienta; inca si de astazi, luni, noiembrie.

[gheorghie]

În prealabil postat de laurastifter

De fapt, acum îmi dau seama că mi-ar putea răspunde, cu uşurinţă şi în cunoştinţă de cauză, inclusiv absolvenţii de liceu care au făcut Religie în şcoală: cum v-ar fi plăcut să se desfăşoare orele? Ce v-a plăcut în timpul orelor de Religie? Prin ce au reuşit profesorii să vă întărească în credinţă?
V-au ajutat mai mult spiritual profesorii de Religie indulgenţi şi prietenoşi, sau cei autoritari şi exigenţi? Şi în ce momente, prin ce anume reuşeau să vă atragă atenţia şi interesul?
V-am pus o mulţime de întrebări... dar m-ar ajuta răspunsurile voastre.

Doamne ajută!

buna, ma bucur ca ai dat intrebarea asta. Chiar daca am terminat liceul acu 5 ani imi aduc aminte cu bucurie de ora de religie, eu personal am avut mult folos din aceasta materie deoarece era un fel de ora de relaxare...si iti zic indata de ce.
Proful nostru era un om micut zambaret si care era sef la strana intr-o biserica din Suceava. Noi fiind de la un liceu de arte nu prea ne era gandul la religie, noi aveam in cap numai desene, picturi, schite, design, arhietctura. Deci cum a reusit proful sa ne castige respectul si sa fim prieteni. Nu punea niciodata nota 4 sau mai jos de ea. Ptu simpla prezenta la toate orele deja punea nota la sf de semestru incepand de la 8 in sus. La fiecare ora de religie ne intreba ce sa citit din evanghelie duminica precedenta. Cine stia lua 10 din prima, nu trebuia sa explicam de ce doar sa zicem despre ce e vroba. Era foarte ingaduitor. Intrebarile la lucrari erau simple iar programa scoalara nu era bazata pe vre-un manual ceva..de multe ori ne castiga ascultarea prin povestirea despre anumiti sfinti contemporani si sfaturi din viata de zi cu zi. Bineinteles iarna ieseam la bulgarit cu profu in zapada. Nu se supara niciodata si totdeauna ne intampina la curs cu un zambet pana la urechi. Credinta adevarata o puteam vedea si de la el prin simplitatea cu care aborda problemele didactice din liceu, modestia, imbracamintea simpla..atitudinea la el la curs era , asa, foarte lejera. As fi vrut ca toti profii sa fie la fel. La inceput mergeam la slujba doar ca sa aud ce se citeste in evanghelie si sa iau 10 la scoala, dupa care incet, incet am prins gustul la muzica bisericeasca si gustul de biserica. Incepusem sa merg doar ca sa aud cum se canta in biserica..incet-incet am ajuns pana sa tin isonul intr-un grup de muzica bizantina si sa ma dau incet,incet, asta acuma in prezent , sa invat muzica psaltica .. totul, imi place sa cred asta, totul se datoreaza orei de religiei din scoala....
am avut ca prof de religie si un preot, cu el era mai greu, era foarte dur si tinea orele ca la manual, nu ne era interesant cu nimic..multi chiuleau de la el de la ore.
scuze ca am scris asa mult.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de gheorghie

buna, ma bucur ca ai dat intrebarea asta. Chiar daca am terminat liceul acu 5 ani imi aduc aminte cu bucurie de ora de religie, eu personal am avut mult folos din aceasta materie deoarece era un fel de ora de relaxare...si iti zic indata de ce.
Proful nostru era un om micut zambaret si care era sef la strana intr-o biserica din Suceava. Noi fiind de la un liceu de arte nu prea ne era gandul la religie, noi aveam in cap numai desene, picturi, schite, design, arhietctura. Deci cum a reusit proful sa ne castige respectul si sa fim prieteni. Nu punea niciodata nota 4 sau mai jos de ea. Ptu simpla prezenta la toate orele deja punea nota la sf de semestru incepand de la 8 in sus. La fiecare ora de religie ne intreba ce sa citit din evanghelie duminica precedenta. Cine stia lua 10 din prima, nu trebuia sa explicam de ce doar sa zicem despre ce e vroba. Era foarte ingaduitor. Intrebarile la lucrari erau simple iar programa scoalara nu era bazata pe vre-un manual ceva..de multe ori ne castiga ascultarea prin povestirea despre anumiti sfinti contemporani si sfaturi din viata de zi cu zi. Bineinteles iarna ieseam la bulgarit cu profu in zapada. Nu se supara niciodata si totdeauna ne intampina la curs cu un zambet pana la urechi. Credinta adevarata o puteam vedea si de la el prin simplitatea cu care aborda problemele didactice din liceu, modestia, imbracamintea simpla..atitudinea la el la curs era , asa, foarte lejera. As fi vrut ca toti profii sa fie la fel. La inceput mergeam la slujba doar ca sa aud ce se citeste in evanghelie si sa iau 10 la scoala, dupa care incet, incet am prins gustul la muzica bisericeasca si gustul de biserica. Incepusem sa merg doar ca sa aud cum se canta in biserica..incet-incet am ajuns pana sa tin isonul intr-un grup de muzica bizantina si sa ma dau incet,incet, asta acuma in prezent , sa invat muzica psaltica .. totul, imi place sa cred asta, totul se datoreaza orei de religiei din scoala....
Doamne ajuta!

Frumoasa tactica acestui profesor!
Colegii tai au reactionat asemanator? Adica, au fost mai multi care s-au apropiat de Biserica datorita acestui profesor? :)

[laurastifter]

Vă mulţumesc mult tuturor pentru răspunsuri!
Mulţumesc în special domnului profesor Cezar Ioan care, ca de fiecare dată, a postat idei şi sfaturi pertinente ce-mi sunt de mare ajutor.
Aştept cu nerăbdare şi alte opinii. :)

Doamne ajută!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de gheorghie

buna, ma bucur ca ai dat intrebarea asta. Chiar daca am terminat liceul acu 5 ani imi aduc aminte cu bucurie de ora de religie, eu personal am avut mult folos din aceasta materie deoarece era un fel de ora de relaxare...si iti zic indata de ce.
Proful nostru era un om micut zambaret si care era sef la strana intr-o biserica din Suceava. Noi fiind de la un liceu de arte nu prea ne era gandul la religie, noi aveam in cap numai desene, picturi, schite, design, arhietctura. Deci cum a reusit proful sa ne castige respectul si sa fim prieteni. Nu punea niciodata nota 4 sau mai jos de ea. Ptu simpla prezenta la toate orele deja punea nota la sf de semestru incepand de la 8 in sus. La fiecare ora de religie ne intreba ce sa citit din evanghelie duminica precedenta. Cine stia lua 10 din prima, nu trebuia sa explicam de ce doar sa zicem despre ce e vroba. Era foarte ingaduitor. Intrebarile la lucrari erau simple iar programa scoalara nu era bazata pe vre-un manual ceva..de multe ori ne castiga ascultarea prin povestirea despre anumiti sfinti contemporani si sfaturi din viata de zi cu zi. Bineinteles iarna ieseam la bulgarit cu profu in zapada. Nu se supara niciodata si totdeauna ne intampina la curs cu un zambet pana la urechi. Credinta adevarata o puteam vedea si de la el prin simplitatea cu care aborda problemele didactice din liceu, modestia, imbracamintea simpla..atitudinea la el la curs era , asa, foarte lejera. As fi vrut ca toti profii sa fie la fel. La inceput mergeam la slujba doar ca sa aud ce se citeste in evanghelie si sa iau 10 la scoala, dupa care incet, incet am prins gustul la muzica bisericeasca si gustul de biserica. Incepusem sa merg doar ca sa aud cum se canta in biserica..incet-incet am ajuns pana sa tin isonul intr-un grup de muzica bizantina si sa ma dau incet,incet, asta acuma in prezent , sa invat muzica psaltica .. totul, imi place sa cred asta, totul se datoreaza orei de religiei din scoala....

Excelenta strategie! Frumos om acest profesor, imi pare mie. Un model si pentru mine.
Iata si rodul intalnirii tale cu acest om, chiar in tine.
Frumos lucru ca ai impartasit, cu recunostinta, experienta ta de viata. Iti multumesc!

[Fani71]

Eu ca profa de religie as vrea tare mult sa stiu ce prinde la elevi mai bine. Desi nu exista retete.. Si probabil e altfel in Romania decat aici unde avem putini elevi care aleg cursul din mai multe optiuni.
Ce subiecte v- au interesat sau va intereseaza cel mai mult?

Pe vremea mea se facea doar filosofia marxista la scoala.
Pot spune insa ca a fost una din cauzele pt care am ajuns la credinta. ;-)
Mi se parea atat de reductoare incat existenta lui Dumnezeu aparea ca o evidenta luminoasa pe fundal.
Iar profesoara, imi amintesc, era desteapta. Ne-a dat odata sa scriem o lucrare despre cum se reflecta conceptia despre lume si viata in opera unui autor ales de noi. Eu am ales sa scriu despre Dostoievski si credinta lui si am primit totusi 10.

În prealabil postat de Fani71

Eu ca profa de religie as vrea tare mult sa stiu ce prinde la elevi mai bine. Desi nu exista retete.. Si probabil e altfel in Romania decat aici unde avem putini elevi care aleg cursul din mai multe optiuni.
Ce subiecte v- au interesat sau va intereseaza cel mai mult?

Pe vremea mea se facea doar filosofia marxista la scoala.
Pot spune insa ca a fost una din cauzele pt care am ajuns la credinta. ;-)
Mi se parea atat de reductoare incat existenta lui Dumnezeu aparea ca o evidenta luminoasa pe fundal.
Iar profesoara, imi amintesc, era desteapta. Ne-a dat odata sa scriem o lucrare despre cum se reflecta conceptia despre lume si viata in opera unui autor ales de noi. Eu am ales sa scriu despre Dostoievski si credinta lui si am primit totusi 10.

In ce clasa erai? Si la ce materie ai avut de scris aceasta lucrare?
Ai invatat filosofie marxista la liceu? Interesant!

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

In ce clasa erai? Si la ce materie ai avut de scris aceasta lucrare?
Ai invatat filosofie marxista la liceu? Interesant!

Se facea intr-a 12a filozofia putin inainte de revolutie. Nu era oficial numita marxista, era de fapt istoria filosofiei dar predata dpdv marxist. Era un curs interesant pt ca profesoara era desteapta.