Sarac vs Bogat

[danyel]

În prealabil postat de AndruscaCIM

M-am intrebat de-a lungul timpului de ce se bate inspre saracie, smerenie si modestie muuulta, acestea fiind atributele crestinului adevarat??? Din ce stiu eu sunt cateva pilde in care bogatia este un dar al lui Dumnezeu pentru cei iubiti ai lui, daruind chiar unsutit. Sa inteleg ca toti oamenii de afaceri, sefii, directorii, toti bogatii, toti imparatii sunt considerati automat ca fiind pacatosi, in timp ce toti saracii sunt evlaviosi si mantuiti?????Nu poate exista om bogat care sa faca mai mult bine in lume decat pot face altii?

Ar mai fi existat Manastiri, Biserici,ctitorii, troite, comercializarea albumelor de muzica psaltica, icoane, vesminte preotesti, milostenie...daca toti ar fi saraci si asta ar fi idealul de crestin adevarat???

Sti cum se zice, nici bogatia in sine nu e un pacat nici saracia neaparat o virtute
important e cum te raportezi la Hristos si la relatia ta cu El
unii sunt bogati prin munca cinstita, binecuvantati de Dumnezeu pt truda lor iar unii sunt saraci din lene si din risipa pe care o fac

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de sophia

AndruscaCIM - noua ne-a explicat preotul la predica asa:
Stii ca exista pilde in care un om bogat a fost si hapsan si nu a daruit altora (ex. aia cu bogatul si ospatul la care numai de-ai lui erau invitati, sau cu Lazar cel sarac) si alte pilde inca omul bogat era si darnic si bun (cel cu vindecarea slugii, sau imi scapa acum altele).
Preotul nostru spunea asa, ca pentru Dumnezeu nu bogatia ca atare este un pacat si faptul de a nu darui si altora din ea, de a nu ajuta pe altul.
Tocmai ce spui tu, sunt unii care sunt bogati, dar si f.filantropi si fac mult bine in lume. Aceia sunt buni crestini.
Pacatul apare atunci cand ai de toate si vezi ca altul de langa tine are nevoie si nu-i dai si lui.
E putin derutant poate.
Ma gandesc acum la acel bogatas care isi facea tot mai multe si mai mari hambare ca sa-si adune granele si bogatiile, dar nu se gandea la saraci. Iisus i-a spus atunci: "nebunule, la noapte vin sa-ti iau sufletul ce-ai sa faci cu averile adunate"?
Nu mi-e clar insa pana la ce limita trebuie sa ajunga saracia. Adica se spune ca monahii sa fie saraci de tot, tendinta spre pustnicie, in care sa nu ai chiar nimic. De ce este buna asta.
Adica daca ar fi calugarii mai avuti, dar ar ajuta pe ceilalti si ar duce impreuna cu ceilalti o viata crestina, ar fi pacatosi?
Pe de alta parte: un dar de la cei Magi a fost aurul (pentru Iisus. In biserici sunt multe obiecte bogate, cu aur si argint, multe biserici marete, cu mult lux, etc.
Asta cum se impaca atunci?
Aici am o deruta. Probabil insa ca este aceeasi explicatie: este bogatie, dar aceste locasuri fac bine oamenilor, macar pentru credinta, chiar daca nu daruiesc material din avutia lor, ci dimpotriva (oamenii trebuie sa doneze bisericii).

Ceea ce nu mi-este nici mie asa clar este cu smerenia si modestia. In sensul ca nu pricep de ce mandria este neaparat pacat.
Da, depinde ce faci cu mandria, daca faci rau altuia, sau nu-i faci bine.
Exista acea regula cu smerenia in biserica si capul plecat. Dar pana unde totusi?

Nu cred ca bogatia este un pacat, din pildele acelea cu bogatii rai, mandri si orbiti de bani...nu era criticata bogatia in sine, ci idolatrizarea banului in sine, asta e si parerea mea. Si cei saraci se pot ridica pe un piedestal si pot bifa calitatile pe care le intrunesc ei in drumul spre desavarsire...si exact saracia ii poate clatina.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de danyel

Sti cum se zice, nici bogatia in sine nu e un pacat nici saracia neaparat o virtute
important e cum te raportezi la Hristos si la relatia ta cu El
unii sunt bogati prin munca cinstita, binecuvantati de Dumnezeu pt truda lor iar unii sunt saraci din lene si din risipa pe care o fac

Ihm, asa cred si eu...insa ceva m-a determinat sa imi pun semne de intrebare legat de acest aspect al situatiei materiale. Nu aud nicaieri CA bogatia sa fie asezata pe acelasi plan cu saracia, si asta pentru ca doar saracia este ridicata la rang de virtute in timp ce cei bogatia sunt criticati aspru de tot...si chiar mi se pare ciudat acest lucru, ca venind din partea crestinilor. De ce intotdeauna sunt semne de intrebare si suspiciuni asupra modului cum si-a castigat cineva averea, dar cand cineva e sarac...vaaaaaai ce virtute!!!!!!

[costel]

In crestinism principiul este "orice imi apartine este si al tau". Asadar, daca bogatia nu are ca destinatie si sprijinul semenului, ea nu mantuieste.

Ni se cere saracie, modestie, smerenie pentru a face posibil ca semenii sa vietuiasca in noi si nu langa noi. Bogatia impietreste inima de multe ori. Insa, atat bogatia cat si saracia pot fi cai de mantuire, daca sunt abordate cum trebuie. Sa nu uitam ca Hristos "nu avea unde sa-si plece capul", iar Avraam a fost bogat. Hristos a zdrobit moartea, iar Avraam s-a mantuit. Daca suntem bogati nu trebuie sa uitam de ceilalti, iar daca suntem saraci nu trebuie sa ne revoltam impotriva lui Dumnezeu.

Daca ne aducem aminte de tanarul care vine la Hristos si ii spune ce trebuie sa faca pentru a se mantui, Hristos ii spune sa vanda ce are si sa-i urmeze. Tanarul s-a intristat la auzul acestor cuvinte.

Iubirea trebuie sa cheltuiasca bogatia. Si paradoxal, pe masura ce dam mai mult, avem de unde da mai mult. Crestinul nu trebuie sa devina impatimit, sa aiba grija - cum sa stranga mai mult. Grija sa trebuie sa fie mantuirea si toate celelalte "vi se vor da voua", dupa cum spune Scriptura.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de costel

In crestinism principiul este "orice imi apartine este si al tau". Asadar, daca bogatia nu are ca destinatie si sprijinul semenului, ea nu mantuieste.

Ni se cere saracie, modestie, smerenie pentru a face posibil ca semenii sa vietuiasca in noi si nu langa noi. Bogatia impietreste inima de multe ori. Insa, atat bogatia cat si saracia pot fi cai de mantuire, daca sunt abordate cum trebuie. Sa nu uitam ca Hristos "nu avea unde sa-si plece capul", iar Avraam a fost bogat. Hristos a zdrobit moartea, iar Avraam s-a mantuit. Daca suntem bogati nu trebuie sa uitam de ceilalti, iar daca suntem saraci nu trebuie sa ne revoltam impotriva lui Dumnezeu.

Iubirea trebuie sa cheltuiasca bogatia. Si paradoxal, pe masura ce dam mai mult, avem de unde da mai mult. Crestinul nu trebuie sa devina impatimit, sa aiba grija - cum sa stranga mai mult. Grija sa trebuie sa fie mantuirea si toate celelalte "vi se vor da voua", dupa cum spune Scriptura.

Banuiesc ca pot fi oameni foarte bogati pentru ca asa s-a intamplat sa fie si nu pentru ca au cautat tot felul de modalitati de a deveni bogati, sunt oameni care doar pentru faptul ca se pricepeau la programare, IT, care au fost sefi de promotie, care stiu sa managerize in general, care au fler sau se pricepeau la anumite lucruri au avut anumite oportunitati in viata...

Eu am vazut oameni saraci a caror impietrire era pietruita bine, blestemau si urau pana la cer, oameni care sunt saraci pentru ca nu muncesc pur si simplu...deci saracia poate impietri la fel de bine ca si bogatia as zice...

[costel]

Andrusca, fie ca vorbim de saracie, fie de bogatie trebuie sa vorbim si de semeni. Daca nu facem acest lucru si ne vedem doar pe noi, atunci mergem spre suferinta fie prin bogatie, fie prin saracie.

[elizabeta]

În prealabil postat de AndruscaCIM

M-am intrebat de-a lungul timpului de ce se bate inspre saracie, smerenie si modestie muuulta, acestea fiind atributele crestinului adevarat??? Din ce stiu eu sunt cateva pilde in care bogatia este un dar al lui Dumnezeu pentru cei iubiti ai lui, daruind chiar unsutit. Sa inteleg ca toti oamenii de afaceri, sefii, directorii, toti bogatii, toti imparatii sunt considerati automat ca fiind pacatosi, in timp ce toti saracii sunt evlaviosi si mantuiti?????Nu poate exista om bogat care sa faca mai mult bine in lume decat pot face altii?

Ar mai fi existat Manastiri, Biserici,ctitorii, troite, comercializarea albumelor de muzica psaltica, icoane, vesminte preotesti, milostenie...daca toti ar fi saraci si asta ar fi idealul de crestin adevarat???

Eu una nu cred ca e rau sa fii bogat - daca Dumenzeu iti da, atunci foarte bine! Problema care insoteste averea de cele mai multe ori consta in primejdiile pe care starea de bogatie le aduce cu sine, si care fac mantuirea mai grea.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de elizabeta

Eu una nu cred ca e rau sa fii bogat - daca Dumenzeu iti da, atunci foarte bine! Problema care insoteste averea de cele mai multe ori consta in primejdiile pe care starea de bogatie le aduce cu sine, si care fac mantuirea mai grea.

Corect.

[axios]

eu vad lucrurile cam asa:
celui caruia Dumnezeu ii da mult, ii si cere mult inapoi.
ori bogatii, in general, sunt zgarciti. daca dau, o fac cu strangere de inima si cu parere de rau. nu e normal ca langa poarta ta sa stea o gramada de saraci si tu sa fii putred de bogat. crezi ca daca ai construit o biserica gata? din miliardele tale o biserica e nimica toata... cand langa tine nu va mai fi nimeni cu mana intinsa, cand nu vei mai auzi glas de copil plangand de foame, cand semenii tai nu vor muri de frig pentru ca nu au ce sa imbrace, atunci vei putea sa fii si tu bogat. pana atunci... sorry!

ma uit la casele bogatasilor cat un palat si cu cate un copil in ele. care, eventual, se sinucide pentru ca e neinteles si n-are cu cine comunica, parintii sai fiind ocupati cu afacerile...

nu, nu cred ca sunt foarte multi bogati care se vor mantui, in ciuda faptului ca mai fac cate o milostenie acolo... sunt convins ca li se cere mult mai mult. mai ales ca sunt multi care s-au imbogatit nu tocmai prin munca cinstita...

eu unul, caracteristica principala care-mi sare in ochi la cei bogati pe care ii cunosc, este zgarcenia... modul cum se despart de o anumita suma sau cum fac donatiile mi se par ca si cum le-ar fura ceva. iar dupa aceea asteapta recunostinta vesnica de la cel pe care il ajuta. eventual scotandu-i ochii de fiecare data ca i-a dat si el nu-i arata respect. pasamite el munceste de se speteste si sarantocul vine si-i cerseste munca lui. pe care o mai si bea pe la crasma... si gasesc mii de astfel de scuze ca sa nu mai ajute.

mai degraba cei din clasa de mijloc si cei mai saraci ajuta cand e cazul. diferenta e mare. saracul da din toata inima si ultimul ban din casa. insa bogatul se codeste la o suma care pentru el reprezinta o cina in oras.
de aceea bogatia e buna doar pentru cei care stiu s-o transforme in comori in ceruri...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de axios

eu vad lucrurile cam asa:
celui caruia Dumnezeu ii da mult, ii si cere mult inapoi.
ori bogatii, in general, sunt zgarciti. daca dau, o fac cu strangere de inima si cu parere de rau. nu e normal ca langa poarta ta sa stea o gramada de saraci si tu sa fii putred de bogat. crezi ca daca ai construit o biserica gata? din miliardele tale o biserica e nimica toata... cand langa tine nu va mai fi nimeni cu mana intinsa, cand nu vei mai auzi glas de copil plangand de foame, cand semenii tai nu vor muri de frig pentru ca nu au ce sa imbrace, atunci vei putea sa fii si tu bogat. pana atunci... sorry!

ma uit la casele bogatasilor cat un palat si cu cate un copil in ele. care, eventual, se sinucide pentru ca e neinteles si n-are cu cine comunica, parintii sai fiind ocupati cu afacerile...

nu, nu cred ca sunt foarte multi bogati care se vor mantui, in ciuda faptului ca mai fac cate o milostenie acolo... sunt convins ca li se cere mult mai mult. mai ales ca sunt multi care s-au imbogatit nu tocmai prin munca cinstita...

eu unul, caracteristica principala care-mi sare in ochi la cei bogati pe care ii cunosc, este zgarcenia... modul cum se despart de o anumita suma sau cum fac donatiile mi se par ca si cum le-ar fura ceva. iar dupa aceea asteapta recunostinta vesnica de la cel pe care il ajuta. eventual scotandu-i ochii de fiecare data ca i-a dat si el nu-i arata respect. pasamite el munceste de se speteste si sarantocul vine si-i cerseste munca lui. pe care o mai si bea pe la crasma... si gasesc mii de astfel de scuze ca sa nu mai ajute.

mai degraba cei din clasa de mijloc si cei mai saraci ajuta cand e cazul. diferenta e mare. saracul da din toata inima si ultimul ban din casa. insa bogatul se codeste la o suma care pentru el reprezinta o cina in oras.
de aceea bogatia e buna doar pentru cei care stiu s-o transforme in comori in ceruri...

Acestea sunt cazuri particulare, si nu am spus ca bogatia nu poate fi un viciu, ceea ce nu inteleg este de ce e atat de condamnata in timp ce automat despre saracie nu se discuta, nu se cauta motivele reale si starea duhovniceasca a saracului...de ce se intampla acest lucru, si saracia este catalogata automat ca fiind ceva pozitiv in crestinism???

Am vazut cu ochii mei saraci inraiti, impietriti, care aveau o atitudine acuzatoare si plina de revolta incepand cu Dumnezeu si continuand si continuand...Evident ca am vazut si saraci care pierzand tot , ramaneau senini afirmand ca tot ceea ce au nevoie este sanatate si atat.

Saracii nu se pot lupta intreaga viata cu sentimentul de invidie, nu isi pot dori o groaza de lucruri pe care neavandu-le se intristeaza si intuneca sufletul...deci practic niste saraci care nu au nici o legatura cu virtutea sau jertfirea pentru Dumnezeu si semeni?